Oaki

Cum fu. Concluzii şi poze.
Am ajuns acolo după un drum plăcut,superb, şi PLIN de serpentine, îmi urăsc ţara. Nu zic, are un relief superb, da să le mute naibi cineva serpentinele alea că am crezut că scot din mine mâncarea pe o săptămână.
Noi când plecăm la drum lung ne asigurăm aşa. Dacă e căţelul, dacă e lesa lui, dacă e copilul (yours truely) şi dacă sunt destule pungi.
Am ajuns acolo, în sfârşit, lume cu măşti pe faţă, pictaţi nu ştiu ce. Ne-am cazat, şi ne-am apucat să umblă. Evidente ne-am luat nişte prostii, ce putea să-şi ia je de la un festival de artă medievală românească? Amulete egiptene bineînţeles, şi cu mâţe eu care n-am nici o treabă cu ele. Da dacă scrie pe ele Iubire, Iubire să fie.
Nişte cercei, Mood Rings (da, alea de 4 lei care îşi schimbă culoarea după temepratura de afară pardon, după starea ta interioară.
Şi acum poze.
Toată lumea vizitează, umblă, numai Oaki vorbeşte la telefon, evident.

Toată lumea mascată, evident, şi zuza în ton cu lumea.

Read more…

De ce m-am temut atâtea luni (1 an) s-a întâmplat. Nu, n-a murit nimeni, deşi se poate spune şi aşa. Mă aşteptam la asta, dar nu aşa curând. Acum am înţeles tot ce nu înţelegeam.
Well, nu prea am ce face. O să mă adaptez situaţiei.
Păi..asta e.Îţi urez succes.
Eu sunt aici, resemnată.
Dudă.
Oricum nu citeşti asta, nu?
Gr8, şi mâine plec şi în vacanţă, ura.

Sunt la Sighişoara, şi vremea e foarte pietenoasă.

Am vorbit să mă întâlnesc cu <a href=http://denisuca.com target=”_blank”>Denisuca</A> care trebuia să ajungă azi da n-a mai dat nici un semn, deci probabil nu a ajuns încă.

Cavaleri, domniţe, păzitori, străjeri şi etc peste tot, îmbrăcaţi medieval. Eu mi-am luat o perucă blondă şi o mască (toată lumea poartă pe aici măşti şi peruci) şi arăt ca Pam. (Anderson). Mă rog, excluzând pieptul.

Evident, am terminat de scris postul si BUM! ceva eroare - s-a sters si acum tre s-o iau de la cap.

Read more…

Tot pe drum pe drum pe drum şi pe-acasă nicidecum.

Sunt plecată o săptămână aşa ca ce bloghez acuma şi de acum încolo, de prin ţară. Diseară ajung în Sighişoara, la Net Cafe-u ăla al lor din catacombe care îl păzeam vara trecută să se deschidă.

Acum bloghez de la Braşov, de la nilte prieteni de familie, am mâncat covrigi de Comarnic şi zmeură, şi numai eu ştiu ce am pătimit pe serpoentinele de pe Predeal. App, nu plecaţi pe dn1 în concediu, sunt semafoare dalea de reparaţii PESTE TOT.

S-ar putea să mă văd mâine cu <a href=http://denisuca.com target=”_blank”>Denisuca</A> la Sighişoara, să-i dau nişte pixe.

Read more…

Da, ştiu la ce vă gândiţi, s-a hotărât şi ea să pună odată postu’ cu Ungaria.Aşa aş da acum save că mi-e o lene..da’ să nu dezamăgesc cititorii (că am şi mulţi); aşa.

Plecăm noi la 8 dimineaţa, pe drum. Toată ziua pe drum. Am dormit de am rupt, eram obosită şi ca să nu vomit.

Read more…

M-am întors.
Un weekend superb cu adoratul, ne-am distrat, am tuns iarba, am făcut grătar…am învăţat 3 lucruri weekendul ăsta.

Nu lăsaţi doi adolescenţi de 16 ani singuri doiuă zile, cu părinţii..undeva prin zonă dar nu destul de aproape. Sunt capabili să se SUFOCE singuri unul cu altul numai să nu iasă din cameră.

NU lăsaţi o fată nervoasă de 16 ani cu o maşina de tuns iarba. NU este indicat. Mai ales daca ea e cunoscută pentru distrugere în masă
Şi deasemenea este posibil să-şi ia porecla de FLORINATOARE.

Read more…

Iar. Cu adoratul la munte. Vin duminică seara, poate atunci să mai scriu. Scuzaţi, nu am de ales. Ne-au luat ai mei pe sus

poate termin şi eu Gone with the Wind că mai am 20 de capitole.

Hey lume. Plec mâine dimineaţă la 6, când voi o să sforăiţi de o să rupeţi patul, eu o să car bagaje la maşină;
mă duc în Budapesta, la concert Avril Lavigne.
Abea aştept, hotelul are piscină.
Două zile dus şi 2 întors cu maşina şi înnoptat prin Vestu ţării. Astea nu prea le aştept, că eu am rău de maşină.
În fine, revin pe 10, bronzată, ungurită (not), înnotată şi avrillată.
Cu poze, filme, şi ce mai e nevoie.
Dacă vreţi ceva, daţi-mi mesaje, că vă înjur dacă mă sunaţi, plătesc roaming.

Nu e necesar să zic că blogul intră în pauză. Sincer, voiam să programez nişte posturi, da-mi fu o lene…

Uh, ok.
Am venit de la munte. Cu nişte bătături în vîrful degetelor ceva de nu-i adevărat. De ce? Pentru că m-am tîmpit şi m-am apucat să învăţ să cînt la chitară. Dupa ce n-am mai pus mîna pe ea de vreo 2 ani, acum m-am apucat să învăţ Simple Plan şi Blink 182 la chitară.
Şi am frecat tot weekend chitara aia, tata mi-a zis ce acorduri sunt, eu am încercat să le descopăr pe unde sunt (nemaifăcând dictat din clasa a IIa de când m-am mutat de la Enescu, acum se simte).
Şi la sfârşitul weekendului iată că avem un (ne)satisfăcător rezultat de melodii ştiute:
Blink 182-Gowing Away to college -full.
Simple Plan-Grow up -jumate.
Simple Plan-Welcome to my life -prima strofă
Blink 182-What’s my age again -începutul
Blink 182-First Date -început
Blink 182-Another Girl Another Planet -intro.

Evident, astea le ştiu aşa, când n-am ce face pţacasă să mă apuc să le cânt cu chitara şi vocea de plictiseală, nu să mă apuc să le cânt la şcoală în public cum aveau unii ideea (Şefuuu?) dar mă simt bine. Mă omoară degetele însă e ok.

Read more…

Ok, oficial azi e o zi ciudată într-un lung şir de zile normale, rutinate. Aseară cred că am adormit pe la 2 sau asa ceva, şi în mod normal, culcată la ora aia, mă trezeam cu chiu cu vai pe la 11 că ştiam că am treabă.
Ei bine nu azi.
AZI, la 7:35 eram trează. Da’ nu trează în stilul grumpy, cu ochii deschişi morocănos şi cu dorinţă de somn. Trează de-a binelea, 100%, full energy! Ştiu că de obicei ceasul meu biologic mă scoală pe la 7 sau 8, dar mă culc la loc! Nu, azi radiam. Mă uit la ceas crezând că e 10 sau aşa ceva..când văd 7:35..am înţepenit. Am crezut că nu văd bine, că visez, nu vă imaginaţi cât de puternică a fost senzaţia! Mă frec la ochi, nimic. Mă uit la ceasul de la mobil:
“bă, mi-o fi stat ceasul de perete şi nu ştiu eu”
Aiurea! Mobilu era 7:40. Mă ridicam din pat nu-mi venea să cred câtă energie pot sa am! Parcă eram în alt corp. Ştiind cât de zombie am putut să fiu în ultima săptămână de când s-a terminat şcoala, nu pot decât să trag concluzia că am terminat săptămâna de recuperare după anul şcolar. Oficial e vacanţă!
Oricum, partea mai amuzantă e că de obicei eu mă scol la 11, şi câinele meu e deja lângă patul meu de vreo 2 ore chirăie să-l scot afară.
Cine căuta azi câinele să-l scoată afară azi dimineaţă la 8? Oaki!
La el in coşmelie nu era, l-am găsit cu chiu cu vai, în genunchi, sub patul alor mei. Săracu’ era chior de somn, nu ştia ce a mai apucat-o pe stăpâna lui, care şi aşa e zuză! După ce m-am plimbat pe afară şi am constatat că m-am trezit înaintea gunoierilor, femeilor de servici şi a puştilor de la grădiniţa de jos (ceea ce e un mare record, nu ltiţi în ce hal chirăie ăia pe la 8 juma în fiecare dimineaţă).
Am venit sus, mama se uita la mine 3D ce e cu fericirea asta bruscă, mi-am luat nişte bani şi m-am dus la non-stop să-mi cumpăr iaurt pentru masa de dimineaţă! Că aveam chef de iaurt! La fel, toată lumea chioară de somn acolo, numa io zuza de servici, singura clientă din magazin, la 8 şi ceva, luam iaurt cu cireşe, mda. Azi mă văd cu fetele mele, la 12 vine Cookie, poate o conving să mergem la bazin sau undeva că am înnebunit cât am stat în casă, mor. Şi am un chef nebun de înot!
Vine cineva la baschet azi?
Oricum, la cât de ciudată e ziua şi la cât de bine mă simt şi având în vedere că sunt încă în dimensiunea noastră (nu?) şi în corpul meu, mă aştept azi să văd un OZN sau vreun ET wants home jr, că prea e ciudat!

P.s. a observat cineva vreodată cât de mişto e melodia Mr Coco Jambo? ^_^ ^_^

Put me up, put me down
Put my feedback on the ground
Put me up, feel my heart
And make me happy