Mai am cam fix 10 luni şi 10 zile până ies din termenul de “Jailbait”. Hehe. Ce urât, ştiu.
Am unghiile de la picioare vopsite în culoarea “Tropical Punch”. Feriţi-vă dee….Lovituraaaaaaa Tropicalaaaa!!! Şi nu, nu vreţi să ştiţi ce roz orbitor e.
Dar cum e iarna şi nu se vede, îşi face treaba şi îmi aminteşte de vară.
Aparent am hiperaciditate la stomac. Nu ştiu ce înseamnă, ştiu doar că doare.
Dau teză la geogra, prima oară în 11 ani de şcoală. Lol.
Mmyeah, o să mai scriu zilele astea.
Astăzi nu am făcut ora de limba şi literatură română pentru că profesoara a refuzat să intre în clasă pentru că nu avem uşă.
Succesiunea faptelor:
Cei de după-masă, de a 8-a, rup uşa.
Şcoala se repară, în jumătate de an o să fie o uşă nouă acolo.
Întrebare logică: De ce să cumpărăm noi uşă nouă, când nu am rupt-o noi, şi şcoala se repară?
Profa’ de română anunţă în mod repetitiv că ea în astfel de condiţii nu-şi face orele.
Uşa continuă să stea proptită de perete lângă cadrul uşii care mai nou nu mai are nici balamale.
Rezultat:
Nu mai facem română până nu avem uşă.
Şcoala mea e foarte tare.
Acum fix un an scriam postul ăsta.
Astăzi, mă simt la fel. Desigur, ziua a început într-o manieră mult mai relaxata, însă pe parcurs a fost iradiată de fericire.
Ok, excluzând înclinările lui makki pt zilele de 23, chiar încep să cred că e ceva magic leat de zilele de 23 iunie.
Abia aştept anul viitor.
Pentru că eu, conform Cookie, funcţionez doar pe două viteze. Foarte mult, sau deloc. La mine nu există 50 la oră. Că nu merge. Io şi maică-sa lui Bridget din Sisterhood of the Travellig Pants.
Drama Queen, here I am.
(Oh, sper că nu)
Generaţia ‘60:
Du-te la biserică,nouă ne interziceau comuniştii.
Mănîncă natural, noi n-aveam mîncare din asta la vârsta ta.
Copil: Dar mama, am fast-food, de ce să mănânc salate??
Generaţia ‘90:
Îmbracă-te mamă calumea de pe HotTopic, eu la vârsta ta nu aveam acces la hainele astea mişto.
Poartă mamă vanşi şi haine de skateri, eu la vârsta ta le vânam prin reduceri!
Copil: Dar mama, alea nu sunt tari, eu vreau să mă îmbrac de la InterGalactic 3D!!
Am moştenit multe chestii de la familie. Dar cele mai mute chestii le-am moştenit de la tata, chestii care au devenit din ce în ce mai evidente odată cu trecerea timpului.
Excluzând faţa copiata la xerox, ideile, modul de a trata situaţiile, mai nou se pare că şi timpul ni-l adaptăm la fel. Ultimele weekend-uri am decis să mă relaxez, să uit de ocupaţiile de la şcoală. Cum să nu.
Îmi creez proiecte săptămânal. Acum 3 săptămânii a fost deplasarea lui Tres de Mayo. Acum două săptămâni site-ul, săptămâna asta proiectul “Getting world wide”. Şi eu cică mă odihnesc în weekend-uri. Nu las pe nimeni să mă ajute vreau eu să descopăr singură cum se face, şi efectiv totul ţine de online, pentru că totul se poate rezolva la nivel virtual, iar celelalte proiecte ale mele legate de lucruri noi de citit s-au pierdut. Însă cum nici el nu stă nici o clipă să se relaxeze când e acasă, nici eu nu o fac, chiar dacă să zicem că aş putea să joc ceva la mişto tot weekend-ul. Ok, asemănările astea încep să mă sperie.
P.s. am văzut primu meu Thriller, “Fear”. Jur că am crezit că e romance. E…drăguţ.
Chiar dacă nu credeam că e posibil, alarmele pe mobil chiar funcţionează. Descopăr încet-încet ce înseamnă un mobil bussiness. Interesant e că indiferent de cât sunt eu de dezordonată, pentru azi mi-am pus patru alarme, de seara trecută, calculând aproximativ cam când ar trebui să sune să fac ceva pentru că trebuia să mă organizez perfect într-o oră.
Ironia sorţii, alarma care am pus-o să sune când termin baia, a sunat FIX când am ieşit din baie, alarma care trebuia să sune când terminam meditaţiile a sunat fix când plecam pe uşă de acolo, alarma care suna seara când ajungeam acasă la computer a sunat după ce m-am schimbat, spălat, fix când m-am aşezat la el. Şi nu mă înţelegeţi greşit, dar erau la ore de genu’:
xy:07 minute
ds:39 minute….
poate că sunt mai organizată decât cred!
Azi am scăpat uşurel de şcoală, cu nişte scutiri, şi ne-am relaxat prin oraş, Coffee Store, Etiquette…
Evident ne-am ţinut de prostii, fete aiurite, dar măcar nu e prea grav. Ce pot spune, nu sunt mândră de asta dar pur şi simplu trebuia. Ştim noi de ce. Oricum, mâine, fresh beggining.
Plus că am chef de şcoală. Da, ştiu, efecte secundare dubioase.
În fine. Mă bucur că urmează nişte zile mişto şi am scăpat de majoritatea problemelor.
Mă simt bine, ciudat de bine.
Dar, să mă bucur de asta, nu?
A fost o zi.
Eu rar pun vid-uri pe blog. Pentru că nu mi se pare “culăreanu” ideea să pui videouri în loc să bloguieşti calumea. Dacă apare un video la mine înseamnă că m-a impresionat foarte mult.
Ei bine video-ul ăsta l-am văzut acum 2 zile, iam dat replay de 50 de ori minim, şi râd de fiecare dată. Deci omu se lipeşte MULT PREA TARE. Mă întreb dacă e româm. Îmi place că se repede decis şi cu avânt, şi se întinde ca o muscă plesnită genial. Paleaşca umană. Here, have fun.
În curând o să ajung în Rai, şi nu, nu pe calea pe care vă gândiţi voi.
Azi m-am cărat cu BOXE la şcoală. Zi de teză, aveam de prezentat şi proiect, da’ ce dracu’, Oaki vine cu BOXE.
Am lucrat zilele astea la muzică de am învăţat audacity-u pe de rost.
Am teze, am proiecte, am teme, am teste. Stau ziua de dimineaţă plecată până seara!
Azi dimineaţă de exemplu, ajung chioară de somn la metrou,şi dau de o colegă, dau de cartonul cu CAFELE din mâna colegei şi abea după un minut observ colegul care se uita la mine de 1 minut, de la 30 de cm de mine,da’ cine naiba să mai vadă în jur?! Am sărit juma’ de metru în spate când l-am văzut.
După care m-am holbat la el vreo 5 secunde, procesând cu greu: şăfu…metrou…eu…acelaşi timp…wtf…de ce mă uit al el..ca să procesez cine e..nu trebuie să mă uit la el..AAAA schimbă privirea!
Aşa
Mă rog, zici că am fost de pe altă planetă, iar până Joia viitoare tot într-o veselie o ţin, că numai zile ca azi o să am. Cred că o să mă urc pe pereţi da în fine.
Scriu absolut varză, postul ăsta e extrem de dubios dar sunt somnambulă mergătoare. Iar nenorocitele astea de taste fug de mine după ce că sunt şi mici. Cred că o să fiu gen în Nirvana când se term săptămâna. Mă duc în pat că mă dor toate alea de parcă m-a tăiat cinega cu o toartă de cană ruptă.
Ţineţi pumnii, chip in tach.