Oaki

Toţi colegii tatei din liceu au plecat în alte ţări, şi acum o duc foarte bine. Cu mica problemă că acum vor să se întoarcă în ţară. Tata a rămas.
90% din cunoştinţele mele de vârsta mea vor să plece în străinătate la studii şi să rămână acolo.
Bine mă, io cu tata rămânem să stingem lumina. Eu nu ştiu cum să mai promovez România mai repede şi să o fac mai cunoscută peste hotare şi toate cele, iar ei nu ştiu cum să mai fugă de aici.
Sunt diverse motive, dar toate se sprijină pe aceeaşi idee:
Ţara asta nu le oferă de ceea ce au nevoie ca să devină ce vor. Bun, şi în cazul în care nu îţi oferă, ce faci, pleci? Nu, stai şi pui mâna şi faci tu de ce e nevoie, ca să aibă şi alţii după tine.
Nici tatei nu aş putea spune că i-a oferit tot ce voia, pentru că o meserie nu exista la ora la care voia el să o facă aici, încă. Însă asta nu înseamnă că a rămas dincolo, deşi a primit oferte.
Nu, s-a descurcat cum a putut şi a creeat precedente inexistente până atunci aici.
Nu am decis încă ce drum o să aleg, dar orice ar fi, clar va promova România. Că prea fug toţi de ea.

Plecaţi mă toţi! Rămân io să sting lumina.

Cred că aţi auzit cu toţii de scandalul de la Scoala Centrală. (1, 2)
Pe scurt, Maria Cojescu, o super-directoare, respectată de elevi şi colegi, este demisă pe motive aberante, (ne-aplicarea unor fonduri europene pentru renovarea şcolii, deşi DÂNSA LE-A APLICAT!) – ideea e defapt că nişte bani de acolo trebuiau să ajungă undeva, şi nu au ajuns! – şi înlocuită de Ramona Coman, o profă de română care a terminat facultatea la 24 de ani şi e inspectoare la 26. Şi l-a ajutat pe Băsescu în campanie.
Monsieur Banu, un vorbăreţ de la minister, a dat-o pe Inspectoratu’ face şi drege.
Prietene, eşti prost. Şcoala Centrală nu vrea director ales politic. S-a luptat în Septembrie pt asta, se luptă şi acum.
Doamna Cojescu nu ţine cu PDL ca madam Coman, şi din cauza asta a fost demisă. Toată şcoala o ştie.
Banu, purtător de cuvânt al ISBM a luat-o întâi cu “datu’ din umeri”, dupaia cu urâtu: “va punem absente!” (Elevii: Doamna directoare este mai importanta decat o absenta!) apoi cu frumosu: “Hai, stiţi, eu pot să vă ajut la BAC”. Apoi cu impusul: “Am fost cel mai bun director din Bucuresti”. Ironia elevilor: E ia nu mai zi!

A apărut un mesaj dat pe messenger:
Sper ca vorbesc in numele tuturor cand zic ca protestul de astazi a avut ca scop mai mult decat intoarcerea doamnei Cojescu si evaporarea lu Coman. Vreau, si sper ca si voi, sa sustinem orice astfel activitate in toate scolile, sub forma de protest impotriva unei numiri pe criterii politice a unei persoane din afara şcolii pe postul de director, fara concurs, fara votul profesorilor, fara parerea comitetului de parinti sau al consiliului elevilor. Scoala este o instutie apolitica si laica. SI SCOALA NOASTRA NU E MOSIA VOASTRA.

Read more…

Ştiţi de ce distrugem noi planeta? Simplu. Pentru că suntem NESIMŢIŢI. Ştiţi de ce se distruge pădurea amazoniană printre altele? Pentru că oamenii sunt convinşi să meargă să locuiască acolo, şi fac agricultură. Dar nu-şi pun problema că solul e diferit faţă de ce-i la ei acasă şi metodele de agricultură diferă. Nu. Ei fac la fel. Şi normal că îl distrug.
Pentru că preşedinţii nu ştiu să dea un google, şi promovează reducerea de CO2 prin centrale nucleare. Prietene, eşti prost.
Pentru că primarii decid să defrişeze un parc pentru un monument pro-holocaust. Cum zicea cineva pe site, faceţi o pădure în jurul Bucureştiului în formă de stea, să se vadă din satelit. Comemoraţi Holocaustul (deşi românii nu au avut nici o treabă cu asta, decât că au ajutat evreii să SCAPE), şi faceţi ceva PRO-mediu. Nu am nimic cu evreii, dar de ce să îmi afecteze sănătatea un eveniment care a trecut? Da’ frate, şi pe noi ne-au cotropit turcii, da’ nu fac o sticlă gigantică de plastic umplută cu CO2, scriu pe ea “naşpeţilor!”, şi o las plutind pe Marea Marmara. Că n-am de ce.

Societatea a apărut din nevoia de a dezvolta o civilizaţie.
CIVILIZÁȚIE, civilizații, s.f. Nivel de dezvoltare materială și spirituală a societății într-o epocă dată, a unui popor, a unui stat etc., cultură (materială sau spirituală); p. ext. nivel înalt de dezvoltare a unei societăți.
NU ca să o luăm ca o fiţă. Uitaţi-vă la absolut toate istoriile popoarelor: maiaşii, indienii, chinezii, nativii americani, etc. Toţi au pornit dintr-un trib mic. Ei au realizat că trăiesc în mijlocul naturii, şi faptul că o apreciază şi că trăiesc în comuniune cu ea, îi ajută să supravieţuiască. Pentru ei, ea era ceea care îi ţinea în viaţă, dar şi cea care îi rădea definitiv de pe faţa Pământului dacă nu ştiau cum să se poarte cu ea. Ei erau practic gardienii Pământului pe care locuiau, şi el le furniza cele necesare.

Read more…

Noul meu coşmar a devenit piatra cubică.
Şcoala mea e la 4 staţii de metrou de mine, şi cum nu circul niciodată cu transportul în comun (pentru că fac de 3 ori mai mult), cât a fost grevă, alternativa au fost rolele.
Proastă alternativă.
În primul rând, mă simt nevoită să-i dau dreptate lui zoso, bucureştenii merg pe stradă ca nişte găini cu capul tăiat. Sau câte 8, de-a latu’, pe tot trotuaru’. Când tu vii la vale cu o oarecare viteză, mai greu să pui frână. Dacă strigi pardon se uită urât la tine. Se pare că oamenii nu pot merge pe două sensuri decât dacă iau amendă când încalcă linia continuă.
Unde nu era piatră cubică, era pământ natural. Sau crăpături în asfalt, veşnice. Sau frunze ude. Cursă cu obstacole! Sincer, câteodată merg cu rolele câte 2-3 ore prin parc şi nu resimt efortuk pe care l-am simţit când a trebuit să umblu cursa cu obstacole de prin Bucureşti.

Dar hai să luăm în calcul că avem piste de biciclişti. Sincer, şi ce dacă. În mod sigur veţi da de adolescente pline de (h)aur care nu înţeleg scopul liniilor acelea, şi le urmează printr-un obişnuit instinct de turmă. Sau de moşulici simpatici care merg fix spre tine, pe contrasens, cu copii mici în braţe, şi îţi zâmbesc. (Prietene, wtf?)
Aşadar Bucureştiul nu este încă un mediu destul de civilizat pentru a merge pe role.
Nici o problemă. La primăvară îmi iau bicicletă. Ne vedem noi atunci.

O să fac o mică analiză a regulilor şcolii. Azi la opţionalul “Together” am făcut un test despre nişte reguli din şcoală. O să vă arăt rezolvarea la el după care o să analizez şi o să trag o concluzie (warning, post lung)

4 tipuri de reguli:
A. sunt de acord şi mă supun
B. de acord, dar nu mă supun
C. nu-s de acord, dar mă supun
D. nu-s de acord şi nu mă supun.

1. Uniforma / codul şcolii sunt obligatorii. D
Pe bune? Nu aduce niţel a comunism, aşa, puţin? Noi cică avem tricou de uniformă. NIMENI nu îl poartă.
2. Chiulitul e interzis. D
Mmmmhm. Şi dacă sunt ore inutile? La care dormi? La care nu a ce face? Unde pierzi timpul degeaba când ai putea face ceva mai util? Unde ai profesori senili sau de genu’ de îşi bat joc elevii de ei la ore?
3. Să bei alcool pe proprietatea şcolii este interzis. B
De acord, dar cine o respectă, pe bune? Sunt droguri pe proprietatea şcolii fraţilor! Nu spun că oi fi eu mare băutoare, dar cel puţin odată fiecare elev în 12 ani a băgat o bere între 2 ore. Ce, credeţi că acele cutii de bere din locu’ din spate (la fumat) al şcolii s-au teleportat acolo? Goale?
4. Copiatul este interzis. B
Sunt de acord, am scris şi azi în lucrare, că îţi furi căciula singur. Dar în momentul în care avem materii inutile, chiar nu văd scopul să consum timp şi neuroni pentru o chestie inutilă. Şi atunci copiez temele.
5. Studenţii trebuie să se prezinte la timp la ore. B
De acord, dar eu întârzii de obicei. Unul din defectele mele.

Read more…

Alte formule prin care să exprim în titlurile posturilor cam cât de praf e şcoala.
Să le iau pe rând.
Venim la 8 dimineaţa la şcoala. Mergem în clasa unde ne-a spus diriginta să ne mutăm. Profa de RO ne cheamă la altă clasă (prin mesageri). Ne întâlnim cu diriginita pe drum care ne trimite înapoi la clasa ei. După care pleacă, se întoarce, şi ne trimite la clasa profei de RO. După care ne spune să ne întoarcem la vechea noastră clasă când vin cei de după-masă în clasa nouă. La ora de RO profa face scandal că noi să ascultăm ce spune ea, că e cum zice ea nu cum zice diriginta.
Când ne întoarcem, directoarea-adj vine şi ne trimite înapoi la clasa cealaltă. Că ea acolo ne-a pus, şi e cum zice ea nu cum zice diriginta.
E acu’ am şi eu două semne de întrebare.
1. Noi pe cine căcat mai ascultăm?
2. De ce urlă toată lumea TOT LA NOI?
E vina noastră că ei sunt mai incapabili în ale comunicării şi nu ştie stânga ce face dreapta?

În altă oridine de idei, luaţi şi plângeţi.
M-am săturat de aberaţia asta numită sistem educaţional, care e absolut ce vreţi voi da’ sistem nu e.

Era un film mişto cu numele ăsta. Oricum, hai să o luăm logic.
Sistemul nostru drag ne interzice să facem politică la şcoală. Dar facem istorie. Şi la istorie învăţăm….mişcări de stat, decizii, războaie, modificări sociale.
Şi învăţăm cronologic. Dar, la un moment dat, istoria se intersectează cu ceea ce numeam politică acum câţiva ani. De exemplu studiem partidele anilor ‘90. Păi când eram eu mică, asta se numea politică. Acum e istorie?
Unde e limita la care se opreşte istoria şi începe politica?
Hirou a avut o idee foarte mişto, cum că defapt “totul ar fi o conspiraţie, şi că dacă ei te învaţă despre comunişti că-s naşpa, e normal să ţii cu democraţii.”
Să fie şcoala un ALT instrument de spălare de creier, legat, şi el, de politică?
În primul rând nu înţeleg de ce ni se interzice de la bun început politica în şcoli. Am auzit atâtea cazuri unde se discută. Şi, cel mai evident, facem istorie oameni buni!
Da, ştiu, istoria nu studiază oamenii, studiază evenimentele.

DAR:
POLÍTIC, -Ă, politici, -ce, s.f., adj. I. S.f. 1. Ştiinţa şi practica de guvernare a unui stat; sferă de activitate social-istorică ce cuprinde relaţiile, orientările şi manifestările care apar între partide, între categorii şi grupuri sociale, între popoare etc. în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere etc.; orientare, activitate, acţiune a unui partid, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc. în domeniul conducerii treburilor interne şi externe; ideologie care reflectă această orientare, activitate, acţiune.

Read more…

De miresmele îmbietoare ca la SPA şi de sauna gratuită asigurată în sezonul estival gratuit de TEgia Autonomă de TRansport Bucureşti, în colaborare cu Metrorex.
Concluzie din ce în ce mai pronunţată: VREAU CARNET!!!
De ploile care de vară tropicale care te udă ca la duş, de ajungi acasă murat, că deh, acu’ o oră erau 40 de grade. Dar cine distruge ecosistemul? Neaaah, nu nooi!
Uite de asta m-an băgat eu aici. Ca să mai salvăm ce se mai poate.
Bine aţi venit în sezonul estival, în Bucureşti!

Română, teză. Sincer, sunt foarte mândră având în vedere că eu mă aşteptam la un 3. Nu că nu-mi place româna, sau nu sunt bună, doar că mi-am bătut joc de teza respectivă. Dacă subiectele sunt bătaie de joc, presupun că pot şi eu să le rezolv la mişto şi să-l compar pe Pascalopol cu o zână sau să dau citate din Spyke, nu? Mă rog, având în vedere cum se iau notele la noi, nici măcar nu mă mai deranjează, pentru că ştiu că nu reflectă de nici o culoare ce ştim, însă şşş, nu am voie să spun asta.
Aşa că sunt mândră de 5-ul meu, e luat pe merit, chiar dacă în sensul negativ.
Ahh, încă trei zile şi vine vacanţa. Raiul pe pământ. Adio şcoală, societate şi tot ce are cea mai mică legătură cu lumea. Cărţi, şi cultură. Foarte bine.

Partea tehnică – foarte bună. Au avut aparatura promisă, şi tot.
Partea organizatorică – promovare evenimente – 0. Bine, oi fi fost eu la început de tot şi nu venise încă lumea (să zicem). Dar în momentul în care primeşti fluturaşi de la mine cu locaţia şi ora prezentării, şi tui preferi să stai pe sală degeaba în loc să vii pentru ce ai venit, mi se pare aiurea.
Am văzut mai multe prezentări, şi mi s-a părut că m-am spetit mult, şi degeaba. Am lucrat o săptămână la filmuleţ, dar inutil, nu a avut prea mare impact decât scena din South Park.
Lumea nu a făcut legătura cu filmul The Wall, scena Another Brick in the Wall, nici cu School’s Out-ul lui Alice Cooper.
Deşi noi, bloggeri le făceam spectacolul şi evenimentele cu ce aduceam noi, 50 de agarici (mai mulţi decât oamenii propriu-zişi) aveau ecusoane cu organizatori, pentru că stăteau pe acolo şi se învârteau. Ah, şi beau ceai pe gratis, că deh, ei organizează. Noi care am muncit, dăm 5 lei pe cana de ceai.
În fine. M-a cam dezamăgit. Nu cred că mai merg anul viitor.

Filmuleţul de promovare îl aveţi mai jos, şi de acum încolo va fi prezent şi pe pagina de prezentare a blogului, cu Oaki.

Read more…