Cred că aţi auzit cu toţii cele două noi “hituri”, al lui Bendeac – Change şi al lui Guess Who – Locul Potrivit.
Dacă nu,
şi
Acum că v-am irosit 6 minute din viaţă, aş dori să citiţi refrenul melodiilor de mai sus:
Mi-am zis nu , nu mai visa ,
Asta-i Romania si tu nu o poti schimba
Trezeste-te din vis,
Aici nu-i paradis
Mi-am zis nu , nu mai visa
A-a-asta-i tara ta ,
Asta-i tara taaaa-a-a-a.
Pe cuvântul meu. Eu sunt power-user la calculator. Dar asta se datorează faptului că în ultimii 5 ani am stat sudată de Net câte 8 ore pe zi. Şi în general găsesc pe el cam tot ce mă interesează.
E şi acum vine lumea din generaţia mea, care până acum 3 ani avea o cu totul altă preocupare, numai Internet nu, şi încep să pună întrebări tâmpite. Să le tot dau link m-am săturat. Nu neg, şi eu făceam aşa. Până mi-au trântit-o vreo doi, că ei nu sunt dicţionare şi să pun mâna să caut dacă mă interesează.
A nu se înţelege greşit. Când eşti nou, te ajut odată de două de trei de cinci ori. Ba chiar cincizeci. Dar în momentul în care deja ştii ce să faci şi nu faci, avem două ipoteze:
1. Eşti prost. Asta e.
2. Eşti leneş, şi pui pe alţii să te ajute. De acord, dacă le dai 5 dolari pe oră. Dar pe moka, nu e cam aiurea?
Pe cuvânt oameni buni, nu rezolvaţi ABSOLUT NIMIC dacă staţi cu mâinile înfipte una în fund una în cap şi vă scărpinaţi. Răspunsurile nu fac >puf< în faţa voastră. Vreţi ceva? Căutaţi!
Mă ştiţi că-mi place Coffee Store-u. Am descoperit de ce. Pentru că oamenii de acolo sunt deştepţi. Nu, nu au diplomă de NASA, dar ştiu câteva chestii elementare, pe care orice om normal le ştie.
Să mă explic. Voi, lume care citiţi, cum beţi cafeaua? La ceşcuţă pe farfurie, cu linguriţă eventual şi zahar.
Ok, ei bine poate asta o să vă surprindă, dar pe planeta asta sunt oameni care consideră normal să servească ÎN PAHAR, CU PAI, Caffe Latte-ul. Serios. NU bei cu paiu o băutură fierbinte, şi nu din pahar. Că nu e Cico. E o cafea, şi se savurează ca atare. Din ceşcuţa de porţelan, cu linguriţă în care să mesteci. Nu mestec în cafea cu paiul, că n-are treabă!
Aşa că dragii mei vânzători de cafenele din Bucureşti, data viitoare când mai vedeţi o tipă în roşu care comandă un Latte, faceţi un pustiu de bine şi puneţi-l naibii într-o cană. Că altfel vin eu cu cana mea de acasă şi îl transfer acolo.
“Când iubirea a doi îndrăgostiţi iese la vedere, se voalează, precum filmul unui aparat foto la lumină.”
Da, da, a fost Crăciunul. Cu săruturi sub vâsc, perioada bucuriei şi a împăcărilor.
Nieeaaaaaa cut of that shit, will ya?
În primul rând, nu iubeşti “de Crăciun”. Şi dupaia pe 1 ianuarie te desparţi că gata, au trecut sărbătorile, nu mai trebuie să iubesc.
În al doilea rând, chestia asta cu afecţiunea exgerată e un fel de Valentine’s day reloaded. Hai să ne iubim că e “cuuul”. Nu, nu e cul. Deloc. E aiurea, şi distruge şi mai rău spiritul.
Dacă iubeşti pe cineva, foarte bine. Eşti unu dintre fericiţi/fericite, acum ia acea persoană, şi sărbătoriţi asta în intimitate.
Dupaia, avem brejii Internetului, care iubesc pe “pisu lor mic”, şi ţin să afle asta tot messengeru’, hi5u’, myspaceu’, sau pe ce mai stau ei. Din nou, nu ne interesează. Iubeşte-o/l bucuraţi-vă de asta, VOI.
Acum vă gândiţi la ceva gen: uite-o şi pe Emoista asta cum plânge că e singură.
Nu de asta comentez. Ştiu că sunt singură, e absolut normal, eu am ales să fiu aşa, sunt de vreo jumătate de an, şi mă simt foarte bine. Ştiu că dacă e să fie, o să fie, nu trebuie să mă grăbesc. Da, sunt mult prea romantică, şi cu capul în nori, şi consider iubirea o chestie foarte puternică pe care
1. nu o putem controla
2. nu e bine să te joci cu ea (…)
Există şi oameni romantici. Ce, credeaţi că odată cu secolul vitezei au fost absorbiţi de un LCD? Nu, sunt acolo. Zilnic trecem pe stradă lângă ei. Dar au ajuns să se protejeze, ca să nu rişte să aibă loc diverse…probleme. Ce am observat la majoritatea oamenilor romantici care îi cunosc, câteva lucruri.
Cazul 1. Sunt foarte pragmatici. Au grijă cum vorbesc astfel încât să vorbească mult şi să nu spună nimic, in facto, despre ei. Deasemenea îţi dau nişte răspunsuri năucitoare apoi rapid deschid alt subiect să nu ai timp să te dumireşti ce au vrut să zică pe moment, să uiţi, şi abea când se întâmplă ceva să-ţi aminteşti de ce ziseseră, şi să te pună pe gânduri. Deasemenea se deschid foarte greu, şi niciodată de tot.
O mamă la vreo 30 de ani, îmbrăcată din Big, cu doi copii de 3 şi 4 ani atârnaţi de mâini, o fetiţă şi un băiat.
La un moment dat nu ştiu ce vrea să îi zică băiatul, moment în care ea zice
“Ia-o de mână pe Roxana ca să-mi aprind şi eu o ţigară.”
Am simţit că mi se urcă sângele la cap şi o să-i bag ţigara aia pe gât.
În afara de faptul că fumezi când ai doi copii pînă în 5 ani, şi ei cresc într-un mediu în care se fumează, şi cel mai probail să se apuce şi ei când mai cresc, fiind deja fumători pasivi de la tine.
Cum să îi spui copilului tău “şti, o las pe sora ta cu un an mai mare ca tine să aibă grijă de tine în locul meu, părintele tău care consideră copilul un accesoriu, şi e mai puţin important ca viciul meu careîl am dinainte să vă am pe voi.”
Nu poţi pur şi simplu să faci un copil şi să-l cari după tine ca o geantă, care o laşi altcuiva când ai treabă. Şi uite aşa apar familiile de genul “Şi pe mine m-a crescut propriu-zis sor’mea mai mare ca mama…”
Pe cuvânt că îmi venea să o iau la bătaie pe femeia aia. Toţi oamenii ar trebui să dea un test psihiatric înainte de a face copii, să se vadă dacă sunt apţi fizic să aibă grijă cum trebuie de un copil, sau dacă ăla se naşte ca să sufere. Serios. Cel puţin în România.
Ignoranţi
Ipocriţi
Idioţi.
Am scris postul ăsta de 5 ori. M-am gândit că nu mai e cazul să dau atâtea justificări. Nu ştiam ce să mai şterg şi ce să las. Ca să nu mă apuc acum să explic cum sunt oamenii răi.
Pur şi simplu chestii ca astea nu se fac.
Cine consideră că aşa e bine…
‘Cause you’re hot then you’re cold
You’re yes then you’re no
You’re in and you’re out
You’re up and you’re down
You’re wrong when it’s right
It’s black and it’s white
We fight, we break up
We kiss, we make up
Aţi obsrevat cum se schimbă lumea? Faţă de prima impresie? În ce hal îi schimbă anturajul? Cunoşteam un tip, inteligent, cu o cultură generală de nu era adevărat, care avea pasiuni, vise, idei, avea umor. În schimb bătea pe oricine se lua de părinţii lui.Familist convins. Am fost prieteni foarte buni câţiva ani după care ne-am certat. Acum aflu că în urma anturajului se droghează. Şi îşi bate mama pentru bani. Şi a ajuns într-un liceu de rahat. Poate dacă nu ne certam…
Mai ştiam un tip. Care venise ok, avea umor,era inteligent, familie de intelectuali, ştia să se apere când era cazul şi să fie prieten cu toată lumea. A intrat într-un anturaj care l-a prostit şi acum a dat-o pe manele, fumează şi se crede bazat pentru că poate să bată pe oricine. Şi da, ne-am certat.
Căutări, că prea am râs.
subiecte de discutie cu un baiat – te-a invitat şi nu mai şti ce zici? O să regrete că te-a invitat, în curând.
a inghitit mennen speed stick – la asta nu am ce să zic decât… “CÂT DE IDIOT SĂ FII?” ; ce-a făcut, te-a lins la subraţ?
