Oaki

Ca să fim clari de la început, îl voi cita pe Moony: NIIIIIICI O TREABĂ FRATE!
Eu v-am mai povestit vouă că am copilărit cu jocuri Pokemon şi Doom 2, aşa că nu am avut parte de mirobolantele truse de machiaj sau servicii de ceai pentru domnişoare.
Cu cosmeticele mamei nu m-am jucat, iar fuste şi pantofiori nu prea purtam, pentru că erau incomode când mă suiam în pom sau mergeam pe bicicletă.
Iar la cumpărături nu îmi place să merg.
Concluzie, ai mei îmi cumpărau toate hainele, sau le primeam cadou. Evident, nu se potriveau între ele, aşa că regula de bază la mine era să fie aceeaşi culoare (dar nu neapărat aceeaşi nuanţă), şi să îmi placă mie cum arată.

Până acum câţiva ani, îmi veneau încă hainele primite cadou la 7, care defapt trebuiau purtate la 11, dar care mergeau şi la 14. Aşa că nu aveam nici o problemă pe tema asta. Încă încap în hainele alea, dar sunt deasupra buricului, deci nu mai sunt purtabile.
E şi aici a început distracţia că trebuia să îmi cumpăr eu haine. Ce îmi sugera mama nu îmi plăcea, pentru că erau prea feminine, cu danteluţe, din materiale subţiri, şi în concluzie ne-practice pentru stilul meu agitat.
M-am prins la un moment dat că fiind slăbătură cum sunt eu, aş putea să port şi haine mulate, faţă de persoanele mai rotunjoare, pentru că “îmi permit”. Nu mă refer la latex expandabil, dar în general chestii care stăteau pe corp. Deci topurile baby-doll sau fustele in A ieşeau din discuţie.
Până m-am prins că nu se fabrică haine mulate pentru copii de 14 ani, şi că foarte probabil alea erau pentru ăia de 12 şi că mi-au rămas mici. Pentru că altfel nu-mi explicam cum de le purtam o lună şi nu mai încăpeam în ele, pentru că grasă nu eram.

Read more…

Scriu de la o amica, asa ca n-am diacritice.
Da, e 5 dimineata.
Da, ea s-a culcat.
Eu n-am somn. Ascult Blink 182. Vreau Ashton Kutcher. Ce frumos e cartierul noaptea
Doza aia de rebeliune adolescentina care e pe sfarsite in mine si-a reintrat in drepturi, cerandu-si portia lunara de aberatii, asa ca acuma daca tot nu-s acasa, stau pe Net. Ca slabe sanse la ora asta sa stau acasa pe Net. Ah si imi copiez melodii din calculatorul lui Cookie pe mp3 player.
Cookie s-a culcat. Eu am constat ca la sleepover am luat cu mine pozele acelea. Nu stiu de ce, dar imi pare bine. Ah ce relaxant e sa scri fara diacritice.
Lasa ca azi dimineata Cookie o sa umble cam jumatate de Bucuresti, in timp ce eu o sa trag la aghioase. As mai baga o cafea, da mi-e ca in ce hal ma doare burta de somn cel mai probabil o sa throw up.
Si uite asa mi-am inceput prima noapte din vacanta. Vacanta ce o sa fie foarte amuzanta.
Am mai observat ceva. Si e a doua oara cand observ asta. Oboseala crancena, de tipul asteia, se compara cu betia, sau cu being high [desi nu stiu cum e].
Nu-ti mai pasa de nimic si esti in stare de multe, fara sa te gandesti la consecinte.
Concluzie: Safu scuze ca te-am “complimentat” atata pe mess.
Concluzie 2: De ce ma indragostesc eu de cine nu trebuie? Serios. Si de ce ma mai si implic cand stiu ca nu trebuie?
Si cum Dumnezeu am nimerit eu oja in contur la 4 jumate dimineata chioara de somn?
Acum am un impuls foarte puternic sa spill it all out, dar ceva…o urma de realism in mine imi zice ca maine dimineata nu o sa mai stiu cum sa modific mai repede, asa ca ne abtinem.
Ce ma enerveaza cenzura asta stupida impusa de societate.
Am capul inlcinat la 30 de grade, si scriu la articolul asta de.. 14 minute.
S-a terminat Blink, a inceput Avril.
Nu e ironica viata?

P.s. Pentru tine, care “nu citesti” blogul, si numai tu sti cand intri si cat citesti. Poate vezi si asta. Incearca sa ma cunosti mai bine. Te asigur pe ce vrei tu ca nu o sa se intample nimic rau. Nu cum ma prezint la scoala. Ca recunosc cu mana pe inima ca asa cum ma port la scoala n-are nici cea mai mica treaba cu realitatea. Dar n-ai tu..vointa?nervi?rabdare? sa ma cunosti.
Serios. Ar fi o experienta interesanta pentru amandoi. Asta desigur daca nu vrei tu sa te indepartezi de tot ce inseamna scoala.
I don’t buy that one with : I have no problems. Eu cred ca esti la fel de pierdut in spatiu ca mine, si ca si tu te chinui sa descoperi ce e de capul lumii asteia si sa afli de unde trebuie sa o apuci. Doar ca ai mai multa incapatanare ca mine, si esti mai rezistent nitel la diverse “intepaturi” de la “binevoitori”. Cred ca esti la fel de speriat de maturitate ca mine. Sau mai putin. Dar cu siguranta nu e totul asa roz cum dai senzatia la suprafata.
Cineva mi-a zis mai demult: “Trebuie sa ai rabdare. Oricat ai incerca prin orice metoda sa fortezi, daca nu vrea el sa zica, nu zice. Cu timpul, o sa zica”
Stiu ca asa e. Si am rabdare, ca mi-am antreant-o.
Voiam doar sa stii. Ca la gradul de afectiune care-l am pentru tine, chiar nu mai e cazul sa iti faci griji ca pot sa fac ceva care sa te deranjeze. Am avut mult timp de gandire la asta intr-un an. Daca e vorba de mine, chiar nu e cazul sa-ti faci griji. Pentru ca tu defapt habar n-ai nici cea mai mica informatie despre sentimentele mele,si gandurile, despre tine. Decat asa, o imagine per ansamblu. Asta nu te prea ajuta.
Ideea e ca….stai linistit. Daca e ceva, eu sunt aici. M-as bucura sa nu iti mai faci atatea griji. Cine ma cunoaste poate sa-ti confirme. I’m here. Kinda damn always.

Read more…

De cîteva zile mă uit şi eu la emisiuni din astea cu analişti politici, din alte motive, nu de politică, şi evident, mai aflu şi eu care sunt ruptă de lume ce se întîmplă cu politica, cine cu cine, etc.
Ce am înţeles eu pînă acum. Ne-am luat ţeapa cu votul, că după ce s-a votat, şi-au dat m’na deci toata şarada cu votul a fost inutilă. Excluzînd că forma noastră de stat a degradat în despotism deja, la modul că “ce mai contează poporul, hai să ne mînărim noi cum vreim, că oricum nu se întîmplă nimic”, am observat ceva foarte dubios. Doua ceva-uri.
Primul. Politica e un mare liceu. Ca o clasă cu mai multe grupuri, care se tot ceartă, se împacă, au mai mulţi conducători grupurile, ceilalţi din grup mai emigrează la alt grup, se mai bîrfesc, mai discută între ei…toţi se chinuie să spună mai puţin despre ei pentru că e ca în liceu, au de menţinut o reputaţie, şi întotdeauna o să fie cel puţin 5 care abia aşteaptă să afle cel mai mic detaliu compormăţitor despre tine, pentru a-l exploata la maxim. Trebuie să ai prieteni, care să-ţi apere spatele, există sabotori şi “prieteni” care te injunghie pe la spate, mincinoşi şi revoluţionari. Directorul este preşedintele, dar dacă e director nu înseamnă că nu are şi el favoriţi, care solicită diferite audienţe la el, pentru o “sudare mai bună a relaţiilor interdepartamentale.” De asta liceul ne pregăteşte pentru viaţă. Nu datorită culturii generale care ne-o oferă. Aia putem să o facem şi singuri. El ne introduce pentru prima oară într-o societate unde descoperim cum e cu “legile” şi că se aplică numai acolo unde trebuie, şi pe cine nu are spate. Ne arată cum e societatea umană, cînd abea păşim primii paşi spre maturitate, şi ne arată cum se va înfăţişa societatea mîine, cînd o să fim noi adulţi. Ceea ce se întîmplă în politică se întîmplă şi în liceu, la o scară mai redusă, ca să înţelegem din timp ce ne aşteaptă.
A doua chestie care am observat-o, ca şi în liceu, toată lumea ştie, şi toată lumea nu face nimic. Toţi ştim cînd cineva e cum e. Toţi ştim cînd dăm mîna zîmbitori sau ne pupăm că persoana aia ne înjură, şi zîmbetul ăla e rînjet de ură. Dar nu spune nimeni nimic. M-am uitat şi eu la analiştii aştia politici. M-am uitat la presă. Peste tot scrie. Peste tot spune lumea. Ăla a făcut şi a dres. Ăla a făcut aşa, şi nu e bine. Păi stai mă nene puţin, aştia nu ne conduc pe noi? Nu se presupune că noi i-am votat că ne vor binele, dacă ei ajung acolo şi îşi văd de afacerile lor, şi brusc nu le mai pasă de noi îi revocăm? Adică ce e asta, cum Dumnezeu dacă şi ŞTIM ce se întâmplă, acceptăm, şi ne doare în cot? Pe mine nu mă afectează asta direct, sunt încă o adolescentă, nu am probleme de genul ăsta, dar mă refer la adulţi. Dă-o naibii, avem o ţară de 21 de milioane de adulţi şi nu e unu în stare să zică ceva, ne complacem în mizeria asta, suntem masochişti? Nu înţeleg, pur şi simplu. Ştim că sunt idioţi şi îi lăsăm să continue. Stai tată, că avem poliţie, avem judecătorie, avem mai multe chestii în ţara asta, nimeni nu face nimic? Nu ştiu ce să mai zic. Adevărul e că dacă noi, la liceu, la vârsta asta nu facem nimic, ce pretenţii să mai avem de la…
Mă rog. Ăsta e probabil cam singurul post despre politică pentru că nu îmi place să discut despre asta, e o mare porcărie. Aţi prins voi ideea

Azi de dimineaţă ca de obicei ies eu cu câinele să-l duc afaraă că deh, natura îl cheamă.
Părea cma frig aşa că îmi iau hanorac pe mine.
“Părea.” Da’ de unde, era un frig şi un ger de îţi îngheţa părul pe cap. Eram în hanorac şi totuşi făceam pe mine de frig.

Evident, toată lumea e supărată, ăă, a venit frigul, gata fuste, gata tot. Într-adevăr cu ocazia asta s-a dus planul cu fusta de ziua mea, ata e.

Dar, să fim optimişti. E iar perioada aia din an când eu întâmplător vin cu tricou la şcoală şi mi-e aşa frig, şi Şăfu are un hanorac perfect ca să mă încăzească. De parfumu’ din hanoracu ala nu mai zic.
Eh, glumeam. Dar am voie să visez, nu?

Read more…

media anuala: 8.77

>primu’ an in care am media sub noua si nu iau premiu. Lasa’, de la anu’ imi revin.

numarul total de absente al clasei a 9-a D in anul scolar 2007-2008: 3001.

>adica in jur de o luna jumate de chiulit non-stop.

eu ma simt bine, semestrul asta am avur doar 57, nu 19 ca pe primu. [da, stiu ca nu e motiv de mandrie] Insa ca majoritatea din generatia mea dupa capacitate ne-am bagat picioarele si deviza clasei a 9′a fu

:anu’ asta sunt boboc, si dorm, sa scot parleala pe anu’ trecut atunci cand ne-au sarit toti in cap.

Read more…

Deci. Clasa a 9-a. Scoala Centrala. Anul meu de boboc. Sa vedem un review. La inceputul anului aveam id-urile tuturor alora tampiti populari din scoala, vorbisem sa ne vedem in prima zi..in fine. In prima zi m-am intalnit cu un tip cu care vorbisem pe mess, Sefu’ (ii zic asa pentru’ ca ulterior a fost ales seful clasei). La metrou Tineretului la 11:15, amandoi in tricouri visinii cu emblema scolii, ne vedem, ne salitam, hai la scoala. Evident, am gresit drumul, apoi am cunoscut clasa, fiecare statea in banca cu cate cineva…diferite parti ale Bucurestiului. Jur ca atunci cand am intrat in curte m-am simtit ca in prima zi de scoala. L-am cunoscut si pe weasel si am crezut ca e student, am cautat prin bucuresti biserici cu Sefu’ pentru ora de religie, am jucat in prima piesa,

Read more…