Scuze pentru pauza de pe blog. Da, am posturi în cap, şi am şi idei, dar am descoperit “Friends.”
Ieri am văzut primul sezon, şi acum sunt la jumătate din al doilea. Şi da, ştiu, eventual ar trebui să trec şi la fizică şi să-mi mai fac şi nişte teme la română, deşi nu mai are nici un loc în rubrica aia pentru note.
Oricum, Friends sunt prea tari. Îi ador pe Rachel şi pe Ross. Ah şi nu pot să mă uit noaptea la ei pentru că, deşi eu nu prea râd la seriale de comedie, când apare Chandler pe ecran, amuzamentul meu se aude până la blocul de vizavi.
Mai sunt câteva zile şi Slavă Domnului! se termină şcoala. Atunci o să intru calumea în blog să-l reiau de unde l-am lăsat baltă şi o să mă apuc şi de toate proiectele pe care le voiam. Mai aveţi niţică răbadare. Şi rugaţi-vă să trec la fizică.
Nu, încă nu cred că timpul trece îndeajuns de repede. VA-CAN-ŢĂ!
Păi mi se pare corect. Dacă tot ne băgăm în subiecte cu care nu avem treabă..nu? Să nu fiu înţeleasă greşit. Îmi respect profesorii. Mă rog, pe majoritatea, adică pe ăia care mă respectă şi ei pe mine. Şi de acord, îi admir, sunt super oamenii, pe materia lor sunt în general cei mai buni. Dar aşa cum eu nu am pretenţia să fiu expertă în strategii economie sau să ştiu toate râurile planetei, aşa să nu aud pretenţii din partea lor despre domenii în care nu se pricep. Sunt de acord cu cunoştinţele, şi să arăţi că le ai, dar atunci când chiar cunoşti bine subiectul, eşti stăpân pe ce spui, şi nu aberezi!
Astăzi, Poloneza, s-a trezit să filozofeze ea pe marginea blogurilor. Că sunt scrise de inculţi, care nu au citit în viaţa lor o carte, care scriu numai de bârfe şi sex. Pe lângă faptul că unii dintre colegi, care îmi văzuseră moaca se sufocau de râs (ironie, mai stau şi fix în faţa ei), eu îmi muşcam limba din răsputeri, să nu îi ţin o teorie despre blogosferă, din ce e formată ea, SEO şi diferenţele dintre bloggeri buni şi cei de duzină. Până la urmă n-am mai rezistat, şi de bine ce de obicei abia ridic mâna timid să comentez la oră, şi atunci cu “ştiţi…să vedeţi..”, acuma deja vorbeam şi am ridicat şi mâna aşa, ca să fie.
“Doamna profesoară, eu cunosc şi bloggeri care citesc!”. La furia care o emanam şi la ce poziţie defensivă aveam, cred că s-a prins că ceva nu era în regulă. Nu ştiu dacă s-a prins că era vorba de mine, sau că aş cunoaşte eu nişte bloggeri, dar cert e că a întors-o ca la Ploieşti, că să vezi, că există şi excepţii..da, bine bine. După care o ţinea că blogurile sunt numai despre “bârfe şi sex”.. io din bancă mormăiam: “Nu neapărat!”. Colega, lângă mine: Taci mă!
Deci îmi venea să mă apuc să-i explic pe loc de existenţa blogurilor de cultură, cele de fotografie, cele de artă, cele ale agenţiilor de PR, cele informative…
Din nou, subliniez, faptul că am zis astea, nu înseamnă că nu o respect. Am tot respectul din lume, pe materia ei e stăpână! Nu poate pretinde nimănui să predea mai bine decât o face ea. Temeinic, conştiincios, şi tot.
Dar, cu tot acest respect. În momentul în care tu în viaţa ta nu ai atins un mouse, şi nici măcar nu te-ai interesat mai mult de subiectul bloguri, nu cred că eşti în măsură să judeci. Ea doar repeta ce îi fusese indus de ziare, sau de alte persoane (eu ştiu?), care ştim cât pot fi de subiective. De relaţia ziarişti-blogări nu mai zic.
Oricum. Nu aş vrea eu să îmi stric relaţia cu ea că mai am 2 ani de făcut. Dar, sincer. Hai fiecare să se ocupe de ce ştie mai bine, şi să lăsăm astronautica şi strungăria astronauţilor, şi strungarilor!
9 ani am făcut de şcoală.
7 ani în care am mers cu plăcere la şcoală, şi când îmi plăcea acolo. Îmi plăcea clasa, îmi plăcea ce învăţam.
Ruptura s-a produs prin a 7-a semestrul doi, când m-am mutat de la o şcoală la alta, iar.
NU mi-a mai plăcut mă nene, era oribil, nu îmi mai plăcea şcoala, nu mai aveamcolectivul meu, clasa mea.
Şi a urmat decizia aia naşpa: “Hai să o dau naibii, învăţ de la şcoală numa’ ce îmi tre’ strict în viaţă, şi în rest să mp distrez, să-mi trăiesc tinereţea!” Mi-am trăit-o de mi-a ieşit pe nas. Mi-a ajuns pe viaţă. După a 8-a am zis iar, pauză, gata, am muncit pe rupte în a 8-a (da’ de unde) să mă relaxez în a 9-a.
M-am relaxat şi am avut cea mai mică medie din toţi anii de şcoală.
Anul ăsta însă am avut o trecere bruscă de la mintea de copil tâmpit de 12 ani la minte de ..adolescent sau aşa ceva. Mă rog, tânăr care îl mai freacă la ridiche şi alte chestii în afară de distracţie.
Am început să mă interesez de viitorul meu. Eu, care nu aveam nici o treabă. La modul că am constata că nu mai merge totul uns ca la 10 ani când ştiam că fac vioară, şi facce fac ai mei şi totu’ bine. Că am fost tâmpită şi m-am şăsat de vioară.
Concluzie? M-am frecat eu ce m-am frecat m-am perpelit vara asta şi se pare că mă aşteaptă:
-Doi ani de preagătire intensă, asiduă, la o limbă străina, şi două examene care trebuie să le iau cu notă maximă, dintr-un anume motiv. Dacă iau sub 10 curat, am belit-o. De unde scot eu în doi ani la un nivel foarte greu 10, să mor dacă ştiu.
-3 ani în care trebuie să iau Olimpiada Naţională. În principiu la istorie. Că acolo mă interesează pe mine. Şi bursele se dau doar pe rezultate excepţionale.
-3 ani în care să iau note bune..FOARTE bunela şcoală ca să salbez dezastrul care va fi la Bac, că numai eu ştiu ce note am la treptele astea. La capacitate dacă nu mă salva media din generală, 9.50, aia eram. Pupam Şcoala Centrală în ramă.
De alte probleme, cultura mea generală, că trebuie să ştiu latina la perfecţie, şi Egiptul să îl visez noaptea, şi că am de citit 10 cărţi, tomuri, în 3 săptămâni, şi nu am nici o carte…
( Are cineva Istoria Europei de Bernstein şi Milz?)
..că mai am şi alte teme la şcoală nici nu mai zic.
Şi eu mai vreau hobby-uri, lectură particulară, timp petrecut cu familia şi prietenii.
3 ani am pus-o frate. Ţineţi pumnii. Se schimbă foaia.
media anuala: 8.77
>primu’ an in care am media sub noua si nu iau premiu. Lasa’, de la anu’ imi revin.
numarul total de absente al clasei a 9-a D in anul scolar 2007-2008: 3001.
>adica in jur de o luna jumate de chiulit non-stop.
eu ma simt bine, semestrul asta am avur doar 57, nu 19 ca pe primu. [da, stiu ca nu e motiv de mandrie] Insa ca majoritatea din generatia mea dupa capacitate ne-am bagat picioarele si deviza clasei a 9′a fu
:anu’ asta sunt boboc, si dorm, sa scot parleala pe anu’ trecut atunci cand ne-au sarit toti in cap.