De acuma tre’ să am mai multă grijă, pentru că şcoala nu mai e obligatorie deci pot oricând să o termin, într-un mod mai neplăcut. Ce pot spune despre clasa a X-a.
A început oribil, onomastica mea a fost…ciudată, puţin spus,dar oricum, foarte deosebită de altele.
“My sweet 16″ a devenit “The oddest 16 in history”…a fost o experienţă ce pot spune, dar jur că nu mai vreau să-mi sărbătoresc ziua aşa. Cred că a fost una din cele mai naşpa onomastice.
După care a urmat luna aia de “fericire absolută”, aşa că la începutul anului 2009 deja eram furioasă pe clasă, în general. Am schimbat câteva colege de bancă, şi spre sfârşitului anului am dat de makki, cu care mă înţeleg foarte bine.
Clasa s-a rupt urât în două, s-a ajuns la “Războaie Reci” pe tema teatrului. Am făcut două scenete, nu mi-a mers microfonul în faţa unei şcoli întregi, ne-am păruit, ne-am serbat de ziua lui makki cu petrecere surpriză, confetti şi tort, şi am luat de 2 ori consecutiv 4 in teză la istorie.
Am revenit cu media anuală pe linia de plutire faţă de anul trecut, tot nu e bine, dar e la limita acceptabilă, peste 9.
Am mai realizat nişte chestii noi, planurile de viitor s-au mai re-modelat, şi modificat pe ici pe colo.
Am luat multe decizii importantem, m-am certat, m-am împăcat, m-am certat, m-am împăcat cu Hirou…e încă în pending asta.
Pe plan sentimental, un comfort rutinal, de asta am decis să mă axez foarte mult pe muncă vara asta.
Am planuri mari pt toamna asta, şi am de gând să le îndeplinesc pe toate. Pentru că e momentul să ne mai adunăm şi noi.
A venit vacanţa. Abia acum începe distracţia.
Review-ul pe clasa a 9-a.
Scuze pentru pauza de pe blog. Da, am posturi în cap, şi am şi idei, dar am descoperit “Friends.”
Ieri am văzut primul sezon, şi acum sunt la jumătate din al doilea. Şi da, ştiu, eventual ar trebui să trec şi la fizică şi să-mi mai fac şi nişte teme la română, deşi nu mai are nici un loc în rubrica aia pentru note.
Oricum, Friends sunt prea tari. Îi ador pe Rachel şi pe Ross. Ah şi nu pot să mă uit noaptea la ei pentru că, deşi eu nu prea râd la seriale de comedie, când apare Chandler pe ecran, amuzamentul meu se aude până la blocul de vizavi.
Mai sunt câteva zile şi Slavă Domnului! se termină şcoala. Atunci o să intru calumea în blog să-l reiau de unde l-am lăsat baltă şi o să mă apuc şi de toate proiectele pe care le voiam. Mai aveţi niţică răbadare. Şi rugaţi-vă să trec la fizică.
Nu, încă nu cred că timpul trece îndeajuns de repede. VA-CAN-ŢĂ!
Tocmai am avut un preview la vacanţă. A fost o zi liberă în care nu am mai stat să îmi fac griji pentru toate tâmpeniile obişnuite şi am muncit non-stop la filmuleţul pt ZBB. Norocul meu că am făcut filmuleţele pentru Alternativa 10D, şi ştiam deja cum se umblă cu programul ăla. De data asta, sper să iasă mai bine decât atunci, mai ales că am mai îmbunătăţit nişte lucruri şi am avut nişte idei noi. Destul de sadic este faptul că nu prea am eu programele necesare unei astfel de editări video, îmi trebuie programe performante de editare video/audio, şi eu nu ştiu care sunt astea, aşa că mă încropesc cu ce am:
PowerDirector
Paint
Audacity.
Winamp
Youtube Downloader
Flv-Avi converter
Avi-Mp3 converter
Şi cu astea mă adaptez şi îmi creez ce am nevoie. Evident că am reuşit la 10 noaptea după munca de toata ziua să pierd tot pentru că am uitat să salvez, dar într-o oră am refăcut.
Mai am 5 zile în care trebuie să îmi iasă filmuleţul perfect. Să vedem cât de plăcut o să fie şi acolo.
Oricum. A fost un preview mişto la vacanţa asta de vară. Am stat pe bomboane, iaurturi şi sucuri, sudată de calculatoare (că a durat ceva până mi-am convins laptopul să accepte fişiere .avi, deşi cică e mai performant decât calculatorul, în timp ce pe calculator nu puteam lucra că n-am RAM destul, etc etc.)
În fine. Mi-ar plăcea să fie aşa toate zilele din vacanţă. Muncă pe interesele personale, seara plimbat frumos cu rolele. Dar fără atâtea dulciuri, că “mă îngraş” (să dea Domnu’!)
Ah nu mai vine odată. Zilele sunt numărate. La propriu. Încă 2 săptămâni fără o zi, propriu-zis, de şcoală. Weekend-urile, zilele libere şi ziua de premiere nu se pun. O să fie 3 luni de libertate, fără messenger, fără telefoane şi mai ales fără prea-iubita-mi societate în care îmi târăsc zilele, şcoala.
Soare, program de voie, şi multe, multe cărţi.
Partea proastă e că astea 2 săptămâni mi se par cele mai lungi săptămâni din viaţa mea. Hai copii, mai repede, că ne-a ajuns!
Şi, ca să fie totul perfect, acum s-au trezit absolut toţi profesorii cu teste, proiecte şi teme. Păi bine gaşca, tot semestru’ ce aţi păzit? Mda.
Cum fu. Concluzii şi poze.
Am ajuns acolo după un drum plăcut,superb, şi PLIN de serpentine, îmi urăsc ţara. Nu zic, are un relief superb, da să le mute naibi cineva serpentinele alea că am crezut că scot din mine mâncarea pe o săptămână.
Noi când plecăm la drum lung ne asigurăm aşa. Dacă e căţelul, dacă e lesa lui, dacă e copilul (yours truely) şi dacă sunt destule pungi.
Am ajuns acolo, în sfârşit, lume cu măşti pe faţă, pictaţi nu ştiu ce. Ne-am cazat, şi ne-am apucat să umblă. Evidente ne-am luat nişte prostii, ce putea să-şi ia je de la un festival de artă medievală românească? Amulete egiptene bineînţeles, şi cu mâţe eu care n-am nici o treabă cu ele. Da dacă scrie pe ele Iubire, Iubire să fie.
Nişte cercei, Mood Rings (da, alea de 4 lei care îşi schimbă culoarea după temepratura de afară pardon, după starea ta interioară.
Şi acum poze.
Toată lumea vizitează, umblă, numai Oaki vorbeşte la telefon, evident.
Toată lumea mascată, evident, şi zuza în ton cu lumea.
De ce m-am temut atâtea luni (1 an) s-a întâmplat. Nu, n-a murit nimeni, deşi se poate spune şi aşa. Mă aşteptam la asta, dar nu aşa curând. Acum am înţeles tot ce nu înţelegeam.
Well, nu prea am ce face. O să mă adaptez situaţiei.
Păi..asta e.Îţi urez succes.
Eu sunt aici, resemnată.
Dudă.
Oricum nu citeşti asta, nu?
Gr8, şi mâine plec şi în vacanţă, ura.
Sunt la Sighişoara, şi vremea e foarte pietenoasă.
Am vorbit să mă întâlnesc cu <a href=http://denisuca.com target=”_blank”>Denisuca</A> care trebuia să ajungă azi da n-a mai dat nici un semn, deci probabil nu a ajuns încă.
Cavaleri, domniţe, păzitori, străjeri şi etc peste tot, îmbrăcaţi medieval. Eu mi-am luat o perucă blondă şi o mască (toată lumea poartă pe aici măşti şi peruci) şi arăt ca Pam. (Anderson). Mă rog, excluzând pieptul
.
Evident, am terminat de scris postul si BUM! ceva eroare – s-a sters si acum tre s-o iau de la cap.
Tot pe drum pe drum pe drum şi pe-acasă nicidecum.
Sunt plecată o săptămână aşa ca ce bloghez acuma şi de acum încolo, de prin ţară. Diseară ajung în Sighişoara, la Net Cafe-u ăla al lor din catacombe care îl păzeam vara trecută să se deschidă.
Acum bloghez de la Braşov, de la nilte prieteni de familie, am mâncat covrigi de Comarnic şi zmeură, şi numai eu ştiu ce am pătimit pe serpoentinele de pe Predeal. App, nu plecaţi pe dn1 în concediu, sunt semafoare dalea de reparaţii PESTE TOT.
S-ar putea să mă văd mâine cu <a href=http://denisuca.com target=”_blank”>Denisuca</A> la Sighişoara, să-i dau nişte pixe.
Da, ştiu la ce vă gândiţi, s-a hotărât şi ea să pună odată postu’ cu Ungaria.Aşa aş da acum save că mi-e o lene..da’ să nu dezamăgesc cititorii
(că am şi mulţi); aşa.
Plecăm noi la 8 dimineaţa, pe drum. Toată ziua pe drum. Am dormit de am rupt, eram obosită şi ca să nu vomit.
M-am întors.
Un weekend superb cu adoratul, ne-am distrat, am tuns iarba, am făcut grătar…am învăţat 3 lucruri weekendul ăsta.
Nu lăsaţi doi adolescenţi de 16 ani singuri doiuă zile, cu părinţii..undeva prin zonă dar nu destul de aproape. Sunt capabili să se SUFOCE singuri unul cu altul numai să nu iasă din cameră.
NU lăsaţi o fată nervoasă de 16 ani cu o maşina de tuns iarba. NU este indicat. Mai ales daca ea e cunoscută pentru distrugere în masă
Şi deasemenea este posibil să-şi ia porecla de FLORINATOARE.