Am uitat să fac post de trecere în revistă a evenimentelor notabile alea acestei veri. Cred că vara asta a fost una de călit. Ce armată, ce băieţi, ce rezistenţă la sport. Mai rezistenţă ca vara asta n-am avut în viaţa mea.
În primul rând am constata faptul că nu mai am rezistenţa cu care eram obişnuită de mică. Nu mai există, s-a evaporat în timp pe undeva printre mesele la fast-food şi mărirea orelor de calculator invers proporţionale cu cele alocate sportului/mişcării. Cert e că acum dacă reuşesc să fac 10 abdomene (din 2 reprize de câte 5, da, ruşine să-mi fie!)zici că am alergat maratonul. Bine, nu se pune problema, încă s-a mai pătrat, slavă Domnului rezistenţa pe termen scurt (să dau tot ce am mai bun odată, scurt, după care să zac o perioadă – hm, mă întreb de ce sună cunoscut). Dar când eram mică aveam rezistenţă mult mai mare, la multe lucruri. Se pare că de la un timp chestiile astea trebuiesc menţinute.
Vara asta am început să mănânc mai sănătos (semi-vegetarian. Nu, nu înseamnă ce credeţi voi. Înseamnă că nu fac fiţe la mâncare ca să deranjez alţi oameni, dar dacă există varianta să ocolesc o mâncare cu conţinut de carne, am să o fac). Dar de sport tot nu m-am ţinut. Bine, fie vorba între noi, nu m-am ţinut de mai nimic, dar asta e partea a 2-a.
Ok, acest post este puţin cam plângăcios, dar promit că următorul e mai amuzant. Băi, băi băi….
SE TERMINĂ VARA!!!!!!!
AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!
AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!
AAAAAAAAAAAAAAA!
AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!
şi încă puţin de…
AAAAAAAAAAAAAAAA!
Mâine este ultima zi “oficială” a verii, şi NU VREAAAU! Pe bune. De ce? Vacanţa asta a fost minunată. Da, ştiu că am degerat în Anglia, şi că am făcut Şuşu în pădure cu cortu’ şi 22/24 de ore mi-a fost frică de Urs, da hai frateee, a fost vară! Asta înseamnă lume relaxată, ne-stresată, şi mai ales NO FUCKING SCHOOL!
Încă nu-mi vine să cred că o clasă dezbinată a reuşit ce nu au reuşit 11 ani de şcoală, să mă facă să NU vreau să înceapă şcoala. Pe bune. Voi nu m-aţi văzut în prima zi de şcoală. Cred că am decretat un “Prezent!” atât de rezonant că s-a auzit până la ăia de a 12-a. Eram aşa de fericită. I-am citit mamei tot Abecedarul aşezată pe scaunul din bucătărie în 2 ore.
Şi iată că, deşi în fiecare an aşteptam cu nerăbdare anul şcolar, anul ăsta NU VREAU. Anul ăsta mai vreau 3 luni de vacanţă pe puţin, şi încă nişte zile cu cortu’. Nu-mi pasă că mi-e să nu vină ursu sau că n-avem baie. Fac şi-n pârâul ăla, nu-i problemă, da’ decât să stau la şcoală ca o mică legumă…
Eu îmi vreau vara. A fost SOARE. Nu mi-am luat suficient porţia de căldură. Vrei să spui că iar încep hainele groase? Bleah, eu vreau să stau în rochii, şi la 35 de grade.
Îmi doresc ca mâine să fie 45 de grade la umbră! Aşa, ca de final de vară.
Pe bune, sunt demoralizată total. Băi, toamnă, şcoală, iar căcaturile ordinare de la şcoală, iar aberaţii, iar…liceu.
Vacanţa asta a fost MULT PREA SCURTĂ!!!!!!!!
Aşa spuneau copiii răsfăţaţi când erau mici şi nu voiau să împartă o jucărie cu alţii.
Aşa şi eu, upgradată, “E VACANŢA MEA!”
Şi nu o să las “dramele” şcolare şi alte mărunţişuri d’astea să o strice. Mi-am făcut un “plan de bătaie” pe vacanţa asta şi damn o să mă ţin de el! Mai am fix o lună de vacanţă şi NU am de gând să o las să fie furată de cele -şi ala lungi- 9 luni din timpul şcolii de prostii.
Încă e vacanţă, încă e soare, aşa că ne bucurăm de ea şi ne punem ochelari de cal, şi dopuri de urechi la orice alte interferenţe care îmi bruiază frecvenţa de “VACANŢĂ”.
E vacanţa MEA şi nu am de gând să renunţ aşa uşor la ea.
Toată lumea îi dă că toamna e anotimpul melancoliei, amintirilor, şi al tristeţii.
Pentru mine toamna e anotimpul unui nou început. Primăvara şi Toamna. Iarna – hibernez. Vara – mă relaxez şi zac la soare.
Toamna?
Ziua mea – un nou an, o nouă vârstă
Începe şcoala (în curând asta nu o să se mai aplice..mai am doar 2 ani..ce repede a trecut..TOT!).
Şii, evident.
Toamna de obicei e anotimul revederilor după vacanţe.
Toamna asta se pare că număratul bobocilor s-a demodat. Toamna asta se numără iubiţii.
C se pare că în sfârşit a decis să “îşi pună pirostiile” stabil, ceea ce e super. A doua oară e cu noroc (eu aş şti asta).
M a început cu stângul dar..cine ştie ce aduce următorul buzz pe messenger?
B a descoperit twitter-ul. Şi odată cu asta a descoperit alte oraşe ale ţării. Cine a zis că Făt-Frumos nu are accent regional? (eu aş şi din nou, nu?)
Şi evident, subsemnata dă cu semnătură trei luni, când începe şcoala cu aşa zisul “cel mai bun prieten”.
Cine spunea că vara lumea iese de pe radarul social?
Se pare că atunci când te decizi să-ţi mai dezlipeşti ochii de pe şcoala pentru câteva săptămâni apar atâtea alte chestii noi de existenţa cărora habar n-aveai până atunci…
Şi din ce am auzit noi, nu suntem singurele care ne-am găsit “mândru’ ” vara asta…au apărut şi nişte “mândre” în peisaj.
A fost o vară minunată. Mai avem 2 săptămâni de ture mare-ţară-munte după care intrăm în pâinea de vacanţă.
Pentru ca se va continua cu o toamnă la fel de minunată.
P.S. Da, mâine plec iar. Ne mai auzim noi….în curând.
Pe scurt, tabăra consta în 2 săptămâni la o gazdă într-un orăşel mic de provincie, si 3 zile la Londra.
În timpul cât stăteam în gazdă, participam şi la SOL (School of Language), cu cursuri şi teme dimineaţa, şi excursii după-amiaza, sau excursii de o zi. Noi, croaţi, sloveni, şi 2 italieni.
O să scriu pe liniuţe că sunt prea multe de scris în idei.
-am vizitat Stonehenge. Pietre mari. Uhu.
-am mers cu autocarul de ni s-a urât, DAR veşti bune, nu am rău de maşină, HA.
-toate magazinele se inchid la ora 5-6. Dupaia, nu ai ce să faci. NIMIC!
-gazda noastră a venit ultima, cu un BMW decapotabil, şi evident, unde să încapă 3 trollere în portbagaj? Aşa că două în spate, unu pe scaunul din faţă, şi noi cu rucsace în spate, toate 3.
-am dat de un camion care transporta o “Holiday House”. Omu avea o casă în remorcă. Mare. De 10 metri lungime. Am crezut că nu văd bine.
-am salvat de pe drum un Bucket de chicken de la KFC, ceea ce e gazdă, D, a făcut-o foarte fericită că am scăpat-o de gătit. Tipa făcea economie la sânge cu mâncarea noastră, ne dădea cele mai ieftine chestii, şi fast food fără oprire. M-am închinat când am revenit în ţară la mâncare normală. Eu nu mănânc FF de felul meu.
-după care am găsit gelul de duş scurs prin trusa de baie, ce fericire!
-dimineaţa aveam cereale, la alegere. 12 cutii cu sortimente, şi mai erau câteva cutii din care nu ne dădea. tipa jefuise un depozit sau aşa ceva.
De miresmele îmbietoare ca la SPA şi de sauna gratuită asigurată în sezonul estival gratuit de TEgia Autonomă de TRansport Bucureşti, în colaborare cu Metrorex.
Concluzie din ce în ce mai pronunţată: VREAU CARNET!!!
De ploile care de vară tropicale care te udă ca la duş, de ajungi acasă murat, că deh, acu’ o oră erau 40 de grade. Dar cine distruge ecosistemul? Neaaah, nu nooi!
Uite de asta m-an băgat eu aici. Ca să mai salvăm ce se mai poate.
Bine aţi venit în sezonul estival, în Bucureşti!
Aşa ar arăta:
(sursa pe poză)
Santorini, salată, pizza, fresh şi o cafea MARE cu lapte. Nu cred că există ceva mai perfect de atât, sincer. Dacă aş sta pe scaunul ăla, şi cu situaţia de acum, pe toate planurile, aş putea să mor foarte fericită.
Vacanţa asta e atât de minunată!!!
De 1 lună aproape, ne chinuim 3 oameni, eu, H şi Ionuţ, să facem Blogul lui Bee.
Am reuşit în sfârşit (v-am mai spus că H e un geniu al calculatoarelor? Nu?)
H e un geniu al calculatoarelor.
Astă-seara am reuşit, în sfârşit, aşa că de azi avem un nou junior în blogosferă, pe Bee.
Deasemenea, tot scotocind eu azi prin blog căutând pluginuri pt blogul ei, am descoperit că am 25(!) de oameni care au dat subscribe la comentarii, la diverse posturi. Interesant!
Mai nou fac blogging şi offline, pentru viitor. Nu pot da detalii, pentru că aş strica surpriza, dar mă simt ca în secolul XVI, când ei nu aveau bloguri.
Ok, îmi doresc o singură chestie vacanţa asta. Să vină un specimen (ORICINE!) cu un sac. Şi să bage absolut toate emoţiile în el. Şi din sacul ăla să nu mai iasă până în Septembrie. Pentru că mă DISTRAG. Am zis că dacă o las moartă cu mess-ul, se termină. Da’ de unde. Nu cred că seara asta era necesară.
Dacă e ceva ce uraăsc rău de tot, e să nu iasă totul aşa cum am plănuit. Chestie care se întâmplă în 90% din cazuri. Vara asta, era plănuită altfel. De ce nu e aşa cum am vrut? Ştiu eu! Tot din cauza mea! Serios, daţi un decret, interziceţi-mi să dau sms-uri sau ceva!
Ştiu că e şi societatea de vină, şi că prietenii mă influenţează…dar damn it, nu am nevoie! Eu îmi vreau vacanţa mea liniştită, cu proiectele şi munca mea, fără alte aberaţii! Dar nu, hai să prindem o seară cu cer înstelat!
Şi nu suport starea de confuzie. E cea mai tâmpită stare existentă. Vreau să se termine, tot. Sau să înceapă. Sau CEVA. Dar nu starea asta, că nu mai vreau. Pur şi simplu. Serios, somalezii chiar n-au probleme d-astea.
Şi AM ZIS că nu mă stresez vara asta!
Am mers cu fetele la alergarea de dimineaţă, şi am mers prin soare.
Evident, cine s-o asculte pe mama şi să ia şapcă. Cine fierbe acuma în suc propriu? Eu, evident.
Şi care ziceam că vara asta am mai multă grijă. Mă doare capul, sunt ameţită şi fierb.
Dar azi am programat film cu Hirou şi nu am de gând să-l pierd datorită unui mic inconvenient. Inconştientă până-n pânzele albe. Ciudat. Credeam că am scăpat de fraza asta.
Gata, mai vară de atât nu are cum să fie.
