Oaki

Da, ştiu la ce vă gândiţi, s-a hotărât şi ea să pună odată postu’ cu Ungaria.Aşa aş da acum save că mi-e o lene..da’ să nu dezamăgesc cititorii (că am şi mulţi); aşa.

Plecăm noi la 8 dimineaţa, pe drum. Toată ziua pe drum. Am dormit de am rupt, eram obosită şi ca să nu vomit.

Am trecut şi pe la Cozia rapid, l-am căutat pe Mircea.

Pe seară am ajuns la Arad, unde ne-am cazat. Evident, ne-am pozat cu liceul Moise Nicoară, unde a învăţat un prieten bun de al meu din Arad de pe Net, şi de care îmi tot povestea (m-am chinuit 3 ani să tot ajung acolo)

după care, evident, am cedat oboselii şi la masă sari pe messenger.

a doua zi, am plecat spre Nădlac, am trecut graniţa cu România..goool, pustiu, nimeni, picior de vameş! Numa’ la unguri erau.

Prima surpriza, limita de viteză la traversări şi d’astea, la unguri nu e 50-60.Nu. E TREIZECI. S-a blocat tata când a auzit, concertul fiind a doua zi. Am ajuns şi la budapesta, ne-am cazat, eu evident, am sărit pe nişte pliante amărâte cu concertul, casa de bilete nu răspunde la telefon, e închis.Boon

Seara am ieşit să ne plimbăm cu vaporaşul,

Unde ne-au dat şampanie, şi când coborai de pe pod, priveliştea era superbă.

Podul de lanţuri e deschid duminica pietonilor (în restul săptămânii circulă maşini), şi e târg pe el.

A doua zi am mers să luăm bilete pt concert, şi am găsit cu chiu cu vai, dar am luat. Hihi

Am vizitat ceva bazilică, mare, imensă, şi frumoasă.

Seara concertul, povestesc în alt post.

A doua zi, hai să mai vizităm. Am găsit sculptuile băieţilor din cartea Băieţii din Strada Pal şi ne-am tras în poze cu ei,

Am mâncat pe un meniu străveziu, în ungureşte de am nimerit spanac piperat cu brânză de capră şi banană cu ciocolată şi miere la desert.Moaca spune tot.

Apoi am mers la ei în piaţă, care NU SE COMPARĂ cu Piaţa Norilor a noastră.

Şi la întoarcerea spre casă am dormit la Sibiu, dar am făcut un ocol şi am văzut şi castelul Huniazilor din Hunedoara, de care Denisa n-a scris nimic! Şi e super! ahem, publicul te dojeneste politicos! ^_^

Nu vă speriaţi de poză, ştiu că am mutra abstractă, dar pe un pod care e la câtiva km de pământ sincer nu e prea confortabil să zâmbeşti.

Naşpa la ungari două chestii.

Altă limbă în afară de ungureşte NEMTUDOM, nicăieri, nimic tată, caput! De te chinui până găseşti un loc..

Şi amenzile pe parcări tată. Eşti străin, n-ai de cine să te iei, te rup frate.

Prima zi am parcat maşina pe stradă. Neştiind cum plătim, la întoarcere găsim ceva care seamană cu un absorbant always in geam, roz, mişto. Era o amendă pe parcare în plastic, că poate plouă.

A doua zi, am parcat la subteran, să scăpăm. Aiurea. Am pierdut bonul de parcare. Amendă, again. Asta după ce era să parcăm la nişte privaţi din greşeală.

A treia zi, am parcat tot la subteran, unde a dus maşina, a luat-o cu liftul, frumos tot, şi a costat de 3 ori cât calculasem noi.

Duminica nu se plăteşte parcare, şi Vaci utca e o stradă bună de cumpărături.

Ah da, şi toaleta costă. Eu m-aş fi pişat pe stradă sincer, după ce alerg juma de piaţă la un wc, îmi zice că-mi tre’ 100 de forinţi, fugi înapoi la ai tăi să-ţi dea şi du-te iar la toaletă. Bleah.

E o capitală frumoasă, da să mai înveţe limbi străine.

Asta e parlamentul lor, cu aer condiţionat, vara şi iarna, de la anu’ 1500.Mda.

Nice!

postul cu concertul, mâine

Tags: budapesta, concluzii, ture, vacanta

16 Responses to “Ungaria”

Leave a Reply

Name (required)

Mail (will not be published) (required)

Website

Notify me of followup comments via e-mail