Oaki

Sunt fericită, pentru că în final am descoperit cum să fac asta. Ce asta? Asta să fiu fericită.
Pentru că fericirea constă în nepăsare, şi în durere în cur.
Serios!
Cine mă ştie, s-a învăţat cu mine. Sunt optimistă, mă bucur de cele mai mici bucurii ale vieţii şi mă bucur mult timp de un moment frumos. De ce? Pentru că e frumos!
Singura problemă care o aveam era că îmi păsa. Da, îmi pasă de oamenii din jurul meu. Şi am PROSTUL obicei să fiu CONVINSĂ că există ceva bun în fiecare. Nu, nu există. Există, dar unii nu au cum să arate asta. Pentru că pur şi simplu unii nu s-au maturizat. Şi pur şi simplu, există şi oameni proşti de la care nu ai ce să ceri.
De exemplu. Am eu fixurile mele, printre care şi faptul că nimeni nu îmi face mie program. Şi da, şcoala cam asta face. Mai ales că avem un orar adorabil care nu îţi mai lasă timp de nimic altceva.
În fine. Cert e că în ora de desen am ieşit p’afară cu Moony să îi dau părerea expertă despre cum arată ras, dacă tot mă rugam de el să se radă. Bon. Şi cum vorbeam noi mergeam, mă sună o amică de la şcoală să îmi spună ce s-a întâmplat în ora de desen. Pe moment m-am enervat că haha ce glumă. Se râde de ea încă după două zile că ce infantil nu ştiu ce.
După care mi-a picat fisa.

CARE e problema MEA defapt? În timp ce oamenii ăia mă bârfeau şi singura distracţie pe care o putea găsi era să facă mişto de cineva absent, de o glumă infantilă de acum câteva zile, eu chiar aveam parte de o zi mişto, şi mă simţeam bine. Probabil ei aşa se simt bine. Aşa că de ce mă mai agit? De ce mă mai zbat atât să fiu drăguţă şi nice? Ce obţin de la cineva care nu vrea asta? Dezamăgirea este că îmi imaginam liceul altfel, şi anumiţi oameni altfel, dar se pare că nu e aşa. Păi, ce să zic, naşpa.
Cred că nu o să îmi mai pese aşa de mult de oameni. În fond, cine m-a rugat? Eu cu viaţa mea, ei cu viaţa lor…o să se maturizeze ei..cândva. Cred?
Mă rog. Cert e că o să revin la vechiile mele principii, pur şi simplă optimistă, fericită, şi ia să-i mai dau eu dracu’ pe toţi cu părerile lor că m-am cam săturat să îi caut atâta în cur.

Read more…

Voi ati vayut reclama aia la nou Dero? N-am găsit-o pe youtube. Zice că noul Dero nu ştiu ce, şi la sfârşit e un Dero pe maşina de spălat, şi un porumbel lângă. Ce treaba are porumbelul? Asta nu înţeleg. Ce legătura are porumbelul cu detergentul? Nu am găsit reclama da cine o are să-mi explice şi mie că pe cuvânt dacă înţeleg.
Cine are reclama dea şi mie link, că nu am găsit. Şi explicaţi-mi ce caută nenorocitu ăla de porumbel acolo?

Se pare ca am “astiphilia”.

>Grecii au astiphilia. Din 10 milioane de locuitori, 3 stau in Atena si 4 in Salonic.
Da, si eu m-am uitat strîmb la început.
Cica e ceva chestie care o au oamenii care adora sa locuiasca la oras si nu le place sa plece în alte locuri. Mie îmi place sa calatoresc, într-o zi vreau sa vizitez lumea.
Ce frumos e sa meditzi cu ploaia rapaind si tunînd afara.
Pai, da, am chestia aia. Si mi-am dat seama si de undeam luat-o. De la prostiile pe care le fac. Ca fac multe tîmpenii. Una din ele e ca sunt foarte optimista si cînd se iveste vreo problema care ma deranjeaza o ignor, pur si simplu. Majoritatea dispar, cu timpul. Din pacate cînd pleci în vacanta la intersectia dintre Nicaeri si la Dracu’n Praznic, te gîndesti si tu, la viata, la chestii care le faci..ca nu prea ai ce sa faci altceva.
Si te gîndesti si la chestii care ti se întîpla. Bune sau rele. Pe o ploaie toentiala ghici la ce te gîndesti. Ma simt de parca am deschis o debara d’aia din desene si au cazut toate peste mine, stiti voi de care.
Si mi-a picat fisa. De asta îmi place Bucurestiul. Nu merg in cluburi, nu am viata de noapte sau prostii de genul asta. Dar sunt printre singurii din gasca mea care dimineata sunt în Avitorilor, la prînz la Unirii si seara prin cartier pe role. Nu stau o clipa locului si îmi ocup timpul tot timpul, ca sa nu am timp sa ma gîndesc la chestii. Acasa, cînd ajung seara, net, citesc, si s-a facut 1 noaptea. Acasa ignor problemele, n-am timp de ele, ma gîndesc unde trebe’ sa fiu in minute, dar aici unde n-am ce face.
De asta sunt aa. “astiphila”. Pentru ca acolo am cochilia mea care ma protejeaza, aici totul e mai liber, si mai ne-aparat.Daca m-as opinti odata sa-mi înfrunt problemele, ar trebui sa fac niste chestii care detest sa le fac, si s-ar rezolva tot.
Ce fac eu? Ma apuc de munca, ca vine dead-limitu’ si..ma concentrez pe altceva, ca sa uit de probleme. Da, nu e bine, si? O sa treaca, oricum, chiar daca le-as înfrunta ce obtin? Rezolvare..partiala. Una nu stiu cum, asa ca ne axam pe laptop, muzica, alte chetsii care sa-mi distraga atentia. Stiu, nu ma învat niciodata minte.

Colega-mea: “Frate, tu esti hiper-urbanizata!”

au bagat Avril in netcafe, la player.hehe.bloghez si kiss mee

Aduse zodiei fecioară.

“Nu te lasa pacalita de aerul feciorelnic. Il arboreaza ca sa se convinga pe ei insisi ca ar mai avea vreo ramasita de puritate, dar in mintea lor s-a deschis deja un adevarat bordel”

“Ca sa poti sa suporti o Fecioara trebuie sa fii o natura optimista si radioasa pentru ca te vei confrunta cu o acritura tafnoasa si mereu iritabila. Egocentric si pisalog, Fecioara sufera de mania perfectionismului. Bineinteles, nu si in ceea ce il priveste.”

“E un vizionar. Poate vedea defectele oamenilor (prin ei)”

Read more…