Oaki

Dragi Oameni,

Se zice că în liceu îţi formezi personalitatea. Ei bine, în cazul meu nu ştiu dacă asta e bine sau rău. Pentru că din hiperactivitatea întruchipată de la 5 ani încet încet s-a metamorfozat într-un alt stil mai jemanfişist şi ulterior în timiditate. Consider că cea mai mare influenţă în direcţia asta au avut-o doi oameni, şi în afară de ei, încă vreo câteva zeci.

Era simplu. Când eram mică, mi se permitea să mă comport cum simţeam, uman, pe temeiul unei scuze: că sunt copil.. Nu am înţeles asta la vârsta respectivă, mie mi-era deajuns că pot să fac ce vreau, nu-mi păsa cine sau ce scuză se servea pentru acest comportament. E şi pe măsura ce am crescut mi s-a dat în cap. Că nu e bine, că eşti fetiţă, că nu e bine nici să fii prea fetiţă, că aşa nu e bine şi pe dincolo nu e bine. Eu nu înţeleg. Cine pune standardele astea de bine? Cum de atunci când eram mică, până şi cea mai măruntă reuşită era aclamata de 20 de oameni, şi acum orice fac nu e bine? Dacă asta e decizia mea, şi nu vă convine, de ce m-ar afecta? Am devenit o introvertită cu stil, şi timiditate excesivă. Şi pentru planurile mele ulterioare, asta mă dezavantajează îngrozitor. Nu înţeleg chestia cu judecatul, nu înţeleg chestia cu făcutu’ mişto de o persoană când eşti într-un grup, şi mai ales nu înţeleg regulile stupide ale societăţii. Nici când eram mică nu le înţelegeam, dar atunci nu mă priveau. Percep totul diferit faţă de percepţia care mi se impune, şi care observ că o adoptă din ce în ce mai mulţi, stau să-mi analizez mult mai mult gesturile, în loc să fac pur şi simplu ce simt, cum obişnuiam. Nu vă place? Regretele mele.
Serios, preferam să trăiesc în secolul XVII măcar acololo corsetele erau doar la nivel fizic. Nici nu am intra calumea în viaţa asta că mi se pun douăj’ de etichete, şi nimeni nu ÎNCEARCĂ să te cunoască, dar toţi VOR să te judece. Desigur, la nivel ipotetic, toţi vor înţelegere, dar la aplicaţii…
Îmi displace complet faptul că sunt judecată în funcţie de parametrii independenţi de voinţa mea, sau de acţiunile mele, şi că în loc să caute cauza acţiunii ei caută scopul.

Read more…

Disclaimer: Atenţie, acest post conţine expresii vulgare sau licenţioase la adresa unui anumit căcat putrezit din sfera de evenimente românească din 2010.

Minunatul, absolutul, idealul festival de bloguri româneşti roblogfest, a fost un căcat putrezit.
Deşi avem o categorie bloguri sub 18 ani, de ce ar avea voie bloggeri sub 18 ani în club? Deh, noi aşteptăm premiul la poartă. Hai să vă povestesc.
Am venit cu două prietene, toate trei sub 18 ani. În taxi, îi spun lui Cookie că cică ar fi bere gratis şi dacă vrea poate să o bea pe a mea, că eu nu o vreau – nu mă omor cu alcoolul.
Ajungem acolo, un dobitoc cât uşa ne opreşte la uşă: voi aveţi 18 ani?
Fetele tac, eu clar: NU! (mai am 6 luni), ştiind că LA ROBLOGFESTUL DIN 2008 AM AVUT 15 ANI ŞI NICI O PROBLEMĂ CU INTRAREA! (ŞI GHICI CE, ERA TOT IN CLUB!)
La care tipu’ foarte relaxat: minorii nu au voie în club.
Ok, ce?
Prietene, am intrat la 16 şi la 17. Nu am de gând să beau alcool, şi particip la o categorie de acolo. EVENIMENTUL DIN CLUB ARE CATEGORIE PENTRU COPII SUB 18 ANI. Eşti prost?
Între timp ieşim afară, sun nişte cunoscuţi, nimeni nu venise (poate pentru că ştiau că evenimentul va suge?)
Îl sun pe Ariel. Şi lui i s-a părut complet abulică faza, dar nu avea ce face; îmi dă numărul lui Bobby Voicu, de la care urma să iau numărul lui Dragoş Novac, organizatorul. Deşi nu mă cunoaşte, dl Voicu a fost foarte de treabă şi mi-a dat numărul. Încă odată le mulţumesc dânsului şi lui Ariel pentru ajutor.
Sun la organizator, surpriză. Deşi nu sună ocupat şi telefonul clar nu este închis, nu răspunde.
Între timp, intrăm şi mai dăm de un tip sub 18 ani cu aceeaşi problemă. Între timp, o domnişoară foarte ok (Alina C. din ce scria pe ecuson), se tot agita să mă ajute să intru: că şefii ei (organizatorii), au vorbit cu managerul clubului şi acum aşteaptă să o sune el înapoi. Când am auzit asta, am realizat că la Paştele Cailor mai intrăm noi, pentru că după cum sunt cluburile în România, o să îl doară pe manager de noi la fix 5 metri în spate.
Între timp am intrat pe twitter de pe telefon şi am dat 2 twituri:

Cu @thebbmika astept sa intru la #roblogfest dar nu se poate PENTRU CA DESI EXISTA CATEGORIE SUB 18 ANI, MINORII NU AU VOIE. about 3 hours ago via mobile web

Read more…

Cred că aţi auzit cu toţii cele două noi “hituri”, al lui Bendeac – Change şi al lui Guess Who – Locul Potrivit.
Dacă nu,

şi

Acum că v-am irosit 6 minute din viaţă, aş dori să citiţi refrenul melodiilor de mai sus:
Mi-am zis nu , nu mai visa ,
Asta-i Romania si tu nu o poti schimba
Trezeste-te din vis,
Aici nu-i paradis
Mi-am zis nu , nu mai visa
A-a-asta-i tara ta ,
Asta-i tara taaaa-a-a-a.

Read more…

Pe cuvântul meu. Eu sunt power-user la calculator. Dar asta se datorează faptului că în ultimii 5 ani am stat sudată de Net câte 8 ore pe zi. Şi în general găsesc pe el cam tot ce mă interesează.
E şi acum vine lumea din generaţia mea, care până acum 3 ani avea o cu totul altă preocupare, numai Internet nu, şi încep să pună întrebări tâmpite. Să le tot dau link m-am săturat. Nu neg, şi eu făceam aşa. Până mi-au trântit-o vreo doi, că ei nu sunt dicţionare şi să pun mâna să caut dacă mă interesează.

A nu se înţelege greşit. Când eşti nou, te ajut odată de două de trei de cinci ori. Ba chiar cincizeci. Dar în momentul în care deja ştii ce să faci şi nu faci, avem două ipoteze:
1. Eşti prost. Asta e.
2. Eşti leneş, şi pui pe alţii să te ajute. De acord, dacă le dai 5 dolari pe oră. Dar pe moka, nu e cam aiurea?
Pe cuvânt oameni buni, nu rezolvaţi ABSOLUT NIMIC dacă staţi cu mâinile înfipte una în fund una în cap şi vă scărpinaţi. Răspunsurile nu fac >puf< în faţa voastră. Vreţi ceva? Căutaţi!

Read more…

Mă ştiţi că-mi place Coffee Store-u. Am descoperit de ce. Pentru că oamenii de acolo sunt deştepţi. Nu, nu au diplomă de NASA, dar ştiu câteva chestii elementare, pe care orice om normal le ştie.
Să mă explic. Voi, lume care citiţi, cum beţi cafeaua? La ceşcuţă pe farfurie, cu linguriţă eventual şi zahar.
Ok, ei bine poate asta o să vă surprindă, dar pe planeta asta sunt oameni care consideră normal să servească ÎN PAHAR, CU PAI, Caffe Latte-ul. Serios. NU bei cu paiu o băutură fierbinte, şi nu din pahar. Că nu e Cico. E o cafea, şi se savurează ca atare. Din ceşcuţa de porţelan, cu linguriţă în care să mesteci. Nu mestec în cafea cu paiul, că n-are treabă!
Aşa că dragii mei vânzători de cafenele din Bucureşti, data viitoare când mai vedeţi o tipă în roşu care comandă un Latte, faceţi un pustiu de bine şi puneţi-l naibii într-o cană. Că altfel vin eu cu cana mea de acasă şi îl transfer acolo.

“Când iubirea a doi îndrăgostiţi iese la vedere, se voalează, precum filmul unui aparat foto la lumină.”

Da, da, a fost Crăciunul. Cu săruturi sub vâsc, perioada bucuriei şi a împăcărilor.
Nieeaaaaaa cut of that shit, will ya?
În primul rând, nu iubeşti “de Crăciun”. Şi dupaia pe 1 ianuarie te desparţi că gata, au trecut sărbătorile, nu mai trebuie să iubesc.
În al doilea rând, chestia asta cu afecţiunea exgerată e un fel de Valentine’s day reloaded. Hai să ne iubim că e “cuuul”. Nu, nu e cul. Deloc. E aiurea, şi distruge şi mai rău spiritul.
Dacă iubeşti pe cineva, foarte bine. Eşti unu dintre fericiţi/fericite, acum ia acea persoană, şi sărbătoriţi asta în intimitate.
Dupaia, avem brejii Internetului, care iubesc pe “pisu lor mic”, şi ţin să afle asta tot messengeru’, hi5u’, myspaceu’, sau pe ce mai stau ei. Din nou, nu ne interesează. Iubeşte-o/l bucuraţi-vă de asta, VOI.
Acum vă gândiţi la ceva gen: uite-o şi pe Emoista asta cum plânge că e singură.
Nu de asta comentez. Ştiu că sunt singură, e absolut normal, eu am ales să fiu aşa, sunt de vreo jumătate de an, şi mă simt foarte bine. Ştiu că dacă e să fie, o să fie, nu trebuie să mă grăbesc. Da, sunt mult prea romantică, şi cu capul în nori, şi consider iubirea o chestie foarte puternică pe care
1. nu o putem controla
2. nu e bine să te joci cu ea (…)
Există şi oameni romantici. Ce, credeaţi că odată cu secolul vitezei au fost absorbiţi de un LCD? Nu, sunt acolo. Zilnic trecem pe stradă lângă ei. Dar au ajuns să se protejeze, ca să nu rişte să aibă loc diverse…probleme. Ce am observat la majoritatea oamenilor romantici care îi cunosc, câteva lucruri.

Cazul 1. Sunt foarte pragmatici. Au grijă cum vorbesc astfel încât să vorbească mult şi să nu spună nimic, in facto, despre ei. Deasemenea îţi dau nişte răspunsuri năucitoare apoi rapid deschid alt subiect să nu ai timp să te dumireşti ce au vrut să zică pe moment, să uiţi, şi abea când se întâmplă ceva să-ţi aminteşti de ce ziseseră, şi să te pună pe gânduri. Deasemenea se deschid foarte greu, şi niciodată de tot.

Read more…

O mamă la vreo 30 de ani, îmbrăcată din Big, cu doi copii de 3 şi 4 ani atârnaţi de mâini, o fetiţă şi un băiat.
La un moment dat nu ştiu ce vrea să îi zică băiatul, moment în care ea zice
“Ia-o de mână pe Roxana ca să-mi aprind şi eu o ţigară.”

Am simţit că mi se urcă sângele la cap şi o să-i bag ţigara aia pe gât.
În afara de faptul că fumezi când ai doi copii pînă în 5 ani, şi ei cresc într-un mediu în care se fumează, şi cel mai probail să se apuce şi ei când mai cresc, fiind deja fumători pasivi de la tine.

Cum să îi spui copilului tău “şti, o las pe sora ta cu un an mai mare ca tine să aibă grijă de tine în locul meu, părintele tău care consideră copilul un accesoriu, şi e mai puţin important ca viciul meu careîl am dinainte să vă am pe voi.”
Nu poţi pur şi simplu să faci un copil şi să-l cari după tine ca o geantă, care o laşi altcuiva când ai treabă. Şi uite aşa apar familiile de genul “Şi pe mine m-a crescut propriu-zis sor’mea mai mare ca mama…”
Pe cuvânt că îmi venea să o iau la bătaie pe femeia aia. Toţi oamenii ar trebui să dea un test psihiatric înainte de a face copii, să se vadă dacă sunt apţi fizic să aibă grijă cum trebuie de un copil, sau dacă ăla se naşte ca să sufere. Serios. Cel puţin în România.

Read more…

Ignoranţi
Ipocriţi
Idioţi.
Am scris postul ăsta de 5 ori. M-am gândit că nu mai e cazul să dau atâtea justificări. Nu ştiam ce să mai şterg şi ce să las. Ca să nu mă apuc acum să explic cum sunt oamenii răi.
Pur şi simplu chestii ca astea nu se fac.
Cine consideră că aşa e bine…

‘Cause you’re hot then you’re cold
You’re yes then you’re no
You’re in and you’re out
You’re up and you’re down
You’re wrong when it’s right
It’s black and it’s white
We fight, we break up
We kiss, we make up

Aţi obsrevat cum se schimbă lumea? Faţă de prima impresie? În ce hal îi schimbă anturajul? Cunoşteam un tip, inteligent, cu o cultură generală de nu era adevărat, care avea pasiuni, vise, idei, avea umor. În schimb bătea pe oricine se lua de părinţii lui.Familist convins. Am fost prieteni foarte buni câţiva ani după care ne-am certat. Acum aflu că în urma anturajului se droghează. Şi îşi bate mama pentru bani. Şi a ajuns într-un liceu de rahat. Poate dacă nu ne certam…

Mai ştiam un tip. Care venise ok, avea umor,era inteligent, familie de intelectuali, ştia să se apere când era cazul şi să fie prieten cu toată lumea. A intrat într-un anturaj care l-a prostit şi acum a dat-o pe manele, fumează şi se crede bazat pentru că poate să bată pe oricine. Şi da, ne-am certat.

Read more…

Căutări, că prea am râs.

subiecte de discutie cu un baiat – te-a invitat şi nu mai şti ce zici? O să regrete că te-a invitat, în curând.

a inghitit mennen speed stick – la asta nu am ce să zic decât… “CÂT DE IDIOT SĂ FII?” ; ce-a făcut, te-a lins la subraţ?