Oaki

Din tot blogu, 14 pagini de posturi, singura persoana care eu credeam ca NU citeste blogul l-a citi, in the fuckin middle of the night la 2 noaptea, Şİ şiıngurele doua posturi care NU TREBUİA sa le gaseasca.Deci ma asteptam la ORİCE numa la asta nu.

Ok,acum ca am dat-o in bara la modu’ grav vorba Biei,ce fac?aa….help?

ah da şi faza dura? Trebe sa  aştept 3 saptamani pana pot vorbi cu persoana sa vedem ce a inteles şi sa pretind ca a intees totul greşit,sa vad ce mai pot salva. N-ai zis ma ca NU citeşti blogu????????

Read more…

Deci eu sunt un buldozer ambulant. Şi nu pentru că aş fi cine ştie ce Godzilla, nu. Eu am vreo 49 de kile’.
Dar asta nu ma opreşte să distrug orice aparat care îmi iese în cale, mai ales dacă este străin, şi trebuie să am mai multă grijă de el. Am început de la o vârstă precoce, până la 12 ani eu stricasem 7 walkman-uri. După care am dat-o frumos pe alte componente mai complexe. Un calculator, un mp3player (deci când a cazut in cadă a fost vina mea. Faptul că tot cădea din buznuar nu era vina mea). Un mp4player (şi ăsta cădea. Da măcar la ăsta era clar că e off, că se spărsese screen-u). Şi începe seria. Primul telefon-furat (ericsson cărămidă)
Al doilea-stricat baterie (alcatel 311)
Al treilea-scăpat în baltă de 2 ori (odată de un coleg) şi vomat prietenul de atunci pe el.cola. (nokia 7650, primul nokia cu cameră)
Al patrulea - stricat. Singur, pe bune. (motorola v360), ăsta mi-a plăcut mult..
Al cincilea- mi l-au furat la şcoală. Vodafone 715, cu 3G. Era MIŞTO. Am plecat 30 de secunde din clasă înaintea de teza la română când toţi erau exasperaţi şi speriaţi de prima teză cu Poloneza, şi dus a fost..
Al şaselea e ăsta de acum, care încă mai rezistă. Problema e că au zis ai mei că nu-mi mai iau că nu-s în stare să am grijă de ele. E un Vodafone 225, fără cameră, nimic, care are memorie de 100 de mesaje;(dacă mă cunoaşteţi ştiţi obsesia mea pentru cât mai mult mesaje. Din punctul ăsta de vedere Nokia 7650 era perfect, încăpeau câte voiam).
Am mai stricat un monitor, un pat, o tastatură, un mixer, 2 phoenu-uri, am blocat de 100 de ori computerul, de nu mai mergea nimic pe el, sau mergea cu o viteză de juma de mişcare pe oră. Emit radiaţii negative asupra ODC-ului, nu merge nici să-l baţi, da’ măcar am torrente, am reuşit să zgârii zeci de cd-uri iar cât despre calculatorul tatei nu am voie să mă aproprii la mai puţin de 5 metri de el.
Interesant va fi când o să-mi iau maşină, că de când am pus mâna pe ea şi mă învaţă tata câte puţin, e mai multă adrenalină cu ea decât in carusel. Are viteză prea mare, şi e o chestie mai mare ca mine pe care nu o pot controla!
Oricum, ideea principală a oamenilor din jurul meu este “nu o lăsa pe ea la electronice, singură!”.eh lasă, de curând m-am cuminţit.