Zilele astea m-am lovit de câteva situaţii consecutive în care persoana de la celălalt capăt al chatului nu dorea să dea o poză cu ea, deşi la mine dacă dai o căutare după mail găseşti blog, facebook, tot ce vrei.
Şi m-am înfuriat.
Mă lovesc des de chestia asta la băieţi.
“A, nu, eu nu ţin poze cu mine în calc!”
“A, tocmai mi s-a ars hardu’ “.
Zilele astea am aflat că cineva cu care vorbeam de ceva timp mi-a dat o poză falsă. Şi am aflat în cel mai stupid mod cu putinţă, căutând poza pe Net şi ajungând pe un site de pr0n gay. Nu vreau să deschid subiectul, dar chiar în halul ăsta să minţi?
În momentul în care eu vorbesc cu cineva online, vreau să ştiu cu cine vorbesc. Nu pot purta o discuţie cu o entitate virtuală, pentru că pentru asta am jocurile single-player. Ergo, vreau să te văd cine eşti.
Faptul că oamenii niciodată nu îmi dau poze cu ei mi-a dezvoltat talentele de a stalkui pe cineva online peste măsură. Ştiu cum să caut să găsesc numărul de telefon de acasă, numele şi adresa, şi nici măcar nu am softul ăla al poliţiei. Am învăţat să caut poze pe Net în cele mai adânci şi antice gropi ale Internetului, şi mă folosesc de toate site-urile disponibile pentru aşa ceva.
Serios, e mult mai simplu dacă îmi daţi voi direct.
Din ce ştiam eu, fetele sunt complexate cu aparenţele lor şi mint. NU BĂIEŢII. Micile dive care nu vor să arate.
Eu am fost educată în ideea că “frumuseţea stă în ochii privitorului”, şi că orice persoană e frumoasă.
Mai ales dacă eşti tânăr! Tinerii sunt frumoşi, indiferent de părerea lor.
Serios, toţi suntem aiurea, nimeni nu e perfect. Toţi avem complexe şi un trecut pe care vrem să-l ascundem. Toţi am avut “anii ăia” de care nu vrem să ne amintim.
Atunci ce ne mai ascundem atât sub pământu’ de la cireş??!?!?








