Da, am asta. Fizic, şi psihic. Prea multe pe cap. Mai ales un proiect suge energie din mine cu pompa. Parcă o şi văd cum scade, încet, încet.
Da, ştiu, trebue să iau atitudine ca să opresc asta. Lucrez copii, caut soluţii. Da’ aveţi răbdare, că nu e uşor. Ştiu, mă vedeţi mai fără chef zilele astea, mai mofturoasă, mai la scaunu’ meu. Pentru că nu mai a forţă, pur şi simplu. Kaput. Nu mai e. Şi dacă nu mai ai de unde..ce faci?
Păi vă zic eu.Te droghezi cu cafea, stai noaptea până la 3 şi te uiţi la filme -zilnic-, dimineaţa nu mai ai timp de nimic, şi la şcoală tragi de tine să fi fresh şi zâmbăreţ.
Se cheamă extenuare. Totală. Vreau vacanţă. Acum.
Mă gândeam eu aşa frumos…la replica cu “nu există rău fără bine şi viceversa”. Mă gândeam că pot să fiu eu cât de optimistă vreau, la un moment dat trebuie să fi şi dur, şi pesimist ca să obţii ce vrei. Deşi nu sunt adepta “fac rău ca să-mi meargă bine”, uneori trebuie să dai senzaţia că faci ceva rău, aşa, de control. Chiar dacă e doar o impresie.
O colegă îmi zicea:
“Hell is empty, and all the devils are here. 6 hours daily, Monday to Friday”.
Oricum. Se pare că luna asta am învăţat cum se rezistă în societate, pentru că, nu-i aşa, colegii mei de azi sunt societatea de adulţi de mâine. Acum, mai avem de sărit un hop, şi am terminat. Îmi place când lucrurile se rezolvă până la urmă. În rest, îmi ocup timpul cu alte prostii, şi mai vreau 12 mâini şi cincizeci de ore în plus ca să fac absolut tot ce aş vrea. M-am mai lăsat de cafea şi net (hehe), da’ m-au apucat altele.
Fetele mai nou mă iau drept GPS uman, meridianul Greenwich, orar umblător şi încă vreo câteva chestii. Ce e drept, eu ştiu lucruri, dar cine a zis că trebuie şi să le împărtăşesc cu alţii? Oricum, pe ce aş vrea momentan să mă axez ar fi un kil de somn, după care nişte cafea şi o baiee lungă.
Yup, I’m growing.
În primul rând vreau să mulţumesc lui Dumnezeu, tuturor Sfinţilor, Apostolilor, Îngerilor, şi ce mai e pe acolo pe Sus că a venit weekendul.
În al doilea rând Luni am concursul de discursuri, eu cu engleza mea de baltă, o combinaţie între americana din filme şi de pe Net, mă duc să le explic de diferenţele şi asemănările dintre oameni. Ce drăguţ.
În al treilea rând, Poloneza mă urăşte oficial şi NU, nu există nimic/nimeni care să-mi schimbe părerea asta. Credeam că nu e nimic ce poate face mai rău decât să mă asculte. A avut grijă ea să-mi arate că e. Şi lăsaţi-mă cu exgerezi. Nu realizaţi la ce nivel se ridicase atunci. Dar mă rog. Trecem peste.
În altă ordine de idei, weekend-urile ar trebui să fie mai lungi, dar ne mulţumim şi cu atât. Tot e bine că sunt. Două zile de relaxare după o săptămână cu zile nebune. Ah şi am mai luat nişte decizii, scuzaţi pauza de pe blog, dar au fost destul de stresante, şi trebuia să găsesc o soluţie. Oricum, s-a rezolvat.
Mâine e Valentine’s uhu, ce pot spune. Care sunteţi îndrăgostiţi baftă, noi aştialalţi îndrăgostiţi de viaţă o să ne bucurăm de o sâmbătă frumoasă.
Doamne cu ce nerăbdare aştept martie, primăvară, planurile pe luna viitoare, căldură.
De ar da Domnu să se termine odată luna asta mizerabilă.
Mergem, continuăm, pentru că e drumul nostru, şi e mereu acolo indiferent de gropile din el
Ah. Şi care zice că e dependent de nu-ştiu-ce minte. Nu există dependenţă. Există zile când ai bani să iei ceva, şi zile când n-ai, simplu.
În curând o să ajung în Rai, şi nu, nu pe calea pe care vă gândiţi voi.
Azi m-am cărat cu BOXE la şcoală. Zi de teză, aveam de prezentat şi proiect, da’ ce dracu’, Oaki vine cu BOXE.
Am lucrat zilele astea la muzică de am învăţat audacity-u pe de rost.
Am teze, am proiecte, am teme, am teste. Stau ziua de dimineaţă plecată până seara!
Azi dimineaţă de exemplu, ajung chioară de somn la metrou,şi dau de o colegă, dau de cartonul cu CAFELE din mâna colegei şi abea după un minut observ colegul care se uita la mine de 1 minut, de la 30 de cm de mine,da’ cine naiba să mai vadă în jur?! Am sărit juma’ de metru în spate când l-am văzut.
După care m-am holbat la el vreo 5 secunde, procesând cu greu: şăfu…metrou…eu…acelaşi timp…wtf…de ce mă uit al el..ca să procesez cine e..nu trebuie să mă uit la el..AAAA schimbă privirea!
Aşa
Mă rog, zici că am fost de pe altă planetă, iar până Joia viitoare tot într-o veselie o ţin, că numai zile ca azi o să am. Cred că o să mă urc pe pereţi da în fine.
Scriu absolut varză, postul ăsta e extrem de dubios dar sunt somnambulă mergătoare. Iar nenorocitele astea de taste fug de mine după ce că sunt şi mici. Cred că o să fiu gen în Nirvana când se term săptămâna. Mă duc în pat că mă dor toate alea de parcă m-a tăiat cinega cu o toartă de cană ruptă.
Ţineţi pumnii, chip in tach.