Asta ar merge ca un quote cândva:
Y: Hai să vorbim cu cărţile pe faţă. Măcar acum, e târziu, dar mai bine ca niciodată.
X: Bine.
(3 minute se vorbeşte cu cărţile pe faţă)
Y: …………………………………………………….LOL?!?!!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!!??!?!!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!??!!??!
X: ya,ai vrut carti pe fata, ia tot pachetu
Mă distrez şi eu.
Mă ştiţi cât de des primesc eu flori. Ei bine azi am primit din nou una, pentru ziua mea. Da, ştiu, a fost acum 2 luni, dar Monny acum şi-a adus aminte.
Am primit un trandafir, ROŞU. Nu e nevoie să zic mai multe.
Delectaţi-vă. Aşa, să muriţi de ciudă
Le ştim, cu toţii. Posterele alea care ne fac să râdem. Care ne fac să ne simţim bine chiar şi când avem cea mai de căcat zi.
După ce am citit toate motivaţionalele de pe Internet mă trăzneşte pe mine să fac şi eu unul.
Cine se prinde are o bobo de la mine.
Oircum, am făcut multe tâmpenii azi. Şi până la urmă ghizdanul ăla cu funul subţiat se va rupe. La un moment dat. Şi nu mă lăsaţi să scriu noaptea posturi. Scriu naşpa. Şi trist. Blaargh.
Uof.
O ZI pînă apare TWILIGT.
DOUĂ ZILE ăînă merg la Romexpo să îmi iau Lună Nouă în română.
DOUĂ ZILE pînă la weekend. Un weekend frumos.
Mi-au crescut poneii mari, vreţi să vedeţi?
Copilăresc? Poate.
Amuzant? Cu siguranţă.
Roz? Din păcate.
Mă face să mă simt bine? Evident, doar mă ştiţi de zuză.
Din categoria:
“Dacă îmi dădea mama o aţă când eram mic şi mă lăsa cu ea 3 ore, mă jucam cu ea 3 ore!”
Da, azi am fost iar la shopping. I-am exasperat pe ai mei cu cumpărăturile. Dar sunt atât de multe, de diferite, li de frumoase.. oricum, îmi plac doar câteva stiluri, nu stau să urmăresc fiecare stil în parte, pentru că nu mă atrage.
Ştiu că mai am şi acasă o tonă şi le ţin degeaba în loc să le folosesc pe alea eu iau unele noi, dar pur şi simplu, deşi în esenţă tot aia sutn, diferă cumva.
Cred că devin o shopping-maniacă, o să mă dea afară din casă cumpărăturile.
Da, mă refer la cărţi, ce credeaţi?
Nu-mi ajung 3 biblioteci de acasă, trebuie să-mi mai cumpăr eu încă una. MAi au ai mei puţin şi încep să-mi ascundă cărţile. Sunt de principiul că da, e bine să citeşti, dar întâi citeşte ce ai în casă, şi dupaia cumpără cărţi noi. Cum să le explic eu lor că Dostoievsky nu a scris de vampiri…şi nici Joyce de pantaloni călători..off.
În fine. Devin bookoholică..chiar, există piţipoance în materie de cărţi?
Cum am mai zis şi aici, chiar am nişte obsesii, care mi le-am format cu vârsta şi care probabil mă definesc ca personalitate.
Ştiţi cu toţii ce maniace sunt Fecioarele cu ordinea, listele, şi perfecţionismul în general. Ei bine, neşansa voastră e ca eu să mă nasc în acest semn, sunt maniacă deasemenea cu post-ituri.
Şi toate anunţurile posibile din Univers le am pe ele.
Nu ma credeţi? Satisfy yourself.
Ok, e chiar frustrant.
Până acum..1 an, totul era ok. Creşteam în acelaşi ritm cu băieţii, la fel de înalţi, de solizi, şi fetele şi băieţii.
Anul ăsta am avut o surpriză. Am văzut tipi de vârsta mea, mai înalţi ca mine şi mai solizi. Ok, am stat pe loc? Având în vedere că eu sunt mai băieţoasă şi mai zuză,m-am obişnuit să fiu foarte independentă, în general priveam băieţii în jos,saui de la aceeaşi înălţime. Nu era nici unul mai mare ca mine, exceptându-l pe tata, singurul de la care aceptam protecţie. Brusc când eşti mai mică, se creează senzaţia că ai nevoie de protecţie de la cel mai mare ca tine. Şi nu e aşa, sunt absolut încăpăţânată în ideea că eu mă descurc şi singură, fără ajutor!
Ştiu că e o chestie normală, şi că asta se înrâmplă de obicei, şi fetele sunt mai mici şi mai finuţe, dar nu mi-a zis nimeni că o să mă simt super..nesemnificativă când o să se întâmple asta.
O să trec peste asta în curând şi o să mă obişnuiesc cu ideea că pur şi simplu am rămas mică…
Da’ serios acuma, e super enervant!
Ce surprize are viaţa…
Şi ce probleme am şi eu!
Oricum, cât sunt eu de mică. Nu am nevoie de nimeni să mă protejeze, pot şi singură, mersi.
