Titlul vrea să spună că în loc să-mi văd de pregătire pentru facultate şi ce mai am eu de făcut, stau sa mă joc pe calculator. De când cu nunta lui Notch, eu şi frate-miu (cel mai bun prieten) (pentru că prietenul deja avea) ne-am cumpărat Minecraft 1+1 gratis.
Foarte amuzant momentul de la mare când absolut toţi tinerii de vârsta mea de pe o rază de 3 km erau la concert în Vamă şi eu cu prietenul vorbeam la telefon cu fratele lui şi cu fratele meu pe conferinţă, ca primul frate să folosească numărul de card al prietenului meu şi contul fratelui meu ca să cumpere Minecraft.
O puştoaică îl întreabă pe tata: Fata ta nu e în vamă? Tata: nu! Ea: Dar toţi tinerii sunt acolo!!
Nu, fata lui îşi face user de minecraft. Deci dacă cineva hostează vreun server şmecher, eu sunt robin_goodfellow.

Am terminat Portal 1 & 2, şi deşi eu sunt paralelă cu fizica, chiar mi-a plăcut. Mai amuzant era că mi-am exasperat perechea, pentru că în timp ce el calcula şi îmi explica de ce trebuie să pun acolo şi în ce ordine ca să actvivez gelurile şi razele laser, eu împuşcam pereţii albi la nimereală şi cu obişnuitul meu noroc kilometric, rezolvam camera din prima, fără să-mi dau exact seama ce am făcut sau cum. Norocul noobului. Oricum, aparent eu în jocul ăsta am ochelari de cal, pentru că nu mă uitam aproape deloc în jur. Aşteptăm Portal 3.

Evident, după ce am recitit de zeci de ori fiecare volum Harry Potter, m-am băgat în Pottermore. Am rezolvat challenge-ulde la Magic Quill în prima zi, pe telefon în maşină (eu am rău de maşină), şi după ce mi-a murit bateria la telefon fix când rezolvasem problema, m-am chiorât pe telefonul tatei cu touch screen (sunt complet anti-touch screenuri, oribile), şi am intrat în Beta din prima zi, deşi mai erau şase. Ce folos, că acuma mail-urile de Welcome sunt trimis oricum random. De ce nu? Poate vine de ziua mea, că se trimit pana pe 30 septembrie, că în Octombrie se deschide publicului.

Vara asta nu prea a fost vară cu toate examenele şi emoţiile şi nici nu e gata încă. Se termină fix de ziua mea toată cacealmeaua. Vă mai povestesc eu, da’ după ce se termină tot pe aici. Între timp, o să mai scriu câte ceva, dar nu extrem de des. Sunt chiar curioasă ce are facultatea de oferit. Dar şi sceptică.

În primul rând am constata faptul că nu mai am rezistenţa cu care eram obişnuită de mică. Nu mai există, s-a evaporat în timp pe undeva printre mesele la fast-food şi mărirea orelor de calculator invers proporţionale cu cele alocate sportului/mişcării. Cert e că acum dacă reuşesc să fac 10 abdomene (din 2 reprize de câte 5, da, ruşine să-mi fie!)zici că am alergat maratonul. Bine, nu se pune problema, încă s-a mai pătrat, slavă Domnului rezistenţa pe termen scurt (să dau tot ce am mai bun odată, scurt, după care să zac o perioadă – hm, mă întreb de ce sună cunoscut). Dar când eram mică aveam rezistenţă mult mai mare, la multe lucruri. Se pare că de la un timp chestiile astea trebuiesc menţinute.

Vara asta am început să mănânc mai sănătos (semi-vegetarian. Nu, nu înseamnă ce credeţi voi. Înseamnă că nu fac fiţe la mâncare ca să deranjez alţi oameni, dar dacă există varianta să ocolesc o mâncare cu conţinut de carne, am să o fac). Dar de sport tot nu m-am ţinut. Bine, fie vorba între noi, nu m-am ţinut de mai nimic, dar asta e partea a 2-a.

Oricum, hai să facem o listuţă cu “călirea” de vara asta.
1. Pe primul loc, de departe, Anglia. Foame, frig, adaptare la tot felul de caractere umane (cine ştie cunoaşte), cât şi tot felul de situaţii demne de un episod întreg de “Survivor” în jungla amazoniană. Cum era şi în Madagascar 2, grupul de turişiti pierduţi în junglă sunt îmbărbătaţi de fraza: “Suntem new-yorkezi, rezistăm la orice.” Aşa şi ăştia: “Am rezistat vieţii în suburbie, ce Amazon, pleacă mă d-aici!”
2. Pe al doilea loc, tabăra GreenPeace de Team-building. Primul meu mers la cort, şi foarte tare. Da’ a doua oară nu mai repet. Nu de alta’, da mi-e super frică de urs frate. Am dormit lângă foc, de frică să nu vină ursu. Ca animalelor le e frică de foc. Într-adevăr, dormitul în mijlocul naturii NU SE COMPARĂ CU NIMIC. Însă stăteam cu şuşu în noi o noapte că nu se ducea nimeni noaptea în pădure la “toaletă” de frică?
3. Mersul pe tocuri la o nuntă la ţară şi stat 12 ore pe tocuri. În sandale cu platformă de 8. Şi mers după apă; şi la primărie; şi la biserică; şi la restaurant. Şi mai voiau şi să “joc” în timpu’ ăsta. Îhm!
4. Susţinerea unui job ce implica dead-lineuri. Şi respectarea lor.

Dar, vara asta a avut şi părţi bune. Cum ar fi:
1. Stat pe spate, în aerul curat al nopţii montane, în sacul de dormit, urmărind calea lactee şi stelele, cu focul de tabără trosnind lângă mine. Doamne cât de minunat.
2. Poză lângă Big Ben. Beat that, mtfuckers.
3. Văzut răsăritu’ de pe plajă.
4. Voluntariat GreenPeace.
5. Mâncat 12 sarmale, aşa, între un alergat după ştergar şi căutat deodarante.
6. Achiziţionat noi bunuri printre care mobil roşu, ochelari care filmează şi cărţi, din Anglia. Cu kilu’.
7. Mers cu scuter electric.
8. Apucat jucat World of Warcraft.

Vara asta a fost foarte tare pt ca m-a deconectat complet de idioţeniile de la şcoală. Şi defapt asta se întâmplă în orice pauză de şcoală. Chiar nu înţeleg faza cu învăţământ obligatoriu ca să dai BAC-u. Jeez, aţi auzit de home-schooling? Mă rog. Oricum, am destule idei cât să mă calmez la şcoală dacă mai apar surprize. Ce pot spune, ca să nu sune a clişeu? A trecut mult mai repede decât mă aşteptam, şi sincer aş mai vrea să dureze vreo juma’ de an. Dar nu se poate. Şi asta e, ne adaptăm, ca 90% din chestiile din viaţă. Eu îmi vreau vara înapoi. Şi dacă nu se poate…ne descurcăm şi aşa. Vara asta a fost tare.

Ok, acest post este puţin cam plângăcios, dar promit că următorul e mai amuzant. Băi, băi băi….
SE TERMINĂ VARA!!!!!!!
AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!
AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!
AAAAAAAAAAAAAAA!
AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!
şi încă puţin de…
AAAAAAAAAAAAAAAA!
Mâine este ultima zi “oficială” a verii, şi NU VREAAAU! Pe bune. De ce? Vacanţa asta a fost minunată. Da, ştiu că am degerat în Anglia, şi că am făcut Şuşu în pădure cu cortu’ şi 22/24 de ore mi-a fost frică de Urs, da hai frateee, a fost vară! Asta înseamnă lume relaxată, ne-stresată, şi mai ales NO FUCKING SCHOOL!
Încă nu-mi vine să cred că o clasă dezbinată a reuşit ce nu au reuşit 11 ani de şcoală, să mă facă să NU vreau să înceapă şcoala. Pe bune. Voi nu m-aţi văzut în prima zi de şcoală. Cred că am decretat un “Prezent!” atât de rezonant că s-a auzit până la ăia de a 12-a. Eram aşa de fericită. I-am citit mamei tot Abecedarul aşezată pe scaunul din bucătărie în 2 ore.
Şi iată că, deşi în fiecare an aşteptam cu nerăbdare anul şcolar, anul ăsta NU VREAU. Anul ăsta mai vreau 3 luni de vacanţă pe puţin, şi încă nişte zile cu cortu’. Nu-mi pasă că mi-e să nu vină ursu sau că n-avem baie. Fac şi-n pârâul ăla, nu-i problemă, da’ decât să stau la şcoală ca o mică legumă…
Eu îmi vreau vara. A fost SOARE. Nu mi-am luat suficient porţia de căldură. Vrei să spui că iar încep hainele groase? Bleah, eu vreau să stau în rochii, şi la 35 de grade.
Îmi doresc ca mâine să fie 45 de grade la umbră! Aşa, ca de final de vară.
Pe bune, sunt demoralizată total. Băi, toamnă, şcoală, iar căcaturile ordinare de la şcoală, iar aberaţii, iar…liceu.
Vacanţa asta a fost MULT PREA SCURTĂ!!!!!!!!

Am vrut să închiriem scutere şi după ce “nu funcţionau” la vreo doi comercianţi ne-am prins că alea se închiriau la negru.
Până la urmă am închiriat, electrice, pentru o oră, care evident că nu au mai funcţionat după 2 km, şi am aşteptat un alt scuter să vină să ne ia, tractând cu el un scuter de rezervă. Mda.
Partea bună e că par foarte interesante, şi o alternativă destul de intresantă la maşină.
Ne-am dar şi cu Segway-u, care după montainboarding mi s-a părut demn de milă, mă plictiseam în regim grav la viteza de apă freatică a acelui aparat. Mişto experienţa, dar dacă nu eşti atent, adormi.
Oricum, m-am bronzat, mă mai duc şi săptămâna viitoare,
Şi nişte poze:

-am vizitat Stonehenge. Pietre mari. Uhu.


-am mers cu autocarul de ni s-a urât, DAR veşti bune, nu am rău de maşină, HA.
-toate magazinele se inchid la ora 5-6. Dupaia, nu ai ce să faci. NIMIC!
-gazda noastră a venit ultima, cu un BMW decapotabil, şi evident, unde să încapă 3 trollere în portbagaj? Aşa că două în spate, unu pe scaunul din faţă, şi noi cu rucsace în spate, toate 3.
-am dat de un camion care transporta o “Holiday House”. Omu avea o casă în remorcă. Mare. De 10 metri lungime. Am crezut că nu văd bine.
-am salvat de pe drum un Bucket de chicken de la KFC, ceea ce e gazdă, D, a făcut-o foarte fericită că am scăpat-o de gătit. Tipa făcea economie la sânge cu mâncarea noastră, ne dădea cele mai ieftine chestii, şi fast food fără oprire. M-am închinat când am revenit în ţară la mâncare normală. Eu nu mănânc FF de felul meu.
-după care am găsit gelul de duş scurs prin trusa de baie, ce fericire!
-dimineaţa aveam cereale, la alegere. 12 cutii cu sortimente, şi mai erau câteva cutii din care nu ne dădea. tipa jefuise un depozit sau aşa ceva.

-în casă locuiam 10+/- oameni: *soţul şi soţia
*bunicul
*Pablo, spaniolul dubios de vârsta noastră, care ne fixa cu o privire de maniac dimineaţa printre cutiile de cereale, şi nu vorbea. Nu era mut, doar extra timid. Ah, şi l-am traumatizat la o cină când am vorbit în română de “blowjob”. Săracu’, ce o fi crezut. A doua zi, prin oraş, când era cu gaşca, ne făcea brusc cu mâna, prietenos. Mda.
Ah. Şi se căsătorise cu facebook-u. Noi abia prindeam 5 minute de Net odată la 2 zile, el stătea non-stop.
*G, adolescentul. Şi cei 4922 de prieteni ai lui, că în fiecare seară veneau trei în vizită, şi rămâneau peste noapte. Zilnic, alţii. Fuma, bea, se bătea, şi lua maşina lui D în oraş. Şi era total anti-social
*Eu, M, I, şi Y, bulgăroaica care venea şi ea la SOL.
*cei doi câini.
-tabăra asta era făcută special ca să ne ajute să socializăm cu englezi sadea. Ei stăteau la TV, copilul se închidea în cameră şi nu voia să audă de noi, Pablo n-avea nici o treabă cu nimic. Superb. Cine a pierdut la trombon cu juma’ de pachet? Subsemnata.
-aveam program non-stop de la 7 dimineaţa până la 6 seara, când ne mai apuca pe noi câte un experiment să mergem în oraş, 15 minute pe jos plus de urcat 5 minute în pantă.
-în tot oraşul erau trei locuri de mâncat: *Fish & Chips, care servea peşte. Bleah.
*Pub-ul, în care nu aveai voie sub 21 de ani.
*Chic-o-land, servit de un bulgar şi un turc, numa’ cu fast-food. Care ne-au dat într-o seară pe moka un Pepsi la 2 că era Y de naţionalitate cu ei. Sweet. Şi care arăta ca un spital, cu gresie pe jos. Oamenii ăştia au auzit de restaurante?
-mi-am cumpărat biblioteca engleză. M-am întors cu 14 cărţi de acolo. Şi nu mici, tomuri, ţapene, păi măcar să ştim o treabă.
-am mutat şi patul acasă, am tras de ditai măgăloaia de 2 persoane, ca să am mai mult loc.
-10 persoane aveau 2 băi, o singura cadă, nu faci duş după 9jumate seara pentru că:
a)lumea doarme şi se scoală a doua zi dimineaţă la 6 să se ducă la muncă
b)apa e scumpă aici. (WTF!!!)
-tipa făcea un chec cu banane demenţial, păcat că după a treia zi consecutivă de aşa ceva, ni se apleca numai de la miros. Cred că era singura chestie care o gătea şi ea.
-nu prea era spiritul de tabara pt ca ziua eram la şcoală şi seara stăteam în casă pe laptop, deci mă simţeam exact ca acasă.
-da’ lasă că toate astea s-au rezolvat la Londra, când au venit cei doi S să doarmă la noi peste noapte peste M şi I, şi ne-au ţinut treze de eram zombie a doua zi.
-căpiţele ăstora de fân sunt super ciudate, sunt nilte cilindre prinse în saci de gunoi.
-în prima zi am mers într-un orăşel apropiat, mai măricel, un fel de Câmpina.Barnstaple. Am găsit magazinul CLAIRE’S, care este absolut genial. Am băgat la bani la ăia pe cercei şi accesorii şi tot felu’ de porcăriuţe, şi umbrelă de mi-au mers fulgii. Am cumpărat de la Argos, care au un sistem genial, te uiţi prin catalog şi comanzi dupaia la alegere ce vrei tu, şi îţi vine din spate din depozit. Mi-am luat o trusă de machiaj genială, zici că e trusă de spion are atâtea sertăraşe şi sertăruţe!
-a doua zi, un fel de Breaza, Exeter. Unde am prins târgul arheologic de ceramică medievala. Hehe.


Am vizitat catedrala de acolo, destul de drăguţă.


Apoi am făcut cumpărături. Am umblat tot High Street-ul lor după amărâta lor de librărie, Waterstones. Măcar am dat de un blond de treabă care mi-a dat tot ce voiam. Au un magazin cu chestii japoneze destul de drăguţ, Blue Banana. Şi aici era un blond, care m-a cam speriat.
-dupaia am mers la un conac, Knightshayes Court, al unei familii bogate din care nu a mai rămas nimeni, aşa că îl preluase The National Trust şi îl băgase la vizitat.

-oamenii aveau în zona respectivă case făcute din Cob, adică bălegar de vacă, nămol şi paie. Un fel de chirpici.
-uite aşa se face reclamă la un magazin de cărţi!:

-zona, Exmore, avea ponei şi vaci caracteristici zonei.
-în Atlantic Village am vizitat un shopping center, şi am ciocolăţile Cadbury, crime pasionale. Deasemenea, am găsit un tom de Istorie Antică la 50 de lei, chestie care n-o găseam aici nici în 1000 de ani.
-în Bude ne-a prins o ploaie torenţială aşa că excursia la Ocean s-a amânat, dar am făcut poze de departe.

Şi am găsit un magazin cu cărţi de vrăji şi chestii de genu’, destul de amuzant, în rest ploaie ploaie şi iar ploaie.
-a fost ziua lui M, şi tort şi nebunie
-apparently am un vocabular foarte bogat în limba engleză, am spus cele mai multe cuvinte diferite de restu’, cel mai repede. Am câştigat.
-ne-am dus la Milky Way, un parc de distracţii din zonă, unde:
*ne-am dat de 9 ori în caruselul mare. Care era mai puţin periculos decât cel din Orăşelul Copiilor, de la noi.
*odată în caruselul Râmă pentru copii. Nu, nu aveam ce face.
*ne-am dus în “casa Groazei” unde trebuia să ţipi ca să nu te atace extratereştrii. Traducere: nişte gogi în costum nu mai săreau pe tine dacă ţipai când se apropiau. Imaginaţi-vă cum e să mergi cu un grup de 10 copii sub 15 ani pe acolo. Oamenii ţipau constant. Am ieşit de acolo cu o migrenă.
*am pictat o mâţă de ceramică, am jucat Golf -nu am nici cea mai mică treabă cu acest sport, le-am săpat tot gazonu cu crosa până am nimerit odată mingea-, am văzut vulturi şi bufniţe.
*ne-am dat în nişte maşinuţe care erau mai puţin înfricoşătoare decât cele din parcul Tineretului, din simplul motiv că pentru siguranţă, trebuia să mergi doar în sensul acelor de ceasornic, astfel fiind lovit doar din spate. Faţă de nebunia care e aici la noi, unde te buşeşti din toate părţile, mi s-a părut super plictisitor. Măcar aveau viteză mai mare.
*Cea mai tare chestie era un tobogan de 8 metri, pe care cădeai efectiv vertical. 10 secunde îţi stătea inima. Nu am avut curaj să mă dau pe ăla, aşa că m-am dat pe cel mic, de 2 metri, cu diriga.
Imagine cu diriga căzând într-o masă de bile de plastic, priceless.
-la tintagel am vizitat muzeul cu legenda regelui Arthur,

am urcat pe stânci pe nişte scări VERTICALE până la nişte ruine.






Apoi am mers la Ocean. Imaginea a fost ca ruptă dintr-un film, adulţii şi câţiva copii pe margine în canadiene şi plovere, noi în apă în bermude sau -cazul meu, care nu aveam nimic de schimb- îmbrăcaţi complet. La vreo 5 grade Celsius.



-seara ne-am pierdut printr-un orăşel la 1 oră de mers pe jos e orăşelul nostru, pentru că gazda a uitat să ne dea prefixul necesar pentru a o suna ca să ne ia. Aşa că am îngheţat pe faleză timp de 45 de minute până când M i-a convins pe cei doi S să o ducă la gazda lor să sune să o cheme pe a noastră. După care evident că băieţii au uitat să ne zică unde ne întâlneam cu gazda defapt. Şi era să nu ne mai întâlnim. În maieu şi o jantilică subţire la 11 noaptea, pe faleză 45 de minute. Hurray!
-la “Ziua Familiei”, când se presupunea că stăm cu familia, ne-am luat o mare ţeapă, pentru că familai ne-a lăsat de izbelişte şi am sărit şi masa de prânz. Absolut minunat. Alţii au mers la surfing cu familia.
-a doua zi am făcut un concurs de cultură generală cu Anglia şi echipa mea a câştigat (uite că toţi anii ăia de documentări despre Halloween mi-au prins bine la ceva. Le-am făcut ditamai eseul)
-am făcut scenetă cu Zac Teflon, Britney Pears şi Orlando Boom, fascinant de-a dreptul
-apoi am mers la Lynton and Lynmouth, unde am mers pe marginea prăpastiei vreo 20 de minute ca să coborâm prin pădure pentru a urca la loc cu liftul propulsat de puterea apei, uhu. Am văzut o rasă de capre de munte antice, zici că erau, ele şi pomii, din backgroundul de la jocul Hercule.




-ultima zi, am făcut un quiz despre orăşelul lor, am alergat 15 minute prin ploaie ca să câştigăm o pungă de toffefe, echipa mea, uhu, la categoria mică.

-a doua zi am plecat la 6, şi am ajuns la 12 jumate în Londra, la prânz. Cu chiu cu vai am intrat la catedrala St Paul’s dar ne-am reprogramat pentru a doua zi, pentru că deja era prea târziu pentru grupuri şi sunase şi un deştept alarma de incendiu de ne-a evacuat pe toţi.
-după, am vizitat muzeul Maddame Tussaud’s, unde din păcate cursa cu taxiul era închisă, dar în rest am văzut tot. Cum ar fi:
















-restul zilelor am mai mers la:
Big Ben


London Eye

Powerpuff Girls, adicătelea Io Blossom, I Buttercul şi M Bubbles.

Picadilly Circus

Trafalgar Sqaure

Westminster Abbey


British Museum. Dacă v-aţi întrebat vreodată la ce vă trebuia stupidul exerciţiu de la sport când profu’ vă freca cu “joc de glezne, joc de glezne!”,ei bine eu am aflat. Aşa e când nu poţi să alergi prin muzeu, şi ai o febră musculară imensă. Dar, am văzut:
Bustul lui Ramses al II-lea:

Cel mai vechi sah din lume:

Coloane Egiptene:

Împăraţi Romani:

Sculpturi mayaşe:

Piatra de la Rosetta după care s-au descifrat hieroglifele:

Sarcofage:

St Paul’s:

Oxford Street:

Palatul Buckingam

Covent Garden

şi Millenium Bridge

-într-o zi am mers la Oxford, orăşelul, şi am vizitat catedrala unde s-a filmat Sala Mare din filmele Harry Potter 1 şi 2.


Acolo era cu 5 minute mai târziu decât la meridianul Greenwich, acolo a predat şi Lewis, autorul Alisei. Când a scris cartea, reginei i-a plăcut atât de mult încât l-a rugat să îi trimită din momentul respectiv oricare altă lucrare de a lui. Prompt, autorul, i-a trimis “Algebra şi Geometria elementară”!
Deasemenea una din întrebările pe baza căreia poţi intra la Oxford este “Câţi îngeri pot dansa pe vârful unui ac?”
-am avut la Mec şi propriul meu indian care vorbea engleza cu accent şi piţigăiat, deci m-am simţit ca la Londra.
-nu se putea să merg acolo fără să fac poza asta:

-fântână cu cai:

-starbucks la mama lui, cu o litră de cafea:

-oamenii au o MARE problemă cu coşurile de gunoi. Nu au! Sau au, dar FOAAAAARTE rar
-am învăţat mai multe despre cultura bulgară de la Y decât engleză de la gazde.
Alte perle din excursie ar mai fi:
“Aer! Aerul tre’ sa intre si tre’ sa si iasa!”
“Aia e o cioara alba?
Nu, e un pescarus!”
Per total, am vizitat, şi am gustat niţel din cultura lor. A fost frumos, dar nu aş mai repeta experienţa. O să aflaţi din următorul post de ce.

Tot astăzi, m-am apucat şi de ordine în camera mea, operaţiune ce va dura probabil câteva zile, în ritmul ăsta de lucru, dar măcar ştiu că la final totul este organizat pe categorii şi în perfectă ordine. Deh, sechelele zodiei. După care urmează muulte proiecte şi cărţi. Doar acuma…sunt “mare”, a 11-a.
Vacanţa de vară mă face foarte fericită.

P.S. Ah, şi o mică schimbare în rutină. Mâine am decis că este ultima zi de messenger, pînă în toamnă. Foarte convenabil. Sunt sigură că cei care vor să dea de mine îmi pot da un mail sau un telefon. Asta e una din schimbările mele favorite.
Relaxare completă.