Îmi place mâtsul ăsta. E pufos, are un umor absolut bestial, cel mai atre mod de gândire care l-am cunsocut, şi duce viaţa cum îi place.
“Nu te duce. Sunt lucruri rele acolo afară. Şi dacă ai răbdare şi aştepţi puţinm toate lucrurile bune vor veni la tine!”
“Monday. I hate Mondays.” – total de acord.
Omu îşi bea cafeaua de dimineaţă. Îl înţeleg complet. Viaţa e mult mai frumoasă aşa.
Are remarcile PERFECTE şi sarcasmul e cum ar veni dialectul lui. Cam aşa şi pe aici dacă ne gândim bine.
Tipu’ ar dormi. Cam toată ziua. Dar întotdeauna îl întrerupe ceva sau are ceva de făcut, şi nu poate. Deşi ar face-o. Cam ca mine la şcoală!
Şi cel mai mişto lucru la Garfield, adoră pe toată lumea, undeva în adâncul sufletului, dar de ce să îşi arate vreodată afecţiunea? Oricum, în situaţii de criză exagerează cu faptele bune. Parcă mai ştiu eu pe cineva aşa, nu dudule?
Mda
Zăpăceala cu ghiozdanul meu a început cam anul trecut pe vremea asta, când am primit bani de Moş pentru ghiozdan Converse.
L-am luat, şi spre supriza mea am găsit cu roşu şi negru, exact cum îmi doream.
Am scris un post pe vechiul blog, despre asta.
Şi mai demult citisem ceva pe Net. De o tipă care a bătut Apusenii cu un ghiozdan. Mi-a plăcut ideea şi m-am gândit să fac şi eu liceul cu ghiozdanul ăsta. Problema e că e marfă de chinezi, într-un an s-a distrus, are fundul rupt, sus e rupt..
Şi ieri o colegă s-a luat de mine, m-a întrebat dacă mi-au mâncat ghiozdanul şoarecii. (Data viitoare când mai are nevoie de ceva de la mine o trimit la şoareci). Mă rog.
Azi dimineaţă de Moş am primit un ghiozdan nou, tot Converse.
Hai să lămurim o treabă.
Fraţilor, am ghiozdane. Mai am încă două clasice, şi încă trei pe o parte. NU VREAU să le port. Vreau să fac liceul cu un singur ghiozdan. Ştiu că e rupt, credeţi-mă, mie îmi scapă pixurile pe acolo. Mi-e LENE să mă apuc să îl cos, dar urmează să o fac.
Lăsaţi-mi ghiozdanul în pace că nu-l schimb, dammit!
Of.
L.E:
Ghiozdanul de care ziceam, vara asta, pe UNIRII! CA să înţelegeţi prin câte am trecut cu el.
De mâine intrăm şi noi în era 2.0 a comunicării, o să avem propriul sistem românesc de messenger, aşa zisul Alonia.
E o combinaţie între messenger şi Skype, cu convorbiti plătite pe mobil, dar partea amuzantă e că fiind românesc probabil că la primul spyke de trafic o să cadă serverul.
Site-ul lor zice Google ar fi ăsta dar nu vă chinuiţi, că nu le merge serveru. Mă rog, să vedem ce o fi de capul lui, dar eu aş rămâne la Yahoo messenger sincer.
Oricum, e albastru. Bleah. Măcare de era şi el roşu.
L.E. Le-a revenit serverul, dar nu merge instalat programul.Clar. Succes rasunator.
O ştim cu toţii. Era un filmuleţ pe 220 că cine rezistă mai mult cu ea pe cap. Şi comentarii cu sutele.Ei bine de la un timp nu mai era acolo, şi nu mai ştia nimeni unde e.
Dar eu ştiam că e în concediu şi că în curând va reveni înapoi.
Am căutat tot Internetul şi am găsit-o, ascunsă, dar cu acelaşi praz inconfudabil. Şi îi ştiu cântecul pe dinafară. Ma stresat toata generala.
Here you are, fata cu prazul.
De obicei ştiţi că nu pun video-uri pe blog.
Dar am găsit unul genial.
O palmă. Văzută super încet. Două chestii îmi plac.
Cum i se ondulează faţa grasului şi mutra încântată a negrului după ce a dat palma. Mutră de dacă-nu-e-bine-nu-mă-supăr-să-mai-dau-odată. Se vede că se simte bine când îl pocneşte pe gras
Oricum, vă las să vă bucuraţi de video.
Nu, nu am dat de el. Deşi am reuşit să plec de acasă la 13:25 şi să alerg prin cartier şi la traversare cu 60km/h, să ajung să prind metrou de şi jumătate. Ajung gâfâită, alergată, transpirată, mă duc la mijlocul peronului unde era el în vagon data trecută, şi dau de un coleg de şcoală, ura.
Vine metroul, văd un hanorac roşu, dar e un slăbănog, nu e el.
La uşa unde era el, era doar o băbuţă roşcaă, şi nu a coborât prin jur nici un alt tip.
Poate chiar a fost doar o coincidenţă, şi tipul nu mai are niciodată treabă aici.
Evident am ajuns enervată la Romană că nu am dat de el, dar cine ştie. Poate ne vom întâlni cândva în viitor şi facem cunoştinţă. Până atunci, case closed.
Trist!
Indienii ăia. Totată lumea îi ştie!
Sunt ăia care ăsta vară au fost la mare. Şi la Şighişoara. Şi la Sibiu. Şi cred că şi la zilele Iaşului. Şi în Unirii. Şi la Romană. Şi acum au venit la mine în cartier, la Tineretului. Deci eu am senzaţia că indienii ăia ne urmăresc. Serios. Cred că FBI s-a reunit cu KGB şi au descris sucursală în România şi i-au angajat pe aştia.
Nu-mi ajungea că în fiecare seară când ieşeam de la şcoală îi auzeam înainte să intru la metrou. Acum când ies de la metoru sunt aici! Pe singurii 20 de metri pătraţi liberi din Tineretului, cântă. Frate, ma înţeles, sunteţi drăguţi, mişto, acum lăsaţi-nee! O să ajung să am coşmaruri cu soundtrack din muzica lor.
Ok, ştiu că stau foarte mult pe messenger, dar asta nu înseamnă că dacă iau şi eu o pauză e Apocalipsa.
Prietenii mei se pare că au o altă părere. Având în vedere că eu cum mă scol primul lucru sunt online, şi seara mă culc şi ies de pe mess înainte să mă bag în pat, ei au concluzionat că dacă nu intru pe mess ş3 ore după ce am ajuns acasă de la şcoală (chiar am avut o seară foarte agreabilă în compania părinţilor şi a teveuli, cu o revistă) mi s-a întâmplat ceva foarte grav.
Aşa că intru eu pe mess şi mă întâmpină o colegă.
Amadeus Nummer Eins: UNDE DREQ AI FOST CA NOI NE PUNEAM IN CAP DE GRIJA TA !!!
Oaki: ?
Amadeus Nummer Eins: dc nu ai intrat pana acum, ca intram toti in shocuri daca mai stateai?
Oaki:
Oaki: duda care toti?
Oaki: am citit
Oaki: revista
Oaki: si m-am uitat la teve
Amadeus Nummer Eins:
Oaki: o seara agreabila cu familia
Oaki: totusi
Amadeus Nummer Eins: te urasc
Oaki: Wtf?\__
Oaki: care toti ma?
Amadeus Nummer Eins: mai multa lume
Amadeus Nummer Eins: ne speriasei :+|
Amadeus Nummer Eins: (
Amadeus Nummer Eins: *
