Crăciunu’ îi super-tare, o dolce farniente cum n-am mai trăit demult. Am primit HandyCam C10 Samsung de Crăciun, ceea ce rulează destul de fin. De asemenea am aflat că eu, şi împachetatul cadourilor, NICI O TREABĂ. Încă nu mi-a pierit de tot spiritul de improvizat, pentru că am avut de improvizat o parte a unui cadou. Şi îmi place că m-am încadrat la perfecţie în buget, luând totuşi ceva mişto pt fiecare.
Acum încerc să fac vid-uri pt VideoBlog, dar problema pare să fie că nu există încă un program free de editat mp4. Ceea ce e naspa, pt că a mea cameră numai în formatu’ ăsta filmează. Încă mai caut. Am testat vreo 15, de dimineaţă.
Vreo idee cineva?
Ah, şi da. Vacanţa rulează extrem de fin.
Trei zile de apă, soare, nisip în sandale şi bronz.
Mă duc la mare, după o pauză destul de mare, aşa că pauză de blog, că mă duc să culeg scoici. Hehe, me happy.
De data asta nu ami repet greşeala din tabără, şi mă duc cu (tobele): Tata!
Şi în toamnă cu Cea mai bună prietenă, şi uite-aşa vacanţa asta e prea scurtă, că în rest e perfectă.
Deasemenea mâine pleacă H pentru două săptămâni în oraşul natal, aşa că drum bun băiete, şi ne vedem pe 20.
Aşa cum am plănuit. O vacanţă fără legături cu orice factor deranjant (şcoală, etc), este o vacanţă perfectă. Atunci când te înconjori de chestii frumoase şi oameni frumoşi, totul e minunat.
V-am pupat, mă duc să văd răsăritu pe plajă.
Ok, seara asta este wow. Deci serios, wow. Ce sistem de valori, ce organizarem, ce vacanţă…o discuţie mai la corason cu lumea, şi ţi se dă tot bioritmu’ peste cap.
Dacă nu mi-ar mai tremura mâinile ar fi perfect
Aşa.
Ce cafea, ce cola, ce ciocolată..e adevărat, am băgat şi de astea, destule, însă discuţiile astea nu se compară cu nimic.
Orice drum are obstacole, ale noastre au fost mai nebune decât orice, însă măcar ştiu că le-am depăşit.
Am mai spus că serile de vară sunt minunate? Nu, n-am mai spus. Serile de vară sunt minunate
Şi nu, nu am viitorul plănuit, şi nu ştiu ce o să fac mâine, sau peste o săptămână sau la anu’, sau când o fi să fie, însă ştiu că acum, în momentul ăsta, Carpe Diem, sunt Fericită!
Ok, muuult prea mult adrenalină pt o seară, am vărsat lipici pe mine. Acum mă simt ca într-un serial, jur. Oricum toată seara a fost ca o scenă ruptă dintr-un film, însă niciodată un film nu poate fi atât de tare.
Astăzi, când am mâncat primele piersici pe vara asta, am realizat o chestie esenţială. Era primul an când nu vandalizasem vişinii/cireşii/duzii/zarzării/merii din cartier. În fiecare an, pe vremea asta, îmi făceam tura (cu gaşca aferentă) pe la toţi pomii fructiferi din cartier, ca să le inspectez producţia.
Vara asta aproape a trecut sezonul cireşelor şi eu nu mâncasem! Am luat-o pe Cookie şi hai la vânat de fructe.
Replica zilei îi aparţine:
-Dacă urlă baba aia la noi că îi mâncăm din cireş, declar oficial vara începută.
Cine urla după 5 minute la noi? Evident, o babă comunistă. Eu nu înţeleg mentalitatea oamenilor ăştia. Ei oricum nu mănâncă trei pomi de vişinie. Şi atunci de ce nu ne lasă să mâncăm? Ca să fie expuse în pom până se strică şi cad jos?
În altă ordine de idei, jumătate din cei mai buni cireşi din cartier au fost ajustaţi de Asociaţiile de Locatari ale blocurilor în a căror curte se află, şi nu mai ajungem la crăci. Păcat, erau nişte cireşe albe şi inimă-de-porumbel o delicatese, să te lingi pe degete.
Oricum. Oficial, odată cu aventura de astăzi, declar sezonul estival deschis, vacanţă, şi muuult mult soare.
Da da, am fost plecată vreo 4 zile în excursie. Poze, poveşti şi alte aberaţii mâine. Acum sunt ruptă de somn, mi-am citit blogurile şi acuma cred că mă culc. A fost absolut demenţial.
Ah, şi partea cea mai frumoasă.
AM FOST LA SIGHIŞOARAAA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
E martie, şi am început să port haine de vară prin casă. Rochii, fuste, topuri…
Oricum le purtam şi iarna, luând în considerare climatul optim în care pot să-mi desfăşor eu activităţile, care include multe chestii roşii şi temperatura minim 25 de grade, dar acum pot să le port fără ajutor de la centrală. Am văzut un film care voiam să îl văd demult, şi mă bucur de weekend, adică somn, muzică, proiecte de timp liber şi iar somn. Se apropie vara copii, cu paşi mari. Mă simt bine. Orice conţine soare mă face să mă simt bine.
Mulţumiri speciale lui Bobo pentru melodie.
Asta urlă pe serverele de counter-strike când cineva te omoară cu un cuţit şi tu ai ditai Kalashu’ în braţe. Cam aşa şi cu profesorii.
Dacă vrei note mari, trebuie să te umileşti. Trebuie să ieşi acolo în faţă, să recunoşti că nu ştii nimic, în unele cazuri să aduci cadouaşe, şi să accepţi pe zeul tău atotputernic care ştie chestii pe care tu, muc mic şi insolent, nu le ştii.
În România nu ai voie să zâmbeşti în ore. Serios. Gândiţi-vă la profesorii voştri. Dacp aveţi o zi bună, şi zâmbiţi toată ora, stând în prima bancă, fără să deranjaţi pe nimeni, fără să vorbiţi. Atenţi la oră, scrieţi lecţia, şi zâmbiţi. Ce se întâmplă? Păi una din următoarele variante.
A. “de ce ai zâmbit :insert name here: toată ora? Îndrăgostit/ă? Eh, eh?”
asta e încă varianta ok. E varianta profesorului “cool” care înţelege nevoile tinerilor, asociindu-se cu ei. Cel mult clasa râde şi ai scăpat uşor.
B.”ce rânjeşti fasolea la mine? Ai venit la şcoală să înveţi şi să fi atent sau să te râzi la pereţi? Ia treci la tablă să vezi tu ce nu mai râzi imediat!”
Cunoaşteţi cu toţii situaţia. Clasa nu mai râde, tu cel mai probabil ori te alegi cu 2, ori pe bună dreptate de zâmbit nu mai zâmbeşti.
Şi asta încă nu e nimic. Acum abea urmează partea cea mai amuzantă.
Te duci acasă cu o moacă de om trecut prin sticlă pisată unde te întâmpină nişte părinţi super fericiţi care sar pe tine: de ce nu zâmbeşti? la vârsta ta ai probleme? nu ar trebui! fi fercit!
O da. Sincer. De ce are toată lumea din jur impresia că pot să te “programeze” să fii fericit sau supărat, la comandă? Sincer. Ca fiinţă umană, cred că asta ţine de alegerile tale.
Ţară de oameni dăştepţi.
Workhololic – persoană care se afundă în proiecte şi muncă pentru a scăpa de presiunile altor probleme.
Hell yeah. Funcţionează chiar foarte bine, şi e foarte mişto.
Cred că m-am băgat în 11 proiecte, and counting. Că în martie mai am câteva pe vine. Atâta timp cât mă consum pentru astea, şi îmi fac griji pt ele, scap de alte idei. Am fost la “The misterious case of Benjamin Button” care e dramă, eu care nu mă uit la aşa ceva, şi am fost cam singura de p’acolo care n-a dat apă la şoareci, că m-am gândit că am şi aşa destule griji în realitate, nu mai trebuie să mă consum şi pentru un film ireal. Oricum, organizarea e totul, şi listele, şi agendele, şi da, listele sunt ca o cană proaspătă de cafea, pentru mine, care sunt zodia Fecioară, şi se ştie că noi suntem dependente de liste. Dacă am putea să rezolvăm totul aşa, ar fi perfect.
Am devenit şi mult mai drastică, m-am săturat să visez cu ochii deschişi. Şi am tăiat multe rădăcini, şi m-am direcţionat pe muncă. Munca nu o să te facă să suferi sau să radiezi de bucurie. Obţii rezultate, sau nu, în funcţie de cât efort depui. Ai nişte date exacte. Dacă fac asta, obţin asta. M-am săturat de incertitudini, idei preconcepute, presupuneri, şi nu, nu e nici un elf magic după colţ care să rezolve problema. Gata.
În altă ordine de idei, Poloneza mi-a dat 5, pentru că eu nu par destul de inteligentă să cunosc cuvinte gen “beatitudine”. Nu mamă, eu nu ştiu limba română, în casa mea se discută vietnameză. Mă rog. Nu mă interesează părerea ei despre mine, pentru că atâta timp cât o persoană nu mă respectă şi are prejudecăţi despre mine, ca să nu mai menţionez refuzul drastic al opiniei tale, acea persoană îmi e indiferentă. E simplu. Mă respecţi, te respect. Nu mă respecţi…asta e.
Azi m-a prins viscolul Pământului şi toată zăpada din Univers s-a aşezat pe capul meu fără căciulă şi pe genele cu rimel, concluzie am ajuns la Gimnastică precum soţia lui Frankenstein.
Şi tata mi-a adus asta:
Vine primăvară. Vine căldura. Vine vara. O să fie frumos. O să vină Anglia. Sighişoara. Cărţi. Pentru că viaţa e frumoasă, şi uneori, pur şi simplu trebuie să te simţi bine, pentru că o viaţă ai. Şi pentru că o iubeşti.
Crăciunul a trecut aşa cum a trecut, cu certuri, şocuri, şi cadouri, fără zăpadă.
Da, am primit cadouri, cel mai mişto zic eu că e Edward, dar am mai primit câteva chestii..câteva mai multe.
Pe 24 seara am experimentat un nou nivel de şoc, împreună cu o prietenă care şi ea păţea acelaşi lucru, îm avelaşi timp.
Concluzii
1) messul e magic.
2) chiar se întâmplă chestii ciudate/tari de Crăciun.
L-am văzut pe Moşu, pe 27, cobora dintr-unFiat în faţa blocului, avea sac, barbă, costum, tot. Nenea nenea,ai întârziat.
S-a ales praful de planurile mele cu cititu’ vacanţa asta, că am stat de toate alea mai puţin de asta.
Azi am reuşit în sfârşit să-mi iau rochia de rev, care e absolut superbă: neagră, voal, decolteu în V, fără mâneci, se leagă în spatele gâtului, spatele gol, tiv inegal, rochie tip sirenă.
Cu un coc sus, arată divin.
Cine face revu’ la operă, ne vedem.
Anul nou o să-l încep frumos, o să fie un an frumos, şi o să mă bucur de el. Adică, de ce nu?
Un an nou fericit tuturor
Şi ţie.