Oaki

Da, da, ştiu, cu toţii mă iubiţi şi deja aţi alertat serviciile speciale ca să mă daţi dispărută. Pe dracu’. Vi se rupe la toţi dacă scriu sau nu. N-aveţi nici un chef de ce scriu eu aici, da’ intraţi din lejeritate, şi ca să mai vedeţi ce mi-a mai copt mintea. Şi dupaia să vă uitaţi dubios la mine a doua zi. Haha. Ok, vă uitaţi dubios. Vă scălâmbăiţi până vă cad ochii. Şi ce rezolvaţi? Mda, mă gândeam şi eu.
La începutul anului mă enerva noua bancă, faţa de cea de anul trecut. Mă vedeau profii mai bine (sunt fix în faţa lor), şi nu puteam să vorbesc.
Am descoperit că defapt, profii sunt singurele persoane din clasa aia care mă interesează. Oamenii ăia chiar ştiu să gândească corent, şi nu trebuiie să-mi fac griji că o criză indusă de nivelul ridicat de hormonii secretaţi de glanda endocrină a pancreasului sau de tiroidă (da, am luat 10 la bio azi), o să interfereze în relaţia noastră. Şi în plus nu văd pe nimeni, şi toţi îmi văd mie spatele. Ceea ce e foarte relaxant.
Ah, şi am zis că nu mai scriu pe blog de şcoală. Asta e, ce o să faceţi, o să mă înjuraţi de geneză? Succes. Da, e un post în care vorbesc urât şi aberez, v-aţi prins. Hai, că prea v-am ţinut în politeţuri.

Da, v-aţi prins, melodia se potriveşte cu starea mea. Wow. Mici genii. Vă dea mama ciucalată? Oricum..am fost în excursie, şi paştele la munte, deci Netu’ a stat pe bară o perioadă. Aveam pe mobil, dar blogatu’ de pe mobil chiar suge. Da mă, suge, ca în verbul ăla când cineva îşi ţuguie buzele şi trage diferite chestii prin ele. OMG!!!!! Am spus “a sugeee” ! Vaaai! Ştiu, o să mă duc în colţ şi-o să plâng şi-o să mă dau cu curu’ de pământ. Asta e.

Read more…

Diana mi-a dat o leapşă, să zic ce aş afce dacă nu mi-ar fi frică.
Ar fi cam multe…
M-aş duce drept la Poloneza şi i-aş spune ce cred despre ea.. (dacă fac asta acum mă trimite înapoi repetentă până în clasa a 2-a)
Apoi aş mai discuta cu câţiva “prieteni” să le zic şi lor ce cred de ei.
Apoi aş merge seara prin parc, sau prin Bucureşti, singură, fără să-mi fac griji că o să mă atace cine ştie ce naţie sau chestii de genu’.
Aş merge într-o pădure în vacanţă într-o noapte frumoasă,când e luna plină, că atunci e lumină multă, şi aş căuta un lac într-un luminiş..
Aş înnota seara în mare..presupunând că nu mi-e frică să mă înec.
Aş…face ceva. Îmi pare rău, nu pot să spun mai mult. Lumea citeşte blogul.
Nu mi-ar mai păsa atât de toţi idioţii şi i-aş da naibii mai uşor.
Cam atât deocamdată…
Leapşa merge la Zu şi Bu

A început şcoala. Şi de bine ce a început, au început problemele. Toţi au sărit pe noi nervoşi, aşa, de noul an, şi planurile noastre de a ne simţi bine s-au evaporat.
Excluzând mizeriile zilnice, am reuşit la istorie în aceeaşi zi să o provoc pe profă la maratonul de a-mi da 7 de 2, sper că glumea, după care mi-a şi pus absenţă la a doua oră, aşa, că tot e ora mea preferată. De bine ce până acum ezitam să răspunda la oră ca nu cumva să zic ceva greşit, şi atunci când nu răspundeam era corect, iar când îmi adunam curajul şi spuneam era greşit, de azi mi-am propus să nu mai răspund de nici o culoare, şi să iau note pe teze.
10,2,10. Probă de microfon? Nu, istoria mea.
Mă rog. Toate trebuiau să se întâmple azi, evident, concluzia pe la penultima oră mi se făcuse rău de tot, şi a trebuit să merg la cabinet că mai avema puţin şi ameţeam de tot în bancă.
Keep gowin’, keep flowin!
Totul trebuie să fie complicat, evident.
Ah, iar noaptea, visele îşi bat joc de mine, am cele mai ciudate vise din Univers.
Este mult prea mult stres. M-am spturat de replica
“hai să facem aşa, că aşa trebuie,aşa e frumos, chiar dacă nu ne convine.”
Nu frate, deci fac ce vreau, cum vreau, când vreau, nu PENTRU CĂ TREBUIE, pentru că nimeni nu are dreptul de a decide ce TREBUIE eu să fac cu viaţa mea.
Dacă tuturor le e frică, foarte bine. Naşpa de ei.
Şi încă o întrebare mă frământă. Cine a decis că x,y,z, sunt şefi? Cine i-a pus pe ei?
Mă rog. Să spunem doar că am început şcoala, mă simt mai bine că am revăzut cele 5 persoane cu care nu mă mai văzusem demult, şi restul de evenimente le voi ignora. Şi alea de săptămâna viitoare. Şi asta-i viaţa frate, cu bune sau rele.

Feeling like shit.
Aşa.
S-au amestecat toate, n-am făcut nimic, îmi conduc alţii viaţa, mă enervez şi plâng, râd la glume sarcastice si îl cosider genial pe Garfield. Vreau să înot, să ies cu bicla şi să joc baschet în curte la Şincai, că tot au dărâmat terenul. Vreau să beau ciocolată caldă ca să îmi amintesc cum era înainte să devin “dependentă” de substanţă, cafea.
Aş vrea să dau cu muult timpul înapoi, dar asta e, sunt complet în ceaţă pe toate planurile, şi nu sunt în stare să mă adun să fac ce trebuie.
Bassically,
I HATE THIS SHIT
I HATE THIS SHIT
I HATE THIS SHIT
I HATE THIS SHIT
And more. I hate THAT one person. And i don’t care. It’s her fault. The end.

Am stricat tema, jur că nu ştiucum da’ cert e că arată ca dracu’. Dacă se pricepe cineva la reparat teme, dau o bere/cafea ce vreţi voi numa’ să fie cum era.

Aseară încercam să stau pe Net pe calculator, şi să împuşc pe laptop în Far Cry în acelaşi timp. Problema e că în timp ce eu împuşcam acolo, oamenii îmi mai scriau pe Net, mai răspundeam. Ca să joc mai uşor, la laptop montasem un mouse prin USB. E şi acuma să vezi tată distracţie când voiam să umblu pe Net cu mouse-u de la laptop, sau când încercam să împuşc acolo cu mouse-u de la calculator. Don’t try this at home. Cine zicea ceva de copii din generaţia de azi?

Read more…

Părul ăsta dă numai bătăi de cap. Ştiu, ştiu, cu toatele mă urâţi pentru că am păr drept nu am nevoie să-l îndrept şi lung. Dar nu e chiar aşa. Ok, toată lumea zice ceva de genu’:
“Ah dacă aş avea păr ca al tău, câte i-aş mai face..”
Bine frate, ce i-ai face? Toată lumea spune că ar face 100 de chestii cu el. Atunci sfătuiţi-mă şi pe mine ce! Fiind atât de lung e greu, şi nu stă în freze suspendate la tavan cum aş vrea eu, stilist personal nu am, şi nici să îl tund nu mă îndur pentru că sunt mândră de el aşa frumos şi lung, cunosc prea multe fete cu păr scurt.
De acord, e foarte frumos lăsat aşa să curgă, dar purtat zilnic îşi pierde din idee. Serios, am exasperat, caut tot felul de idei ingenioase de a-l prinde, şi am rămas în pană de idei. Ca să nu mai spun că nu sunt genul care să se urce în maşină în faţa scării şi să se dea jos intactă în faţa şcolii, nu, eu merg în căldură la metrou udne transpir în hainele de iarnă, dupaia ies la vânt care ciufuleşte freza, viaţă de tânăr şi neliniştit
AM câteva care le prind..coadă de cal jos cu cărare, coadă de cal sus fără, codiţe, coadă împletită, codiţe împletite, păr “îndoit” şi prins la mijlocul lungimii lui, sus cu o agarfă, şi cam aici se termină ideile mele. Puţine, dar asta e.
Oricum, ideea e că îmi trebuie o coafură sau mai multe care să reziste la tot felul de temperaturi şi situaţii extreme (nu sunt eu tocmai cea mai potolită persoană din Univers), şi care să fie şi aspectoase în acelaşi timp. Ştiu, ştiu, şi frumoasă şi devreme acasă.
Sugestii, careva?

Care se putea întâmpla înainte de spectacol, şi care ar fi stricat tot, ar fi fost răguşeala. Pentru că atunci când eşti răguşit nu cânţi, ragi ca un măgar.
Ei şi atunci cântatul în faţa unui întreg amfitetaru devine de 100 de ori mai greu ca de obicei.
Fimgers crossed for me tommorow, please.