Citiţi asta şi adoraţi România. Hehe, mi-a plăcut faza cu “The method used to hack into the site is not known.”
Cu alte cuvinte, hai d’aici cu Scottland Yardu’ vostru, că e praf. Ce m-ar amuza complet ar fi ca hackerul ăla să stea undeva în Craiova sau ceva de genu’.
N-am nimic cu oltenii, am zis primu’ oraş mic şi cunoscut care mi-a venit în minte.
Hai pupă mama britania mică…
Frate, sunteţi voi celţi and stuff, da’ tot romanii rulează fin.
GO ROMANIA!
Disclaimer: Atenţie, acest post conţine expresii vulgare sau licenţioase la adresa unui anumit căcat putrezit din sfera de evenimente românească din 2010.
Minunatul, absolutul, idealul festival de bloguri româneşti roblogfest, a fost un căcat putrezit.
Deşi avem o categorie bloguri sub 18 ani, de ce ar avea voie bloggeri sub 18 ani în club? Deh, noi aşteptăm premiul la poartă. Hai să vă povestesc.
Am venit cu două prietene, toate trei sub 18 ani. În taxi, îi spun lui Cookie că cică ar fi bere gratis şi dacă vrea poate să o bea pe a mea, că eu nu o vreau – nu mă omor cu alcoolul.
Ajungem acolo, un dobitoc cât uşa ne opreşte la uşă: voi aveţi 18 ani?
Fetele tac, eu clar: NU! (mai am 6 luni), ştiind că LA ROBLOGFESTUL DIN 2008 AM AVUT 15 ANI ŞI NICI O PROBLEMĂ CU INTRAREA! (ŞI GHICI CE, ERA TOT IN CLUB!)
La care tipu’ foarte relaxat: minorii nu au voie în club.
Ok, ce?
Prietene, am intrat la 16 şi la 17. Nu am de gând să beau alcool, şi particip la o categorie de acolo. EVENIMENTUL DIN CLUB ARE CATEGORIE PENTRU COPII SUB 18 ANI. Eşti prost?
Între timp ieşim afară, sun nişte cunoscuţi, nimeni nu venise (poate pentru că ştiau că evenimentul va suge?)
Îl sun pe Ariel. Şi lui i s-a părut complet abulică faza, dar nu avea ce face; îmi dă numărul lui Bobby Voicu, de la care urma să iau numărul lui Dragoş Novac, organizatorul. Deşi nu mă cunoaşte, dl Voicu a fost foarte de treabă şi mi-a dat numărul. Încă odată le mulţumesc dânsului şi lui Ariel pentru ajutor.
Sun la organizator, surpriză. Deşi nu sună ocupat şi telefonul clar nu este închis, nu răspunde.
Între timp, intrăm şi mai dăm de un tip sub 18 ani cu aceeaşi problemă. Între timp, o domnişoară foarte ok (Alina C. din ce scria pe ecuson), se tot agita să mă ajute să intru: că şefii ei (organizatorii), au vorbit cu managerul clubului şi acum aşteaptă să o sune el înapoi. Când am auzit asta, am realizat că la Paştele Cailor mai intrăm noi, pentru că după cum sunt cluburile în România, o să îl doară pe manager de noi la fix 5 metri în spate.
Între timp am intrat pe twitter de pe telefon şi am dat 2 twituri:
Cu @thebbmika astept sa intru la #roblogfest dar nu se poate PENTRU CA DESI EXISTA CATEGORIE SUB 18 ANI, MINORII NU AU VOIE. about 3 hours ago via mobile web
Toţi colegii tatei din liceu au plecat în alte ţări, şi acum o duc foarte bine. Cu mica problemă că acum vor să se întoarcă în ţară. Tata a rămas.
90% din cunoştinţele mele de vârsta mea vor să plece în străinătate la studii şi să rămână acolo.
Bine mă, io cu tata rămânem să stingem lumina. Eu nu ştiu cum să mai promovez România mai repede şi să o fac mai cunoscută peste hotare şi toate cele, iar ei nu ştiu cum să mai fugă de aici.
Sunt diverse motive, dar toate se sprijină pe aceeaşi idee:
Ţara asta nu le oferă de ceea ce au nevoie ca să devină ce vor. Bun, şi în cazul în care nu îţi oferă, ce faci, pleci? Nu, stai şi pui mâna şi faci tu de ce e nevoie, ca să aibă şi alţii după tine.
Nici tatei nu aş putea spune că i-a oferit tot ce voia, pentru că o meserie nu exista la ora la care voia el să o facă aici, încă. Însă asta nu înseamnă că a rămas dincolo, deşi a primit oferte.
Nu, s-a descurcat cum a putut şi a creeat precedente inexistente până atunci aici.
Nu am decis încă ce drum o să aleg, dar orice ar fi, clar va promova România. Că prea fug toţi de ea.
Plecaţi mă toţi! Rămân io să sting lumina.
Cred că aţi auzit cu toţii cele două noi “hituri”, al lui Bendeac – Change şi al lui Guess Who – Locul Potrivit.
Dacă nu,
şi
Acum că v-am irosit 6 minute din viaţă, aş dori să citiţi refrenul melodiilor de mai sus:
Mi-am zis nu , nu mai visa ,
Asta-i Romania si tu nu o poti schimba
Trezeste-te din vis,
Aici nu-i paradis
Mi-am zis nu , nu mai visa
A-a-asta-i tara ta ,
Asta-i tara taaaa-a-a-a.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am crescut cu ideea că oamenii au creiere în cap. Şi tehnic, ar trebui să le folosească.
Instinctul de distrugere. M-am chinuit cu Cookie ieri seară să fac un om de zăpadă. Am ieşit din casă pentru că mă enervam inutil, să mă relaxez. Fraţilor, ştiam că e criză, dar am ajuns să ne batem pe zăpadă chiar aşa?!?!?!?! Ştiţi, E MOKA!
Au venit nişte mormoloci de clasa a 7-a la noi, să comenteze.
“Ooooo, faceţi un om de zăpadăăă, ce drăguuuţ! Uite copilaşeleee.”
Double: 
După care vin la noi. Erau vreo 3-4 de a 7-a şi unu de a 9-a în liceu cu Cookie. Ăla mai mare se juca şi el cu noi totu’ ok..
Şi vine un şmecher de a 7-a şi fute un picior în munca noastră de 3 sferturi de oră. În pizda mă-tii, tu îngheţi de 45 de minute aici şi eşti ud şi degerat ca să munceşti la el?
Jur, dacă eu făceam faza asta ălora care sunt acum a 11-a, ajungeam acasă bătută şi cu mâna ruptă.
L-am luat de o aripă şi l-am împins spre om: Hai, repară-l!
Ăla de a 9a săracu repara la el cu noi..ăsta avea chef de miştocăreala. A 4-a oară se scoala tupeu’ în el:
-Măăă! Tragi de mine?
Ok, ăla a fost moment de consternare totală. LOL? Tipule, ai 1m 30. Eu 1.75.
“Da, trag de tine!”
De obicei eu iau cu frumosu’ şi explic când ai greşit. Când eşti bou, ţi-o iei în gură.
Concluzie, ne apucăm iar să muncim la el. După vreo 15 minute vine un puşti la noi de 4 ani cu bunică-sa. Că să facă şi el om de zăpadă cu noi. PRIETENE, SUNT 100 de metri de zăpadă în jurul tău, DE CE VREI TU AICI? Evident că şi ăla a dărmâmat vreo 50 de cm, aşa, de control. Îmi venea să-l sufoc cu zăpadă. Iar bunică-sa evident, cu ochii pe “podoabă”.
Intrusul numărul 3, o donşoară cu toace de 10 prin nămeţi şi un bichon a la Paris Hilton. Când i-a zis Cookie să stea departe, s-a crizat că “nu-l mănâncă, ce, e de cristal?”. Nu, o să cazi tu peste el, că îţi dă inteligenţa pe afară din sutien.
O să fac o mică analiză a regulilor şcolii. Azi la opţionalul “Together” am făcut un test despre nişte reguli din şcoală. O să vă arăt rezolvarea la el după care o să analizez şi o să trag o concluzie (warning, post lung)
4 tipuri de reguli:
A. sunt de acord şi mă supun
B. de acord, dar nu mă supun
C. nu-s de acord, dar mă supun
D. nu-s de acord şi nu mă supun.
1. Uniforma / codul şcolii sunt obligatorii. D
Pe bune? Nu aduce niţel a comunism, aşa, puţin? Noi cică avem tricou de uniformă. NIMENI nu îl poartă.
2. Chiulitul e interzis. D
Mmmmhm. Şi dacă sunt ore inutile? La care dormi? La care nu a ce face? Unde pierzi timpul degeaba când ai putea face ceva mai util? Unde ai profesori senili sau de genu’ de îşi bat joc elevii de ei la ore?
3. Să bei alcool pe proprietatea şcolii este interzis. B
De acord, dar cine o respectă, pe bune? Sunt droguri pe proprietatea şcolii fraţilor! Nu spun că oi fi eu mare băutoare, dar cel puţin odată fiecare elev în 12 ani a băgat o bere între 2 ore. Ce, credeţi că acele cutii de bere din locu’ din spate (la fumat) al şcolii s-au teleportat acolo? Goale?
4. Copiatul este interzis. B
Sunt de acord, am scris şi azi în lucrare, că îţi furi căciula singur. Dar în momentul în care avem materii inutile, chiar nu văd scopul să consum timp şi neuroni pentru o chestie inutilă. Şi atunci copiez temele.
5. Studenţii trebuie să se prezinte la timp la ore. B
De acord, dar eu întârzii de obicei. Unul din defectele mele.
Alte formule prin care să exprim în titlurile posturilor cam cât de praf e şcoala.
Să le iau pe rând.
Venim la 8 dimineaţa la şcoala. Mergem în clasa unde ne-a spus diriginta să ne mutăm. Profa de RO ne cheamă la altă clasă (prin mesageri). Ne întâlnim cu diriginita pe drum care ne trimite înapoi la clasa ei. După care pleacă, se întoarce, şi ne trimite la clasa profei de RO. După care ne spune să ne întoarcem la vechea noastră clasă când vin cei de după-masă în clasa nouă. La ora de RO profa face scandal că noi să ascultăm ce spune ea, că e cum zice ea nu cum zice diriginta.
Când ne întoarcem, directoarea-adj vine şi ne trimite înapoi la clasa cealaltă. Că ea acolo ne-a pus, şi e cum zice ea nu cum zice diriginta.
E acu’ am şi eu două semne de întrebare.
1. Noi pe cine căcat mai ascultăm?
2. De ce urlă toată lumea TOT LA NOI?
E vina noastră că ei sunt mai incapabili în ale comunicării şi nu ştie stânga ce face dreapta?
În altă oridine de idei, luaţi şi plângeţi.
M-am săturat de aberaţia asta numită sistem educaţional, care e absolut ce vreţi voi da’ sistem nu e.
Şi nu o să mă mai satur să scriu asta, pentru că zilnic mi se aduc noi şi noi dovezi despre cum îmi pierd eu timpul 7 ore pe zi, 5 zile pe săptămână când aş putea chiar să ÎNVĂŢ ceva.
Proful de Sociologie (tipul care nu a auzit de Jane Eyre şi e mebru al Uniunii Scriitorilor), ne bate la cap de TREI ORE despre Teoria Ipotezei (care spune că: Dacă x, atunci y).
Eu stau de 10 minute pe net să caut ceva şi am descoperit că există Astrobiologie. şi teoria Panspermiei. Chestii care chiar îmi dau de gândit. Dar nu, eu trebuie să înţeleg cum să formez o ipoteză, chestie care am învăţat-o la 12 ani din cărţile lui Conan Doyle cu Sherlock Holmes.
M-am săturat să îmi pierd timpul din cauta unei societăţi şi a unui sistem idiot, pentru că omenirea nu e capbilă să îşi realizeze priorităţile şi mai ales ROMÂNIA, când eu am chestii mai bune de făcut!
Şi ca să râdeţi (sau să plângeţi, depinde cum priveşti problema) la final, am să vă dau o mostră din discuţia mea cu profu’ de Socio:
Astăzi nu am făcut ora de limba şi literatură română pentru că profesoara a refuzat să intre în clasă pentru că nu avem uşă.
Succesiunea faptelor:
Cei de după-masă, de a 8-a, rup uşa.
Şcoala se repară, în jumătate de an o să fie o uşă nouă acolo.
Întrebare logică: De ce să cumpărăm noi uşă nouă, când nu am rupt-o noi, şi şcoala se repară?
Profa’ de română anunţă în mod repetitiv că ea în astfel de condiţii nu-şi face orele.
Uşa continuă să stea proptită de perete lângă cadrul uşii care mai nou nu mai are nici balamale.
Rezultat:
Nu mai facem română până nu avem uşă.
Şcoala mea e foarte tare.
Se presupunea că ajunge din Septembrie, însă cine a zis că apare în magazine. Eu l-am găsit pe UN SINGUR site, şi l-am comandat. M-am alergat cu drăguţii de curieraşi care sunt cam paraleli cu jobul ăla vreo 2 zile, dar în sfârşit azi a ajuns. Miroase super mişto, e din gama de parfumuri pe care o folosesc eu ca note (florale şi de fructe, plus ciocolată), şi e genial. Îmi place. E pe el şi un inel “rock” moka, cu ţinte. Cam incomod, da’ merge.
Oricum, vorba fetelor, cred că sunt singura din România, eu şi distribuitorii care îl avem deocamdată. Dar e oficial, parfumul Black Star al lui Avril Lavigne este acum şi în România (înainte de America de Nord. Ţeapă!)
Şi acum, poze:
Cutia.
Faţă:
