Ok, îmi doresc o singură chestie vacanţa asta. Să vină un specimen (ORICINE!) cu un sac. Şi să bage absolut toate emoţiile în el. Şi din sacul ăla să nu mai iasă până în Septembrie. Pentru că mă DISTRAG. Am zis că dacă o las moartă cu mess-ul, se termină. Da’ de unde. Nu cred că seara asta era necesară.
Dacă e ceva ce uraăsc rău de tot, e să nu iasă totul aşa cum am plănuit. Chestie care se întâmplă în 90% din cazuri. Vara asta, era plănuită altfel. De ce nu e aşa cum am vrut? Ştiu eu! Tot din cauza mea! Serios, daţi un decret, interziceţi-mi să dau sms-uri sau ceva!
Ştiu că e şi societatea de vină, şi că prietenii mă influenţează…dar damn it, nu am nevoie! Eu îmi vreau vacanţa mea liniştită, cu proiectele şi munca mea, fără alte aberaţii! Dar nu, hai să prindem o seară cu cer înstelat!
Şi nu suport starea de confuzie. E cea mai tâmpită stare existentă. Vreau să se termine, tot. Sau să înceapă. Sau CEVA. Dar nu starea asta, că nu mai vreau. Pur şi simplu. Serios, somalezii chiar n-au probleme d-astea.
Şi AM ZIS că nu mă stresez vara asta!
Asta e la şcoală. Toţi avem nervii în pioneze, numărăm zilele (20), orele, minutele, tot ce mai e până se sună de ieşire mai repede. Vreau vacanţă, vreau vară, vreau să-mi organizez viaţa fără să mă încurce cineva, şi cel mai mult vreau să scap de tot Universul ăla. Închid tot, rup toate canalele de comunicare, să fie sănătos tot liceu’, scrieţi-mi şi cu porumbei călători că nu mai daţi de mine.
Mai am trei teze, şi scap. Abea aştept.
Şi nu numai eu. Toţi am ajuns la limită and stuff. În mod normal ăia mici se bucură atunci când se termină anul că vine vacanţa. Noi ne bucurăm că s-a terminat! Da,da, ştiu, mai am 2 ani şi o să-mi lipseasca asta. Tot ce vreau acum e câteva luni bune de relaxare. Hai copii, mai repede cu vacanţa aia.
P.S. Azi am băut prima cafea după nu ştiu cât timp. Adevărată mană cerească. Când mă gândesc că la 5 ani nici nu voiam să aud de ea…
Ok, nu a fost chiar atât de rău pe cât speram. Defapt a fost chiar bine la început. Am mai ajuns la o concluzie, că da, lucrurile bune vin greu, şi cu timpul, şi eu nu (mai) am timpul necesar să le aştept. Adică da, sunt drăguţe, şi îmi plaaac, şi sunt miştoo..dar pentru 20 de minute nu se merită o săptămână de stat pe butuci. Un raport fictiv. Oricum, Kri mi-a făcut o surpriză şi mi-a adus cărţi de colorat, uhu.
A trebuit să-mi mărturisesc nesupunerea faţă de Poloneza că nu am respectat paginaţia..mai mult ca să nu intre alţii în belele, că pe mine pur şi simplu nu mă mai interesează subiectul.
Mi s-a confirmat ideea că arta e scuză pentru absolut orice. Şi da, a fost o zi foarte obisitoare. În altă ordine de idei a ajuns rochia Pretty Lady, roşie cu şal roşu, care îmi vine ca turnată şi mă simt bine.
Magazinu’ e încă în creştere dar merge destul de bine, în prima zi de când a apărut are un follower.
La psihologie am făcut o oră foarte interesantă, prin care am trecut prin 3 din subiectele mele favorite, inclusiv fizica, dacă mai zicea şi de Poloneza aveam COMBO! Concluzie până tereminăm capitolul ăsta, citat Edward Cullen: “uneori e sănătos să chiuleşti”.
Mec-ul din Romană e prea mic. Dacă dorinţa ta profundă e să NU dai de cineva în el, 100% vei da.
Deşi nu-mi convine, sunt de acord cu Poloneza, mai era bună o săptămână de vacanţă. Nu, tipa are nişte minusuri, dar nu am ce să comentez, materia o ştie, lecţii de viaţă mişto ne dă..ca orice am are şi ea defecte
Dar neglijabile.
Trebuie să îmi organizez un program odată, ca să termin cu prostiile astea de stresuri. Oricum să vedem dacă îmi iese faza din martie, şi dupaia om mai vedea. Aia e o mare presiune.
Mă stresez prea mult. Am mai lăsat-o cu cafeaua. Dar da, azi fiind prima zi in Hell, merge una mică. Doar una, promit. Da, ştiu, n-am scăpare.
Îmi plac oamenii care se simt bine când fac rău, dar când sunt neglijaţi şi primesc acelaşi lucru în schimb, nu le mai convine, şi fac urât. Frumos, frumos.
Gata, de mâine, program. Nu ne mai stresăm atât, ne relaxăm, totul frumos…
Doar vine primăvara
Adică, acum serios. Dacă de la vârsta asta încep aşa, până la majorat fac implozie. Ca azi la psihologie. Eeeeh
Curăţenia de…iarnă.
În primul rând vreau să vină primăvara că m-a plouat destul, am rupt toate umbrelele din casă, în afară de aia de 4 persoane, şi m-am săturat şi de geci groase, vreau să stau în maieuri şi sandale.
În al doilea rând m-am săturat, efectiv, s-a umplut bazinu’ olimpic, şi nu numai eu, dar şi Ou, şi Verda, pentru că efectiiiv nu ne mai concentrăm pe altceva decât pe un anume subiect, care dacă nu merge bine se schimbă starea de spirit, sau din contră dacă e bine merge bine…hai frate ce e asta, m-am plictisit să mă stresez atât. Nu merge? Foarte bine asta e să fie sănătos (subiectul pe care ne axăm).
Evident, a zis Verda, că degeaba zic, pentru că şi eu ştiu că nu e aşa. Dar ce să fac dacă nu-mi arde!
Ne consumăm prea mult, şi degeaba
Numărul 3, şi eu şi Ou efectiv ne-am săturaaaat de răutăcisme, en garde şi glume seci. Dar de parcă avem de ales. Oricum, să vină vacanţa, şi dupaia să vezi distracţie.
Gata, ordine. O să fie totul bine, zen, nici un Final Jam, că nu mai rabdăm noi până la Final Jam, oricum nu o să fie ca în “Pregătirea” nici în 100 de ani, aşa că gata. Ce o fi o fi, dacă nu e nu e, etee stăm noi acuma zilnic să ne consumăm pentru nişte căcaturi.
Şi de nu mi-ar fi zis mă. Dacă nu m-ar fi avertizat 250 de persoane înainte. Dar noi nuu, că ce se poate întâmpla. UITE ASTA! Probabil toţi ăia de ne-au avertizat ştiau ei ce ştiau pe pielea lor. Da adolescenţii tot adolescenţi. Până nu află pe pielea lor nu-s mulţumiţi.
Şi ce fericită mă trezisem de dimineaţă!
Liceu, cimitir al tinereţii mele… (e a 12-a oară când zic fraza asta în 1 săptămână. Şi eu urăsc Bacovia).
Ah. Şi m-a luat cu 5 sutimi Săfu. THAT really made my day.