Toţi colegii tatei din liceu au plecat în alte ţări, şi acum o duc foarte bine. Cu mica problemă că acum vor să se întoarcă în ţară. Tata a rămas.
90% din cunoştinţele mele de vârsta mea vor să plece în străinătate la studii şi să rămână acolo.
Bine mă, io cu tata rămânem să stingem lumina. Eu nu ştiu cum să mai promovez România mai repede şi să o fac mai cunoscută peste hotare şi toate cele, iar ei nu ştiu cum să mai fugă de aici.
Sunt diverse motive, dar toate se sprijină pe aceeaşi idee:
Ţara asta nu le oferă de ceea ce au nevoie ca să devină ce vor. Bun, şi în cazul în care nu îţi oferă, ce faci, pleci? Nu, stai şi pui mâna şi faci tu de ce e nevoie, ca să aibă şi alţii după tine.
Nici tatei nu aş putea spune că i-a oferit tot ce voia, pentru că o meserie nu exista la ora la care voia el să o facă aici, încă. Însă asta nu înseamnă că a rămas dincolo, deşi a primit oferte.
Nu, s-a descurcat cum a putut şi a creeat precedente inexistente până atunci aici.
Nu am decis încă ce drum o să aleg, dar orice ar fi, clar va promova România. Că prea fug toţi de ea.
Cred că aţi auzit cu toţii cele două noi “hituri”, al lui Bendeac – Change şi al lui Guess Who – Locul Potrivit.
Dacă nu,
şi
Acum că v-am irosit 6 minute din viaţă, aş dori să citiţi refrenul melodiilor de mai sus:
Mi-am zis nu , nu mai visa ,
Asta-i Romania si tu nu o poti schimba
Trezeste-te din vis,
Aici nu-i paradis
Mi-am zis nu , nu mai visa
A-a-asta-i tara ta ,
Asta-i tara taaaa-a-a-a.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am crescut cu ideea că oamenii au creiere în cap. Şi tehnic, ar trebui să le folosească.
Instinctul de distrugere. M-am chinuit cu Cookie ieri seară să fac un om de zăpadă. Am ieşit din casă pentru că mă enervam inutil, să mă relaxez. Fraţilor, ştiam că e criză, dar am ajuns să ne batem pe zăpadă chiar aşa?!?!?!?! Ştiţi, E MOKA!
Au venit nişte mormoloci de clasa a 7-a la noi, să comenteze.
“Ooooo, faceţi un om de zăpadăăă, ce drăguuuţ! Uite copilaşeleee.”
Double:
După care vin la noi. Erau vreo 3-4 de a 7-a şi unu de a 9-a în liceu cu Cookie. Ăla mai mare se juca şi el cu noi totu’ ok..
Şi vine un şmecher de a 7-a şi fute un picior în munca noastră de 3 sferturi de oră. În pizda mă-tii, tu îngheţi de 45 de minute aici şi eşti ud şi degerat ca să munceşti la el?
Jur, dacă eu făceam faza asta ălora care sunt acum a 11-a, ajungeam acasă bătută şi cu mâna ruptă.
L-am luat de o aripă şi l-am împins spre om: Hai, repară-l!
Ăla de a 9a săracu repara la el cu noi..ăsta avea chef de miştocăreala. A 4-a oară se scoala tupeu’ în el:
-Măăă! Tragi de mine?
Ok, ăla a fost moment de consternare totală. LOL? Tipule, ai 1m 30. Eu 1.75.
“Da, trag de tine!”
De obicei eu iau cu frumosu’ şi explic când ai greşit. Când eşti bou, ţi-o iei în gură.
Concluzie, ne apucăm iar să muncim la el. După vreo 15 minute vine un puşti la noi de 4 ani cu bunică-sa. Că să facă şi el om de zăpadă cu noi. PRIETENE, SUNT 100 de metri de zăpadă în jurul tău, DE CE VREI TU AICI? Evident că şi ăla a dărmâmat vreo 50 de cm, aşa, de control. Îmi venea să-l sufoc cu zăpadă. Iar bunică-sa evident, cu ochii pe “podoabă”.
Intrusul numărul 3, o donşoară cu toace de 10 prin nămeţi şi un bichon a la Paris Hilton. Când i-a zis Cookie să stea departe, s-a crizat că “nu-l mănâncă, ce, e de cristal?”. Nu, o să cazi tu peste el, că îţi dă inteligenţa pe afară din sutien.
O să fac o mică analiză a regulilor şcolii. Azi la opţionalul “Together” am făcut un test despre nişte reguli din şcoală. O să vă arăt rezolvarea la el după care o să analizez şi o să trag o concluzie (warning, post lung)
4 tipuri de reguli:
A. sunt de acord şi mă supun
B. de acord, dar nu mă supun
C. nu-s de acord, dar mă supun
D. nu-s de acord şi nu mă supun.
1. Uniforma / codul şcolii sunt obligatorii. D
Pe bune? Nu aduce niţel a comunism, aşa, puţin? Noi cică avem tricou de uniformă. NIMENI nu îl poartă.
2. Chiulitul e interzis. D
Mmmmhm. Şi dacă sunt ore inutile? La care dormi? La care nu a ce face? Unde pierzi timpul degeaba când ai putea face ceva mai util? Unde ai profesori senili sau de genu’ de îşi bat joc elevii de ei la ore?
3. Să bei alcool pe proprietatea şcolii este interzis. B
De acord, dar cine o respectă, pe bune? Sunt droguri pe proprietatea şcolii fraţilor! Nu spun că oi fi eu mare băutoare, dar cel puţin odată fiecare elev în 12 ani a băgat o bere între 2 ore. Ce, credeţi că acele cutii de bere din locu’ din spate (la fumat) al şcolii s-au teleportat acolo? Goale?
4. Copiatul este interzis. B
Sunt de acord, am scris şi azi în lucrare, că îţi furi căciula singur. Dar în momentul în care avem materii inutile, chiar nu văd scopul să consum timp şi neuroni pentru o chestie inutilă. Şi atunci copiez temele.
5. Studenţii trebuie să se prezinte la timp la ore. B
De acord, dar eu întârzii de obicei. Unul din defectele mele.
Alte formule prin care să exprim în titlurile posturilor cam cât de praf e şcoala.
Să le iau pe rând.
Venim la 8 dimineaţa la şcoala. Mergem în clasa unde ne-a spus diriginta să ne mutăm. Profa de RO ne cheamă la altă clasă (prin mesageri). Ne întâlnim cu diriginita pe drum care ne trimite înapoi la clasa ei. După care pleacă, se întoarce, şi ne trimite la clasa profei de RO. După care ne spune să ne întoarcem la vechea noastră clasă când vin cei de după-masă în clasa nouă. La ora de RO profa face scandal că noi să ascultăm ce spune ea, că e cum zice ea nu cum zice diriginta.
Când ne întoarcem, directoarea-adj vine şi ne trimite înapoi la clasa cealaltă. Că ea acolo ne-a pus, şi e cum zice ea nu cum zice diriginta.
E acu’ am şi eu două semne de întrebare.
1. Noi pe cine căcat mai ascultăm?
2. De ce urlă toată lumea TOT LA NOI?
E vina noastră că ei sunt mai incapabili în ale comunicării şi nu ştie stânga ce face dreapta?
În altă oridine de idei, luaţi şi plângeţi.
M-am săturat de aberaţia asta numită sistem educaţional, care e absolut ce vreţi voi da’ sistem nu e.
Şi nu o să mă mai satur să scriu asta, pentru că zilnic mi se aduc noi şi noi dovezi despre cum îmi pierd eu timpul 7 ore pe zi, 5 zile pe săptămână când aş putea chiar să ÎNVĂŢ ceva.
Proful de Sociologie (tipul care nu a auzit de Jane Eyre şi e mebru al Uniunii Scriitorilor), ne bate la cap de TREI ORE despre Teoria Ipotezei (care spune că: Dacă x, atunci y).
Eu stau de 10 minute pe net să caut ceva şi am descoperit că există Astrobiologie. şi teoria Panspermiei. Chestii care chiar îmi dau de gândit. Dar nu, eu trebuie să înţeleg cum să formez o ipoteză, chestie care am învăţat-o la 12 ani din cărţile lui Conan Doyle cu Sherlock Holmes.
M-am săturat să îmi pierd timpul din cauta unei societăţi şi a unui sistem idiot, pentru că omenirea nu e capbilă să îşi realizeze priorităţile şi mai ales ROMÂNIA, când eu am chestii mai bune de făcut!
Şi ca să râdeţi (sau să plângeţi, depinde cum priveşti problema) la final, am să vă dau o mostră din discuţia mea cu profu’ de Socio:
Astăzi nu am făcut ora de limba şi literatură română pentru că profesoara a refuzat să intre în clasă pentru că nu avem uşă.
Succesiunea faptelor:
Cei de după-masă, de a 8-a, rup uşa.
Şcoala se repară, în jumătate de an o să fie o uşă nouă acolo.
Întrebare logică: De ce să cumpărăm noi uşă nouă, când nu am rupt-o noi, şi şcoala se repară?
Profa’ de română anunţă în mod repetitiv că ea în astfel de condiţii nu-şi face orele.
Uşa continuă să stea proptită de perete lângă cadrul uşii care mai nou nu mai are nici balamale.
Rezultat:
Nu mai facem română până nu avem uşă.
Şcoala mea e foarte tare.
Se presupunea că ajunge din Septembrie, însă cine a zis că apare în magazine. Eu l-am găsit pe UN SINGUR site, şi l-am comandat. M-am alergat cu drăguţii de curieraşi care sunt cam paraleli cu jobul ăla vreo 2 zile, dar în sfârşit azi a ajuns. Miroase super mişto, e din gama de parfumuri pe care o folosesc eu ca note (florale şi de fructe, plus ciocolată), şi e genial. Îmi place. E pe el şi un inel “rock” moka, cu ţinte. Cam incomod, da’ merge.
Oricum, vorba fetelor, cred că sunt singura din România, eu şi distribuitorii care îl avem deocamdată. Dar e oficial, parfumul Black Star al lui Avril Lavigne este acum şi în România (înainte de America de Nord. Ţeapă!)
Şi acum, poze:
Bine, nu înţeleg eu multe lucruri, însă dacă am nervi să ascult explicaţiile, mă pun în papucii celuilalt, sau aplic logica şi înţeleg explicaţia, are sens, chiar dacă nu aş fi de acord cu ea.
Nu înţeleg oamenii care, în timpul şcolii se plâng că vor vacanţă, apoi în timpul vacanţei se gândesc atât de mult la şcoală, încât ajung să viseze lucruri legate de şcoală, sau oricum vorbesc despre asta.
Eu, când detest un subiect, încerc să-l evit cât pot din viaţa mea.
Nu sunt vreo sfântă, şi eu m-am plâns de şcoală, şi abia aşteptam vacanţa, însă am mai vorbit de şcoală (pe blog, la telefon). Deci nu pot spune că mi-am respetct în totalitate angajamentul. Dar măcar nu m-am gândit la asta zilnic. În 5 zile se face prima lună fără şcoală şi CÂT DE TARE A PUTUT SĂ FIE LUNA ASTA!
Aş mai fi vrut încă vreo 6-8-12-20 de luni la fel. Şi acum am mai mult timp liber. Nu-l mai irosesc la şcoală (nu mă refer că pierd timpul la toate orele de la şcoală. 20% din ele chiar merită), nu mă mai consum eu pentru tot ce se întâmplă acolo şi îmi încurcă toate planurile. Aşa că în concluzie am avut mult mai mul timp pentru adevăratele mele interese, pentru prieteni, pentru relaxare şi somn (aici mai am de lucru, tot nu mă învâţ să mă culc la ora care trebuie).
Chiar îmi place programul ăsta. Nu ştiu de ce nu am făcut şcoală acasă din clasa a 5-a. M-ar fi scutit de o groază de tâmpenii şi stres inutil.
Cred că şcoala în România are un singur scop, dar fundamental. Să te facă să te obişnuieşti cu societatea în care vrei trăi. Colegii tăi de azi sunt adulţii din lumea în care vei creşte tu mâine. Cum te înţelegi cu ei acum, determină cum te vei descurca în viaţă la nivel social, ba poate chiar vei avea surprize. Nu şti niciodată unde o să ajungă toţi cei cu care nu te înţelegi acum şi îţi vor creea probleme sau unde o să te loveşti de fiţoasa de la clasa a 12-a care îţi face zile negre. Şcoala te învaţă cu oamenii, cu societatea, înainte de toate.
Da, ocazional mai înveţi diverse lecţii de cultuă generală, periodic. Dar şi astea, rare, de la oameni adevăraţi, rari.
Şcoala Românească, adevărata Şcoală a Vieţii.
Am aberat destul e momentul să îmi intru în vigoare cu programul de somn.
Era un film mişto cu numele ăsta. Oricum, hai să o luăm logic.
Sistemul nostru drag ne interzice să facem politică la şcoală. Dar facem istorie. Şi la istorie învăţăm….mişcări de stat, decizii, războaie, modificări sociale.
Şi învăţăm cronologic. Dar, la un moment dat, istoria se intersectează cu ceea ce numeam politică acum câţiva ani. De exemplu studiem partidele anilor ‘90. Păi când eram eu mică, asta se numea politică. Acum e istorie?
Unde e limita la care se opreşte istoria şi începe politica? Hirou a avut o idee foarte mişto, cum că defapt “totul ar fi o conspiraţie, şi că dacă ei te învaţă despre comunişti că-s naşpa, e normal să ţii cu democraţii.”
Să fie şcoala un ALT instrument de spălare de creier, legat, şi el, de politică?
În primul rând nu înţeleg de ce ni se interzice de la bun început politica în şcoli. Am auzit atâtea cazuri unde se discută. Şi, cel mai evident, facem istorie oameni buni!
Da, ştiu, istoria nu studiază oamenii, studiază evenimentele.
DAR:
POLÍTIC, -Ă, politici, -ce, s.f., adj. I. S.f. 1. Ştiinţa şi practica de guvernare a unui stat; sferă de activitate social-istorică ce cuprinde relaţiile, orientările şi manifestările care apar între partide, între categorii şi grupuri sociale, între popoare etc. în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere etc.; orientare, activitate, acţiune a unui partid, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc. în domeniul conducerii treburilor interne şi externe; ideologie care reflectă această orientare, activitate, acţiune.
