4 tipuri de reguli:
A. sunt de acord şi mă supun
B. de acord, dar nu mă supun
C. nu-s de acord, dar mă supun
D. nu-s de acord şi nu mă supun.

1. Uniforma / codul şcolii sunt obligatorii. D
Pe bune? Nu aduce niţel a comunism, aşa, puţin? Noi cică avem tricou de uniformă. NIMENI nu îl poartă.
2. Chiulitul e interzis. D
Mmmmhm. Şi dacă sunt ore inutile? La care dormi? La care nu a ce face? Unde pierzi timpul degeaba când ai putea face ceva mai util? Unde ai profesori senili sau de genu’ de îşi bat joc elevii de ei la ore?
3. Să bei alcool pe proprietatea şcolii este interzis. B
De acord, dar cine o respectă, pe bune? Sunt droguri pe proprietatea şcolii fraţilor! Nu spun că oi fi eu mare băutoare, dar cel puţin odată fiecare elev în 12 ani a băgat o bere între 2 ore. Ce, credeţi că acele cutii de bere din locu’ din spate (la fumat) al şcolii s-au teleportat acolo? Goale?
4. Copiatul este interzis. B
Sunt de acord, am scris şi azi în lucrare, că îţi furi căciula singur. Dar în momentul în care avem materii inutile, chiar nu văd scopul să consum timp şi neuroni pentru o chestie inutilă. Şi atunci copiez temele.
5. Studenţii trebuie să se prezinte la timp la ore. B
De acord, dar eu întârzii de obicei. Unul din defectele mele.

6. Fumatul este interzis pe proprietatea şcolii. A
De acord, şi nu fumez. Nu ar trebui să se fumeze în spaţii publice. Noi ce vină avem că alţii vor să moară de cancer? Profesorii ne interzic să fumăm, fac raiduri, şi cine fumează în pauză în curtea interioară? Mmmmda.
7. Studenţii trebuie să stea în picioare când se adresează unui profesor. D
Asta e comunism pur. Partea bună e că majoritatea profesorilor au renunţat la aberaţia asta. Deşi încă sunt ăia care stau jos, pe scaun şi te savurează pe tine sculat pe două. Mmmda. Ori stai şi tu în picioare când vorbesc cu tine, ori stăm amândoi jos. Păi ce-i asta?
8. Studenţii trebuie să folosească doar intrarea destinată lor. B
De acord, dar cum a noastră momentan e blocată…nah. Deşi de obicei a profesorilor e la 5 metri de intrarea pe proprietatea şcolii iar a noastră e după ce ocoleşti juma’ de curte. Şi am fost în 4 şcoli, ştiu ce vorbesc.
9. Studenţii nu au voie să folosească limbaj vulgar cu colegii sau profesorii. B
Asta e o aberaţie. Sunt de acord, dar pe mine mă înjură la şcoala puştii de a 5-a. Deasemenea, absolut toţi profesorii i-am auzit înjurând, cel PUŢIN odată. Sunt oameni. E în natura lor. De acord, ar trebui să nu mai înjurăm nici unu. Deasemenea ar trebui să nu mai păcătuim, să nu mai minţim să nu mai înşelăm…yap. Şi uite Pacea Mondială cum vine.
10. Nu ai voie să arunci gunoi pe proprietatea şcolii. A
De acord, complet. E chestie de bun-simţ, nu ştiu de ce au simţit nevoia să o bage la reguli.

11. Elevii se pot plânge directorului prin intermediul dirigintei doar. D
Asta e aiurea. În afară de faptul că nu e practică (dar dirig. nu e în şcoală, şi directorul da, ce faci?) Plus că de obicei nu ne plângem directorului. Ori dirigintei ori ne rezolvăm noi.
12. Pierce-urile sunt interzise pe proprietatea şcolii. D
Nu-s de acord şi nu o respect. Cerceii în urechi ce sunt, semne din naştere? Ok, înţeleg să nu arăţi acuma aşa, dar cred că pierce-ul e ultima problemă într-o şcoală. Întâi bun-simţ, educaţie, ŞI DUPAIA APARENŢELE.
13. Nu ai voie să-ţi vopseşti părul. D
Hăhă. Io am şuviţe, sunt discutabilă. Dar am colege cu zecile care se vopsesc. Iete une era problema. Again, dacă nu e galben-neon, nu văd care e problema.
14. Elevii nu trebuie să cumpere mâncare decât de la chioşcul din şcoala. B
Ok, noi nu avemhioşc în şcoală. Dimineaţa la 7, 90% din oameni nu îşi fac senviş, se bazează că au bani şi îşi iau de la şcoală. Pe drum nu au timp să ia că întârzie (plecăm cât mai târziu posibil ca să dormim cât mai mult dimineaţa). Din şcoala nu ne dau drumu’ să ieşim. Aştept propuneri.
15. Elevii nu au voie să participe la greve. D
Lol. Depinde. Greve faţă de clasă, sau faţă de profesori? Cum sună asta. Ştim. Şi naţiunile nu au voie să declanşeze revoluţii. Absolut.
REVOLÚŢIE, revoluţii, s.f. I. 1.Schimbare bruscă şi de obicei violentă a structurilor sociale, economice si politice ale unui regim dat.

16. Jocul de noroc este interzis pe proprietatea şcolii. B
De acord. Dar cum noi ne machiem la baie, băieţii jocă table. Fără bani. Doar joacă. Dar nuu, că nu au voie,
17. Armele de orice fel sunt interzise pe proprietatea şcolii. D
Ok, nu sunt de acord. Din simplul motiv că unii din profesorii mei sunt arme psihologice de distrugere în masă, ei, ca fiinţe. Şi la cât mişto se face în şcoală de elevi (de către alţi elevi)…apăi dacă nici alea nu-s arme psihologice, nu mai ştiu care sunt.
18. Este interzisă folosirea telefoanelor mobile în ore. D
Mmmmda. Dar profesorii au voie. Hai că ştim noi cum e asta. Închise în ghiozdan. Şi toţi le au pe silent. De acord, nu te apuci să joci Stracraft pe el acuma, da’ să dai un mesaj urgent mai ales dacă e o oră d-aia gen Sociologie (RÂNNNNNDUNICĂ)…hai să fim serioşi. Ceri voie, dai repede şi gata.
19. Animalele nu au voie pe proprietatea şcolii decât cu acceptul profesoarei. A
De acord, wtf, cine a inventat-o pe asta? Gen, chiar e nevoie să existe o astfel de regulă?
20. Înregistrarea video/audio este permisă doar cu acordul profesorilor. D
Şi dacă un profesor dă în elevi, şi dupaia îl dai în judecată şi n-ai dovadă, ce faci?
-Dom’ prof. nu vă supăraţi, mă lasaţi şi pe mine să vă filmez cum îl rupeţi p-ăla în bătaie vă rog?

Aşa. Deci ce am constat aici. Că majoritatea regulilor sunt absurde. Că sunt formulate greşit. Că sunt inutile (imposibil de respectat). Că sunt comuniste.
Şi dupaia se mai miră că nu le respectăm.
Plus că mai e o distracţie.
Cum erau alea din “Declaraţia Drepturilor Omului?”

Articolul 13.
1. Orice persoana are dreptul de a circula în mod liber si de a-si alege resedinta în interiorul granitelor unui stat.
PLUS
Articolul 1.
Toate fiintele umane se nasc libere si egale în demnitate si în drepturi.
În baza ăstora, să-mi explice cineva de ce exact nu avem VOIE să ieşim din şcoală? Nu ne cam privează de o libertate alea alea? Mmmda. (“Libertatea ta se opreşte acolo unde începe libertatea celuilat”)
- se aude acolo la poartă?

Articolul 5.
Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degrandante.
PLUS
Articolul 19.
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opniii fara imixtiune din afara,
Mmmmda, profa de Română se aude acolo în spate?

Articolul 24.
Orice persoana are dreptul la odihna si recreatie, inclusiv la o limitare rezonabila a zilei de munca si la concedii periodice platite.
Maximum de ore de muncă pe zi sunt 8. Noi avem 7 ore la şcoală. Practic, pentru teme mai avem fix o oră acasă, ca să nu fim sclavagiţi. Dacă te pregăteşti minim la 4 materii pentru a doua zi, din 7, cum exact faci asta CUM TREBUIE într-o oră?
Apropo, la FACULTATE unde cică e mai greu ca aici, în Anglia au 15 ore pe săptămână. 4 ore pe zi, şi într-o zi nu au ore. Noi avem 32. Mmmhm.

OHOHOHOHOHO asta e atââât de distractiiiv. Nu serios, e super amuzant. Pe bune, mai citiţi odată. Daaa. Mai e nevoie să spun ceva?
3. Parintii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învatamânt pentru copiii lor minori.
Bun, ai mei vor să alegem homeschooling. Ştiaţi că dacă fac HS în România nu mi se permite să dau Bac-ul? Nope, pentru că nu aparţin de o instituţie a statului. Regim dictatorial, alea alea?

Articolul 28.
Orice persoana are dreptul la o orânduire sociala si internationala în care drepturile si libertatile expuse în prezenta declaratie pot fi pe deplin înfaptuite.
Ce drăăăguţ.

Articolul 29.
1. Orice persoana are îndatoriri fata de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibila dezvoltarea libera si deplina a personalitatii sale.
2. În exercitarea drepturilor si libertatilor sale, fiecare om nu este supus decât numai îngradirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoastere si respectare a drepturilor si libertatilor altora si ca sa fie satisfacute justele cerinte ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale într-o societate democratica.
Asta e bună pentru dragii mei colegi. Miştocăreala, complexe de superioritate?

Ok, asta a fost aşa ca să ne distrăm puţin şi să fac o mică demonstraţie pe tema:
“Cam cât de incapabilă e şcoala să facă douăj’ de reguli amărâte dar se simte în stare să violeze Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.”
Plus că mai e obsesia aia a profesorilor, cu “Tăceţi din gură şi staţi cuminţi şi ascultaţi-mă”. Sincer, cred că nici la un grup de adulţi nu este posibil să îi ţii 1450 de minute pe săptămână pe scaun să tacă din gură. Ca să vă faceţi o idee, 24 de ore înseamnă 1440 de minute.
După care încep să ţină monoloage. Şi vorbesc. Şi vorbesc. Şi nu interacşionează cu clasa. Şi noi am venit la şcoală să stăm de păpuşoi şi să căscăm gura. Mersi, mă duc la teatru pentru asta. Că până şi acolo se interacţionează mai mult cu publicul decât la şcoală. Ca la spectacolul ăsta de exemplu. Cântă cu sala. Dansează cu ei. La noi stăm în bănci. Nici să râdem n-avem voie! Foarte interesant.

În altă ordine de idei, la Istorie unde o am pe directa, care e super-tare ca profă, am făcut tema, în FRANCEZĂ (eu aia cu intensiv-engleză) şi pentru prima oară chiar am făcut bine. Mă simt super. Dacă e profu’ bun…

Cu scuzele de rigoare o să corectez ortografia la text aştă-dată, că scriu deja la el de o oră.

În altă oridine de idei, luaţi şi plângeţi.
M-am săturat de aberaţia asta numită sistem educaţional, care e absolut ce vreţi voi da’ sistem nu e.

P.S. Ar fi şi mai bine dacă profesorii nu ne-ar mai trata ca pe nişte retartdaţi mental de clasa a 5-a, dar asta e altă mâncare de peşte (se aude acolo în spate?)
P.S.2: Ah, da. Fuse şi se duse ziua mea, de făcui 17 ani. De trei ori ura şi odată hop. Minunat, păcat că a trecut ala rapid.

2. Avem nişte opţionale absolut minunate. Mate, informatică, istoria tinerilor cu un tinerel-cam-paralel, şi sport. Ah şi facem religie, iar. Şi alte două opţionale la engleză. Astea ultimele le înţeleg că doar sunt la intensiv engleză. Dar în rest…
În primul rând nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe. Da, ştiu că se cheamă opţionale, dar asta nu înseamnă că nu e obligată toată clasa să le facă, şi mai ales, nu înseamnă că poţi să alegi dacă le faci sau nu. Nu. Şcoala a decis pentru tine că faci mate opţional chiar dacă tu eşti a 11-a la filologie, păi faci tată. Minunat, ce pot spune. Aşa că mai nou mă scârbesc complet de sistemul de învăţământ şi sper să termin mai repede alea 2 clase rămase şi să fac ceva util, pentru că excluzând:
a) comportamentul şi interacţiunile sociale
b) 3 oamenii DE EXCEPŢIE
şcoala nu mi-a oferit absolut nimic altceva. De materie, nu mai zic.
Hai puişori, încă 2 ani. Dupaia scapăm.

În primul rând am constata faptul că nu mai am rezistenţa cu care eram obişnuită de mică. Nu mai există, s-a evaporat în timp pe undeva printre mesele la fast-food şi mărirea orelor de calculator invers proporţionale cu cele alocate sportului/mişcării. Cert e că acum dacă reuşesc să fac 10 abdomene (din 2 reprize de câte 5, da, ruşine să-mi fie!)zici că am alergat maratonul. Bine, nu se pune problema, încă s-a mai pătrat, slavă Domnului rezistenţa pe termen scurt (să dau tot ce am mai bun odată, scurt, după care să zac o perioadă – hm, mă întreb de ce sună cunoscut). Dar când eram mică aveam rezistenţă mult mai mare, la multe lucruri. Se pare că de la un timp chestiile astea trebuiesc menţinute.

Vara asta am început să mănânc mai sănătos (semi-vegetarian. Nu, nu înseamnă ce credeţi voi. Înseamnă că nu fac fiţe la mâncare ca să deranjez alţi oameni, dar dacă există varianta să ocolesc o mâncare cu conţinut de carne, am să o fac). Dar de sport tot nu m-am ţinut. Bine, fie vorba între noi, nu m-am ţinut de mai nimic, dar asta e partea a 2-a.

Oricum, hai să facem o listuţă cu “călirea” de vara asta.
1. Pe primul loc, de departe, Anglia. Foame, frig, adaptare la tot felul de caractere umane (cine ştie cunoaşte), cât şi tot felul de situaţii demne de un episod întreg de “Survivor” în jungla amazoniană. Cum era şi în Madagascar 2, grupul de turişiti pierduţi în junglă sunt îmbărbătaţi de fraza: “Suntem new-yorkezi, rezistăm la orice.” Aşa şi ăştia: “Am rezistat vieţii în suburbie, ce Amazon, pleacă mă d-aici!”
2. Pe al doilea loc, tabăra GreenPeace de Team-building. Primul meu mers la cort, şi foarte tare. Da’ a doua oară nu mai repet. Nu de alta’, da mi-e super frică de urs frate. Am dormit lângă foc, de frică să nu vină ursu. Ca animalelor le e frică de foc. Într-adevăr, dormitul în mijlocul naturii NU SE COMPARĂ CU NIMIC. Însă stăteam cu şuşu în noi o noapte că nu se ducea nimeni noaptea în pădure la “toaletă” de frică?
3. Mersul pe tocuri la o nuntă la ţară şi stat 12 ore pe tocuri. În sandale cu platformă de 8. Şi mers după apă; şi la primărie; şi la biserică; şi la restaurant. Şi mai voiau şi să “joc” în timpu’ ăsta. Îhm!
4. Susţinerea unui job ce implica dead-lineuri. Şi respectarea lor.

Dar, vara asta a avut şi părţi bune. Cum ar fi:
1. Stat pe spate, în aerul curat al nopţii montane, în sacul de dormit, urmărind calea lactee şi stelele, cu focul de tabără trosnind lângă mine. Doamne cât de minunat.
2. Poză lângă Big Ben. Beat that, mtfuckers.
3. Văzut răsăritu’ de pe plajă.
4. Voluntariat GreenPeace.
5. Mâncat 12 sarmale, aşa, între un alergat după ştergar şi căutat deodarante.
6. Achiziţionat noi bunuri printre care mobil roşu, ochelari care filmează şi cărţi, din Anglia. Cu kilu’.
7. Mers cu scuter electric.
8. Apucat jucat World of Warcraft.

Vara asta a fost foarte tare pt ca m-a deconectat complet de idioţeniile de la şcoală. Şi defapt asta se întâmplă în orice pauză de şcoală. Chiar nu înţeleg faza cu învăţământ obligatoriu ca să dai BAC-u. Jeez, aţi auzit de home-schooling? Mă rog. Oricum, am destule idei cât să mă calmez la şcoală dacă mai apar surprize. Ce pot spune, ca să nu sune a clişeu? A trecut mult mai repede decât mă aşteptam, şi sincer aş mai vrea să dureze vreo juma’ de an. Dar nu se poate. Şi asta e, ne adaptăm, ca 90% din chestiile din viaţă. Eu îmi vreau vara înapoi. Şi dacă nu se poate…ne descurcăm şi aşa. Vara asta a fost tare.

Asta am realizat prin clasa a III-a când drăguţa mea învăţătoare (cam sărită de felul ei) ne tot ameninţa şi speria ca pe oi. Până m-am gândit să o înfrunt odată, să văd ce se întâmplă. Nimeni nu o înfrunta. Şi:
-Doamnă, mă deranjează ce s-a ales.
-E bine, şi ce o să faci, o să stai supărată toată ora?
¤ mi-am luat ghiozdănelu’ şi m-am dus în ultima bancă¤
X: Doamnă, ea s-a muta în spate.
-Las-o să stea acolo, dacă ala vrea (zisă pe un ton sarcastic, însemnând că oricum o să mă întorc eu după ce îmi trec teribilismele)
(după 15 minute de stat în spate)
-Da’ treci înapoi fetiţo, te-am lăsat eu să stai acolo?
-Păi nu aţi zis că să mă lase…
-Cum îşi permiţi să mă înfrunţi, îi sun pe părinţii tăi!
-Bine..
-Cum bine fetiţo, cum bine? Ce o să zică de comportamentul tău?
-Păi nu ştiu, doar de-asta îi sunaţi, ca să vă spună!
-Ia să mă sune părinţii tăi!
# şi azi mai aşteaptă să o sune.

Atunci a fost momentul când în mintea mea ceva a făcut clic. Am realizat că nu au ce să îmi facă. Mi se părea logic faptul că ai mei o să mă asculte pe mine, fiind fiica lor, şi că o să îi explice tipei că am avut dreptate. Ca dovadă, nici măcar nu s-au sinchisit să o sune, ştiind de la şedinţele cu părinţii cu ce comunistă au de a face. Nu realizam pe moment de ce au reacţionat aşa, dar cert e că ziua respectivă, în afară de acea discuţie, nu a avut absolut nici o repercusiune asupra mea. Moment în care am înţeles că atunci când am dreptate, ar trebui, pe cât posibil, să spun asta. Că dacă nu spun, lumea nu o să se grăbească să-mi dea mie dreptate.
Da, evident, cu timpul am învăţat şi că există profesori care nu îţi dau dreptate în clasă ca să nu le scadă din autoritate, dar nu-ţi mai fac nimic din ce au zis, sau profesori care vor să aibă dreptate orice ar fi şi atunci pur şi simplu…cu proştii nu te pui. Că au mintea odihnită.
Cert e că de atunci am înţeles că un profesor este totuşi un om, şi că nu are absolut nici o logică să îţi fie frică de un alt om. Decât dacă deţine brevetul pe bomba atomică sau chimică, dar cum nu cunosc dăştia, n-am probleme.
Asta nu înţeleg eu la mulţi dintre cunoscuţii mei. De ce le este frică de PROFESORI. Ce le pot face. Asta a pornit de la profesorul nostru de fizică ce azi a catadicsit să ţină 60 de oameni în faţa cabinetului în picioare, că lăsase corijenţi mulţi, şi îi asculta, meticulos, pe rând, pe toţi. Io, care treceam, m-am cam enervat că am stat degeaba o oră, dar e ultima oră de fizică din viaţa vieţilor mele aşa că se trece cu vederea.
Bine, foarte probabil ca eu să fi avut şi grijă să nu ajung în situaţia în care să îmi fie frică de decizia unui profesor (corijenţă, repetenţie). Însă asta e altă mâncare de peşte.

Ce mi-a intrat bine de tot în cap azi:
A. Citatul de la începutul postului.
B. Cum să fiu mai realistă, şi mai precaută.
C. Există zile interminabile.
D. Totul se rezolvă cu o discuţie, însă există şi subiecte care nu merită discutate.
Mai sunt două amărâte de zile, şi vine minunata vacanţă. Nu pot descrie cu ce ardoare o aştept. Apoi, proiecte. Muuulte.