Oaki

Disclaimer: Atenţie, acest post conţine expresii vulgare sau licenţioase la adresa unui anumit căcat putrezit din sfera de evenimente românească din 2010.

Minunatul, absolutul, idealul festival de bloguri româneşti roblogfest, a fost un căcat putrezit.
Deşi avem o categorie bloguri sub 18 ani, de ce ar avea voie bloggeri sub 18 ani în club? Deh, noi aşteptăm premiul la poartă. Hai să vă povestesc.
Am venit cu două prietene, toate trei sub 18 ani. În taxi, îi spun lui Cookie că cică ar fi bere gratis şi dacă vrea poate să o bea pe a mea, că eu nu o vreau – nu mă omor cu alcoolul.
Ajungem acolo, un dobitoc cât uşa ne opreşte la uşă: voi aveţi 18 ani?
Fetele tac, eu clar: NU! (mai am 6 luni), ştiind că LA ROBLOGFESTUL DIN 2008 AM AVUT 15 ANI ŞI NICI O PROBLEMĂ CU INTRAREA! (ŞI GHICI CE, ERA TOT IN CLUB!)
La care tipu’ foarte relaxat: minorii nu au voie în club.
Ok, ce?
Prietene, am intrat la 16 şi la 17. Nu am de gând să beau alcool, şi particip la o categorie de acolo. EVENIMENTUL DIN CLUB ARE CATEGORIE PENTRU COPII SUB 18 ANI. Eşti prost?
Între timp ieşim afară, sun nişte cunoscuţi, nimeni nu venise (poate pentru că ştiau că evenimentul va suge?)
Îl sun pe Ariel. Şi lui i s-a părut complet abulică faza, dar nu avea ce face; îmi dă numărul lui Bobby Voicu, de la care urma să iau numărul lui Dragoş Novac, organizatorul. Deşi nu mă cunoaşte, dl Voicu a fost foarte de treabă şi mi-a dat numărul. Încă odată le mulţumesc dânsului şi lui Ariel pentru ajutor.
Sun la organizator, surpriză. Deşi nu sună ocupat şi telefonul clar nu este închis, nu răspunde.
Între timp, intrăm şi mai dăm de un tip sub 18 ani cu aceeaşi problemă. Între timp, o domnişoară foarte ok (Alina C. din ce scria pe ecuson), se tot agita să mă ajute să intru: că şefii ei (organizatorii), au vorbit cu managerul clubului şi acum aşteaptă să o sune el înapoi. Când am auzit asta, am realizat că la Paştele Cailor mai intrăm noi, pentru că după cum sunt cluburile în România, o să îl doară pe manager de noi la fix 5 metri în spate.
Între timp am intrat pe twitter de pe telefon şi am dat 2 twituri:

Cu @thebbmika astept sa intru la #roblogfest dar nu se poate PENTRU CA DESI EXISTA CATEGORIE SUB 18 ANI, MINORII NU AU VOIE. about 3 hours ago via mobile web

Read more…

Şi nu o să mă mai satur să scriu asta, pentru că zilnic mi se aduc noi şi noi dovezi despre cum îmi pierd eu timpul 7 ore pe zi, 5 zile pe săptămână când aş putea chiar să ÎNVĂŢ ceva.
Proful de Sociologie (tipul care nu a auzit de Jane Eyre şi e mebru al Uniunii Scriitorilor), ne bate la cap de TREI ORE despre Teoria Ipotezei (care spune că: Dacă x, atunci y).
Eu stau de 10 minute pe net să caut ceva şi am descoperit că există Astrobiologie. şi teoria Panspermiei. Chestii care chiar îmi dau de gândit. Dar nu, eu trebuie să înţeleg cum să formez o ipoteză, chestie care am învăţat-o la 12 ani din cărţile lui Conan Doyle cu Sherlock Holmes.
M-am săturat să îmi pierd timpul din cauta unei societăţi şi a unui sistem idiot, pentru că omenirea nu e capbilă să îşi realizeze priorităţile şi mai ales ROMÂNIA, când eu am chestii mai bune de făcut!

Şi ca să râdeţi (sau să plângeţi, depinde cum priveşti problema) la final, am să vă dau o mostră din discuţia mea cu profu’ de Socio:

Read more…

Eu sunt clientă Vodafone fidelă. Nu am avut de ales, având în vedere că şi ai mei sunt, de când s-a înfiinţat Conexx în România, şi nu prea ştiu cu ce se mănâncă celelalte reţele.
Şi aici începe să fie mişto. Eu mi-am ales un mobil, mai exact Lg KS 360 Red, că îmi place. Ştiu că nu e performant şi cine ştie ce mobil, dar cum n-am 25 de milioane să-i sparg pe LG X-nu-ştiu-cât, mă rezum la cel mai mic cu tastatură. Că pe mine asta defapt mă interesează la cât stau pe net de pe el şi câte SMS-uri dau..
Şi hai să-l luăm. Şi în România se găseşte doar la Orange, roşu. Şi la Germanos bleu. Şi la free pe net negru, la magazine.
Şi cum subsemnata a dat în boală cu roşu, dă-i şi caută. Deci cred că am mers prin ABSOLUT fiecare nenorocit de Orange Shop din centrul Bucureştiului, pauză mobil. Că mai avem unu sau două, şi le dăm doar la abonament.
Băi eşti copacă, mă uit la el şi zici că nu poţi să mi-l dai?? Sunt pe VDF nu mă interesează abonamentu vostru, io vreau mobilu. Şi mi-am făcut super-nervi. Şi după ce am umblat vreo două săptămâni
-unde nu aveau pe stoc dădeau la liber
-unde aveau pe stoc, nu mai era stocu de liber, era stocu de abonamente
-unde aveau şi dădeau la liber nu decodau reţeaua, deşi legea te obligă
-unde decodau şi era pe stoc şi la liber era altă culoare
etc etc etc
mi-am băgat picioarele în tot Orange-u lor, şi l-am luat de pe Okazii.ro cu un preţ mai mic decât în orice magazin.
Evident că într-o oră s-a rezolvat, mâine la 11 e al meu.
Da’ vă povestesc ca să vedeţi şi voi ţepele româneşti. Mi-am făcut nişte nervi… aşa că de acum încolo când vreţi ceva apelaţi cu încredere la okazii, că ăştia cu oficialele…

Lăsaţi-mă!
Ziceţi şi voi. Eu mă bag în paişpe’ proiecte, pe lângă şcoală şi alte obiceiuri d-astea mioritice, ca să mă lase lumea în pace. Oameni care mă obligă să fac lucruri care nu le vreau. Locuri care mă obligă să văd lucruri care nu le vreau. Şi, mai ales, preferaţii mei, oamenii care au impresia că mă pot obliga să îmi coordonez viaţa după principiile şi standardele lor.
Măi societate, măi copii de vă învârtiţi prin Universul meu!
1. În primul caz, mai am 2 ani, şi nu mă mai obligă nimeni la nimic, îmi iau propriile decizii, the end.
2. În al doilea caz, tot aşa vreo 2 ani şi scap. Dacă nu găsesc eu o soluţie radicală până atunci.
3. Ce-aţi băut dragii mei? De când mai exact o să îmi iau eu deciziile şi o să îmi aranjez viaţa după cum credeţi voi că e bine? Ok, am cerut un sfat, la un moment dat, legat de un anume subiect. Asta NU înseamnă acuma că am nevoie să îmi ţineţi un logos total şi RADICAL despre cum aţi proceda voi, şi cum că “aşa trebuie să fac”. Dintr-un motiv simplu: Io, nu sunt Voi.
Io mă comport exact cum vreau şi cum decid eu, din simplul motiv că la mijloc este vorba de viaţa MEA, nu de a voastră. Şi eu, în situaţia voastră, aş proceda altfel. Păcat că nu e invers, nu?
Bun. Îţi ştiu opinia, o respect. Dar asta nu înseamnă că trebuie să coincidă cu opinia mea.
Avem notă informativă: Pentru inteligenţii care consideră că eu TREBUIE să mă port aşa şi pe dincolo pentru că “aşa e mai bine pentru mine”, am un anunţ. Eu o să mă port EXACT cum consider eu că e bine, şi dacă iese bine sau rău, este în totalitate vina mea. Pentru că EU am decis ca în viaţa MEA să fie aşa. Dacă nu vă convine cum mă port, ce gândesc, cum acţionez, atunci nu înţeleg de ce mai sunteţi prietenii mei. E lumea largă, copii! 6 bilioane de oameni, alegeţi-vă.
Eu o să-mi coordonez viaţa exact cum vreau eu. The end.

Sunt fericită, pentru că în final am descoperit cum să fac asta. Ce asta? Asta să fiu fericită.
Pentru că fericirea constă în nepăsare, şi în durere în cur.
Serios!
Cine mă ştie, s-a învăţat cu mine. Sunt optimistă, mă bucur de cele mai mici bucurii ale vieţii şi mă bucur mult timp de un moment frumos. De ce? Pentru că e frumos!
Singura problemă care o aveam era că îmi păsa. Da, îmi pasă de oamenii din jurul meu. Şi am PROSTUL obicei să fiu CONVINSĂ că există ceva bun în fiecare. Nu, nu există. Există, dar unii nu au cum să arate asta. Pentru că pur şi simplu unii nu s-au maturizat. Şi pur şi simplu, există şi oameni proşti de la care nu ai ce să ceri.
De exemplu. Am eu fixurile mele, printre care şi faptul că nimeni nu îmi face mie program. Şi da, şcoala cam asta face. Mai ales că avem un orar adorabil care nu îţi mai lasă timp de nimic altceva.
În fine. Cert e că în ora de desen am ieşit p’afară cu Moony să îi dau părerea expertă despre cum arată ras, dacă tot mă rugam de el să se radă. Bon. Şi cum vorbeam noi mergeam, mă sună o amică de la şcoală să îmi spună ce s-a întâmplat în ora de desen. Pe moment m-am enervat că haha ce glumă. Se râde de ea încă după două zile că ce infantil nu ştiu ce.
După care mi-a picat fisa.

CARE e problema MEA defapt? În timp ce oamenii ăia mă bârfeau şi singura distracţie pe care o putea găsi era să facă mişto de cineva absent, de o glumă infantilă de acum câteva zile, eu chiar aveam parte de o zi mişto, şi mă simţeam bine. Probabil ei aşa se simt bine. Aşa că de ce mă mai agit? De ce mă mai zbat atât să fiu drăguţă şi nice? Ce obţin de la cineva care nu vrea asta? Dezamăgirea este că îmi imaginam liceul altfel, şi anumiţi oameni altfel, dar se pare că nu e aşa. Păi, ce să zic, naşpa.
Cred că nu o să îmi mai pese aşa de mult de oameni. În fond, cine m-a rugat? Eu cu viaţa mea, ei cu viaţa lor…o să se maturizeze ei..cândva. Cred?
Mă rog. Cert e că o să revin la vechiile mele principii, pur şi simplă optimistă, fericită, şi ia să-i mai dau eu dracu’ pe toţi cu părerile lor că m-am cam săturat să îi caut atâta în cur.

Read more…

Voi ati vayut reclama aia la nou Dero? N-am găsit-o pe youtube. Zice că noul Dero nu ştiu ce, şi la sfârşit e un Dero pe maşina de spălat, şi un porumbel lângă. Ce treaba are porumbelul? Asta nu înţeleg. Ce legătura are porumbelul cu detergentul? Nu am găsit reclama da cine o are să-mi explice şi mie că pe cuvânt dacă înţeleg.
Cine are reclama dea şi mie link, că nu am găsit. Şi explicaţi-mi ce caută nenorocitu ăla de porumbel acolo?

Se pare ca am “astiphilia”.

>Grecii au astiphilia. Din 10 milioane de locuitori, 3 stau in Atena si 4 in Salonic.
Da, si eu m-am uitat strîmb la început.
Cica e ceva chestie care o au oamenii care adora sa locuiasca la oras si nu le place sa plece în alte locuri. Mie îmi place sa calatoresc, într-o zi vreau sa vizitez lumea.
Ce frumos e sa meditzi cu ploaia rapaind si tunînd afara.
Pai, da, am chestia aia. Si mi-am dat seama si de undeam luat-o. De la prostiile pe care le fac. Ca fac multe tîmpenii. Una din ele e ca sunt foarte optimista si cînd se iveste vreo problema care ma deranjeaza o ignor, pur si simplu. Majoritatea dispar, cu timpul. Din pacate cînd pleci în vacanta la intersectia dintre Nicaeri si la Dracu’n Praznic, te gîndesti si tu, la viata, la chestii care le faci..ca nu prea ai ce sa faci altceva.
Si te gîndesti si la chestii care ti se întîpla. Bune sau rele. Pe o ploaie toentiala ghici la ce te gîndesti. Ma simt de parca am deschis o debara d’aia din desene si au cazut toate peste mine, stiti voi de care.
Si mi-a picat fisa. De asta îmi place Bucurestiul. Nu merg in cluburi, nu am viata de noapte sau prostii de genul asta. Dar sunt printre singurii din gasca mea care dimineata sunt în Avitorilor, la prînz la Unirii si seara prin cartier pe role. Nu stau o clipa locului si îmi ocup timpul tot timpul, ca sa nu am timp sa ma gîndesc la chestii. Acasa, cînd ajung seara, net, citesc, si s-a facut 1 noaptea. Acasa ignor problemele, n-am timp de ele, ma gîndesc unde trebe’ sa fiu in minute, dar aici unde n-am ce face.
De asta sunt aa. “astiphila”. Pentru ca acolo am cochilia mea care ma protejeaza, aici totul e mai liber, si mai ne-aparat.Daca m-as opinti odata sa-mi înfrunt problemele, ar trebui sa fac niste chestii care detest sa le fac, si s-ar rezolva tot.
Ce fac eu? Ma apuc de munca, ca vine dead-limitu’ si..ma concentrez pe altceva, ca sa uit de probleme. Da, nu e bine, si? O sa treaca, oricum, chiar daca le-as înfrunta ce obtin? Rezolvare..partiala. Una nu stiu cum, asa ca ne axam pe laptop, muzica, alte chetsii care sa-mi distraga atentia. Stiu, nu ma învat niciodata minte.

Colega-mea: “Frate, tu esti hiper-urbanizata!”

au bagat Avril in netcafe, la player.hehe.bloghez si kiss mee

Aduse zodiei fecioară.

“Nu te lasa pacalita de aerul feciorelnic. Il arboreaza ca sa se convinga pe ei insisi ca ar mai avea vreo ramasita de puritate, dar in mintea lor s-a deschis deja un adevarat bordel”

“Ca sa poti sa suporti o Fecioara trebuie sa fii o natura optimista si radioasa pentru ca te vei confrunta cu o acritura tafnoasa si mereu iritabila. Egocentric si pisalog, Fecioara sufera de mania perfectionismului. Bineinteles, nu si in ceea ce il priveste.”

“E un vizionar. Poate vedea defectele oamenilor (prin ei)”

Read more…