Am uitat să fac post de trecere în revistă a evenimentelor notabile alea acestei veri. Cred că vara asta a fost una de călit. Ce armată, ce băieţi, ce rezistenţă la sport. Mai rezistenţă ca vara asta n-am avut în viaţa mea.
În primul rând am constata faptul că nu mai am rezistenţa cu care eram obişnuită de mică. Nu mai există, s-a evaporat în timp pe undeva printre mesele la fast-food şi mărirea orelor de calculator invers proporţionale cu cele alocate sportului/mişcării. Cert e că acum dacă reuşesc să fac 10 abdomene (din 2 reprize de câte 5, da, ruşine să-mi fie!)zici că am alergat maratonul. Bine, nu se pune problema, încă s-a mai pătrat, slavă Domnului rezistenţa pe termen scurt (să dau tot ce am mai bun odată, scurt, după care să zac o perioadă – hm, mă întreb de ce sună cunoscut). Dar când eram mică aveam rezistenţă mult mai mare, la multe lucruri. Se pare că de la un timp chestiile astea trebuiesc menţinute.
Vara asta am început să mănânc mai sănătos (semi-vegetarian. Nu, nu înseamnă ce credeţi voi. Înseamnă că nu fac fiţe la mâncare ca să deranjez alţi oameni, dar dacă există varianta să ocolesc o mâncare cu conţinut de carne, am să o fac). Dar de sport tot nu m-am ţinut. Bine, fie vorba între noi, nu m-am ţinut de mai nimic, dar asta e partea a 2-a.
Ok, acest post este puţin cam plângăcios, dar promit că următorul e mai amuzant. Băi, băi băi….
SE TERMINĂ VARA!!!!!!!
AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!
AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!
AAAAAAAAAAAAAAA!
AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!
şi încă puţin de…
AAAAAAAAAAAAAAAA!
Mâine este ultima zi “oficială” a verii, şi NU VREAAAU! Pe bune. De ce? Vacanţa asta a fost minunată. Da, ştiu că am degerat în Anglia, şi că am făcut Şuşu în pădure cu cortu’ şi 22/24 de ore mi-a fost frică de Urs, da hai frateee, a fost vară! Asta înseamnă lume relaxată, ne-stresată, şi mai ales NO FUCKING SCHOOL!
Încă nu-mi vine să cred că o clasă dezbinată a reuşit ce nu au reuşit 11 ani de şcoală, să mă facă să NU vreau să înceapă şcoala. Pe bune. Voi nu m-aţi văzut în prima zi de şcoală. Cred că am decretat un “Prezent!” atât de rezonant că s-a auzit până la ăia de a 12-a. Eram aşa de fericită. I-am citit mamei tot Abecedarul aşezată pe scaunul din bucătărie în 2 ore.
Şi iată că, deşi în fiecare an aşteptam cu nerăbdare anul şcolar, anul ăsta NU VREAU. Anul ăsta mai vreau 3 luni de vacanţă pe puţin, şi încă nişte zile cu cortu’. Nu-mi pasă că mi-e să nu vină ursu sau că n-avem baie. Fac şi-n pârâul ăla, nu-i problemă, da’ decât să stau la şcoală ca o mică legumă…
Eu îmi vreau vara. A fost SOARE. Nu mi-am luat suficient porţia de căldură. Vrei să spui că iar încep hainele groase? Bleah, eu vreau să stau în rochii, şi la 35 de grade.
Îmi doresc ca mâine să fie 45 de grade la umbră! Aşa, ca de final de vară.
Pe bune, sunt demoralizată total. Băi, toamnă, şcoală, iar căcaturile ordinare de la şcoală, iar aberaţii, iar…liceu.
Vacanţa asta a fost MULT PREA SCURTĂ!!!!!!!!
Aşa spuneau copiii răsfăţaţi când erau mici şi nu voiau să împartă o jucărie cu alţii.
Aşa şi eu, upgradată, “E VACANŢA MEA!”
Şi nu o să las “dramele” şcolare şi alte mărunţişuri d’astea să o strice. Mi-am făcut un “plan de bătaie” pe vacanţa asta şi damn o să mă ţin de el! Mai am fix o lună de vacanţă şi NU am de gând să o las să fie furată de cele -şi ala lungi- 9 luni din timpul şcolii de prostii.
Încă e vacanţă, încă e soare, aşa că ne bucurăm de ea şi ne punem ochelari de cal, şi dopuri de urechi la orice alte interferenţe care îmi bruiază frecvenţa de “VACANŢĂ”.
E vacanţa MEA şi nu am de gând să renunţ aşa uşor la ea.
Şi iete că am intrat în cea de-a doua jumătate a vacanţei. Nu vreau. Adică mă aşteaptă programe full, şi eu cică mă relaxam vacanţa asta. Şi basically e naşpa că începe şcoala. Da, ştiu că voi cu toţii aşteptaţi să înceapă şcoala şi să vă revedeţi colegii.
Ei bine eu am o veste pentru voi: eu NU aştept să-mi revăd colegii.
Din păcate învăţământul de acasă nu este posibil în România, iar şcolile publice sunt nişte bătăi de joc din atâtea motive care le-am tot tocat şi răstocat pe blogu’ ăsta.
Da, au şi o parte bună, te antrenează cu viitoarea societate, să ştii la ce să te aştepţi. Însă de aici şi până la…
Oricum, ideea e că mi-e dor de… trei tipe din liceul respectiv, eleve şi profe. Din tot liceul. Pentru că în rest..nu mă interesează. Vacanţa asta am decis că mă rup complet de şcoală, şi până acum a funcţionat, este minunată. N-am mai avut demult o vacanţa atât de tare. Ideea e că dacă te înconjori numai de lucruri plăcute, nu are ce să ţi se întâmple rău sau deranjant. Sincer, dacă s-ar mai putea încă 3 luni de vacanţa ca până acum, ar fi absolut perfect. Dar din păcate vine toamna. Bine, nu mă deranjează, am numai evenimente plăcute toamna asta, dar aş prefera să le fac în vacanţă. Eh, asta e.
Ce pot să spun, vara asta a fost f tare din multe puncte de vedere, şi continuă să fie. Cine ar fi crezut? (hehe. H. )
În primul rând, nu, litoralul românesc nu are:
-alge
-manele
-furtuni
-gunoaie în apă/pe plajă
Dar, faţă de alte litorale are:
-valuri
-scoici
-sare în apă
-ţigani cu porumb fiert
Ce să zic, am stat în apă 70% din timp. Nici nu mi-am dat seama câte cântece despre mare cunosc până când nu am ajuns în miezu’ apei.
Moment memorabil când plutind în derivă pe o saltea gonflabilă roz fucsia, am avut o revelaţie asupra relaţiei mele amoroase şi mi-am declanşat involuntar o criză de râs, de se uitau alţi înnotători nedumeriţi de ce râd de una singură. Eh.
Am vrut să închiriem scutere şi după ce “nu funcţionau” la vreo doi comercianţi ne-am prins că alea se închiriau la negru.
Până la urmă am închiriat, electrice, pentru o oră, care evident că nu au mai funcţionat după 2 km, şi am aşteptat un alt scuter să vină să ne ia, tractând cu el un scuter de rezervă. Mda.
Partea bună e că par foarte interesante, şi o alternativă destul de intresantă la maşină.
Ne-am dar şi cu Segway-u, care după montainboarding mi s-a părut demn de milă, mă plictiseam în regim grav la viteza de apă freatică a acelui aparat. Mişto experienţa, dar dacă nu eşti atent, adormi.
Oricum, m-am bronzat, mă mai duc şi săptămâna viitoare,
Şi nişte poze:
Pe scurt, tabăra consta în 2 săptămâni la o gazdă într-un orăşel mic de provincie, si 3 zile la Londra.
În timpul cât stăteam în gazdă, participam şi la SOL (School of Language), cu cursuri şi teme dimineaţa, şi excursii după-amiaza, sau excursii de o zi. Noi, croaţi, sloveni, şi 2 italieni.
O să scriu pe liniuţe că sunt prea multe de scris în idei.
-am vizitat Stonehenge. Pietre mari. Uhu.
-am mers cu autocarul de ni s-a urât, DAR veşti bune, nu am rău de maşină, HA.
-toate magazinele se inchid la ora 5-6. Dupaia, nu ai ce să faci. NIMIC!
-gazda noastră a venit ultima, cu un BMW decapotabil, şi evident, unde să încapă 3 trollere în portbagaj? Aşa că două în spate, unu pe scaunul din faţă, şi noi cu rucsace în spate, toate 3.
-am dat de un camion care transporta o “Holiday House”. Omu avea o casă în remorcă. Mare. De 10 metri lungime. Am crezut că nu văd bine.
-am salvat de pe drum un Bucket de chicken de la KFC, ceea ce e gazdă, D, a făcut-o foarte fericită că am scăpat-o de gătit. Tipa făcea economie la sânge cu mâncarea noastră, ne dădea cele mai ieftine chestii, şi fast food fără oprire. M-am închinat când am revenit în ţară la mâncare normală. Eu nu mănânc FF de felul meu.
-după care am găsit gelul de duş scurs prin trusa de baie, ce fericire!
-dimineaţa aveam cereale, la alegere. 12 cutii cu sortimente, şi mai erau câteva cutii din care nu ne dădea. tipa jefuise un depozit sau aşa ceva.
Dragii mei, subsemnata îşi ia adio de la plaiurile mioritice pentru 2 săptămâni, ducându-se la Summer School (mamă cât de urât sună conceptele astea două alăturate!), în ţara ploilor şi a ceaiului de la ora 5.
Edward (laptopul), vine cu mine, însă nu ştiu dacă dau pe acolo de Internet sau ce se întâmplă. O să văd la faţa locului şi o să vă anunţ.
În timp ce voi citiţi aici, eu îmi fac check-out-ul la aeroport în Londra şi mă pregătesc pentru un minunat drum cu autocarul de 5 ore, timp în care îmi procur cât mai multe pungi, pentru orice eventualitate.
Încercăm să ne auzim pe cât posibil, dacă nu, revin pe 26.
Vacanţă plăcută tuturor, oaki, out!
Aşa ar arăta:
(sursa pe poză)
Santorini, salată, pizza, fresh şi o cafea MARE cu lapte. Nu cred că există ceva mai perfect de atât, sincer. Dacă aş sta pe scaunul ăla, şi cu situaţia de acum, pe toate planurile, aş putea să mor foarte fericită.
Vacanţa asta e atât de minunată!!!
Astăzi, când am mâncat primele piersici pe vara asta, am realizat o chestie esenţială. Era primul an când nu vandalizasem vişinii/cireşii/duzii/zarzării/merii din cartier. În fiecare an, pe vremea asta, îmi făceam tura (cu gaşca aferentă) pe la toţi pomii fructiferi din cartier, ca să le inspectez producţia.
Vara asta aproape a trecut sezonul cireşelor şi eu nu mâncasem! Am luat-o pe Cookie şi hai la vânat de fructe.
Replica zilei îi aparţine:
-Dacă urlă baba aia la noi că îi mâncăm din cireş, declar oficial vara începută.
Cine urla după 5 minute la noi? Evident, o babă comunistă. Eu nu înţeleg mentalitatea oamenilor ăştia. Ei oricum nu mănâncă trei pomi de vişinie. Şi atunci de ce nu ne lasă să mâncăm? Ca să fie expuse în pom până se strică şi cad jos?
În altă ordine de idei, jumătate din cei mai buni cireşi din cartier au fost ajustaţi de Asociaţiile de Locatari ale blocurilor în a căror curte se află, şi nu mai ajungem la crăci. Păcat, erau nişte cireşe albe şi inimă-de-porumbel o delicatese, să te lingi pe degete.
Oricum. Oficial, odată cu aventura de astăzi, declar sezonul estival deschis, vacanţă, şi muuult mult soare.
De acuma tre’ să am mai multă grijă, pentru că şcoala nu mai e obligatorie deci pot oricând să o termin, într-un mod mai neplăcut. Ce pot spune despre clasa a X-a.
A început oribil, onomastica mea a fost…ciudată, puţin spus,dar oricum, foarte deosebită de altele.
“My sweet 16″ a devenit “The oddest 16 in history”…a fost o experienţă ce pot spune, dar jur că nu mai vreau să-mi sărbătoresc ziua aşa. Cred că a fost una din cele mai naşpa onomastice.
După care a urmat luna aia de “fericire absolută”, aşa că la începutul anului 2009 deja eram furioasă pe clasă, în general. Am schimbat câteva colege de bancă, şi spre sfârşitului anului am dat de makki, cu care mă înţeleg foarte bine.
Clasa s-a rupt urât în două, s-a ajuns la “Războaie Reci” pe tema teatrului. Am făcut două scenete, nu mi-a mers microfonul în faţa unei şcoli întregi, ne-am păruit, ne-am serbat de ziua lui makki cu petrecere surpriză, confetti şi tort, şi am luat de 2 ori consecutiv 4 in teză la istorie.
Am revenit cu media anuală pe linia de plutire faţă de anul trecut, tot nu e bine, dar e la limita acceptabilă, peste 9.
Am mai realizat nişte chestii noi, planurile de viitor s-au mai re-modelat, şi modificat pe ici pe colo.
Am luat multe decizii importantem, m-am certat, m-am împăcat, m-am certat, m-am împăcat cu Hirou…e încă în pending asta.
Pe plan sentimental, un comfort rutinal, de asta am decis să mă axez foarte mult pe muncă vara asta.
Am planuri mari pt toamna asta, şi am de gând să le îndeplinesc pe toate. Pentru că e momentul să ne mai adunăm şi noi.
A venit vacanţa. Abia acum începe distracţia. Review-ul pe clasa a 9-a.
