Oaki » gânduri

Insula pustie

Oaki — Sat, 28 Mar 2009 20:59:53 +0000

Cu cât cresc şi cunosc mai multe din lumea înconjurătoare, cu atât am mai mult senzaţia că România e o insulă pustie, izolată de alte ţări, de alte continente, şi de civilizaţie în general.
Parcă n-are nici cap nici coadă, poate să o conducă cel mai înalt demnitar al statului sau aurolaca bătrână care îşi face veacul în faţa coaforului de stat de la colţ, unde stă de când am început eu să merg pe la piaţă, la 5 ani. Într-o ţară normală, sistemul, modul de prelucrare al informaţiei, bunul-simţ şi statul ajută oamenii în ideile lor. Fiecare om îşi stabileşte nişte ţeluri, se integrează cumva în societate iar taxele, serviciile, statul, toate sunt nişte obiecte adiacente în demersul lui de a-şi atinge ţelul. Nu, la noi sunt făcute taman pe dos, ca să-ţi pună obstacole şi să te încurce. Pierzi timp, bani, şi nervi.
Parcă trăim în altă epocă. În loc să mergem într-o ţară străină să vizităm un loc nou, să cunoaştem cultura, noi ne ducem acolo ca să luăm chestii care nu se găsesc la noi în ţară.
Cum e posibil, în secolul XXI, nişte produse să nu se găsească, să nu poată fi livrate sau achiziţionate într-o ţară, şi la 2km de graniţa ei să se găsească, în alta? Avem vreun câmp energetic în jurul graniţelor care refuză să lase să intre în ţară anumite produse? Hot Topic, Amazon…ăştia nu livrează în România. Stai mă nene, că suntem în buricul Europei! Zici că suntem o parcelă din lumea a treia, tăiată din Africa şi lipită aici. Toţi ne ocolesc. Ce e aberaţia asta?
Sistemul politic e atât de închegat în el cu toţii moşii libidinoşi şi corupţi, încât nu mai poate fi descâlcit, deşi cică au trecut 20 de ani de la Revoluţie (cunoscută şi ca Marea Ţeapă), tot hulpavii care aveau atunci bani au şi acum, sau urmaşii lor, şi nimeni nu poate face nimic.
Şi ce mi se pare cel mai aberant/strigător la cer, este că absolut toată lumea ştie chestia asta, toţi o discută la greu, până şi copii de 5 ani ştiu că “sunt nişte oameni răi, hoţi, care au furat, şi unii buni, şi săraci, de la care se fură” (vezi “Copii spun lucrurui trăsnite”), şi totuşi ne complacem în starea asta.
România practic e împărţită în două categorii:
1. Oamenii normali, care muncesc pe salarii până în 4 cifre, care se chinuie să le ofere o educaţie calumea copiilor, care citesc, care plătesc taxe absurde.
2. Oamenii “de la putere”, cu salariu de la 4 cifre în sus, care tot cresc cifrele alea, îşi trag vile peste maşini peste vacanţe cu maşini în maşini, şi care nu au absolut nici un contact cu lumea astalaltă, de pe Pământ.
În istorie am învăţat că cel mai bun conducător e ăla care îşi conduce poporul, care ştie ce vrea el, şi face ceva bun în privinţa asta, îl apără şi îl conduce cu dreptate.
Ok, din ce văd eu în jur, tipii ăia n-au absolut nici o treabă cu poporul, nici nu cred că ştiu ce înseamnă o zi normală în România condusă de ei.
Ce DNA, ce Parchet, ce avocaţi şi circumstanţe atenuante.
E la mintea unui copil de 5 ani: când un om la Declaraţia de avere declară şaptej dă’ mii de hectare, 14 maşini, 15 case şi nişte conturi măricele, ceva e absolut dubios, omul ăla nu e întreg cu afacerile. Mai stai să analizezi, să dovezi, să draci-laci.
Mă tată, poţi să justifici averea asta pe care nu o au unele ţări mai mici?
“Păi şti, să vezi, să-ţi explic..”
Ce să văd dom’le, ai acte legale pe toate chestiile astea?
“Da, dar…”
Nici un dar. Păstrezi o casă, o maşină, restu se vinde, banii se duc la pensii, la caritate, la cultură, la spitale, la şcoli. Fără discuţii. Dacă s-ar face chestia asta cu fiecare parlamentar şi guvernator şi om de afaceri din România, cred că am fi cea mai prosperă ţară din U.E.
Eu am 16 ani, şi câd mă uit în jur şi văd chestiile astea, îmi pun nişte întrebări, cum ar fi:
Unde o să se ajungă, în ritmul ăsta, când o să am eu vârsta părinţilor mei?
Când o să dispară toate dinastiile hulpavilor ăştia de saci fără fund ce conduc România?
Ce se poate face ca să scăpăm de toţi?
De ce nu face nimeni nimic?
Eu ce o să fac, când o să fiu adult, într-o lume ce avansează în ritmul ăsta?
O să mai existăm, ca ţară, cu un regim, peste 25 de ani?
Urmează o nouă Revoluţie?
Eu ce lume las copiilor mei?
Şi am numai 16 ani. Până acum 3 ani, îi auzeam pe ai mei cu probleme de genul ăsta, şi nu înţelegeam ce vor să spună. Acuma am început eu să-mi fac probleme de genul. NU E NORMAL, la vârsta mea, în secolul ăsta să am probleme de felul ăsta. Suntem undeva pe minus la scara civilizaţiei, într-un sistem politic precum cel al Germaniei, ăştia ar înfunda puşcăria până după moarte, şi sub formă de mumii, la câte aberaţii fac. NU E NORMAL ca poliţia să lucreze mână în mână cu hoţii, cu justiţia, şi cu STATUL, care sunt instituţii formate din aceleaşi persoane.
Asta înseamnă că legile alea sunt bune de hârtie igienică, constituţia şi mai şi, principiile de stat de drept şi democaraţie s-au evaporat demult, iar conducătorii nu numai că NU îşi protejează poporul, dar îl taie în bucăţi şi vor să scoată sânge din piatră.
Când eram mai mică, nu discutam politică, şi mă enerva faptul că toţi adulţii discutau despre ea, că nu înţelegeam nimic. Şi de asta nici nu prea discut subiectul, pentru că, cel puţin în România, e o aberaţie.
Chiar nu e nimeni în ţara asta în stare să îndrepte toate porcăriile alea?
Dacă am ajuns la 16 ani să am probleme din astea..
ROMÂNIA, TREZEŞTE-TE!

Constatare

Oaki — Sun, 07 Sep 2008 13:31:46 +0000

Eu cu Cookie am ajuns la o constatare.
Cum suntem noi zuze, umblăm câte o zi întreagă prin oraş, să ne plimbăm, să vizităm…cumpărături..mă rog, vacanţă.
Şi ne mai prinde şi prânzu în oraş, moment în acre fiecare decide ce vrea de mâncare. În general eu ma axey pe un senviş Snack Atack şi ea pe o salată undeva.
Şi am dedus ceva, constatând că ai noştri ne tot bat la cap să mâncăm şi noi n-avem nici o treabă.
Noi mâncăm, bem, do our nature calls, pentru că..trebuie. Adică e un fel de chestie..rutină, obişnuinţă, necesitate. Constatasem mai demult “noi două am putea trăi pe cură de ciocolată…din c’nd în când un croissant în mometele de criză şi gata.” Ne concentrăm mai mult pe ce avem de făcut, alte chestii, hobby-uri..şi ne mai amintim câteodată
“bă, ar cam trebui să mâncăm sau să bem, ca altfel murim ”

Noua generaţie. O să murim la 30 de ani în ritmul ăsta!

Am o mica problemă.

Oaki — Tue, 02 Sep 2008 18:45:13 +0000

Majoritatea prietenilor mei au talent mare la desen. Eu la scris.
Majoritatea prietenilor mei au talent mare la dans. Eu la muzică.
I feel SPECIAL

Adulţii ftw!

Oaki — Fri, 25 Jul 2008 19:20:19 +0000

Adulţii for the win!

Asta e concluzia mea la 16 ani.

Cei mai tari oameni pe care îi cunosc sunt adulţi.Începând cu mama şi tata, care mi-au modelat practic viaţa, după ce mi-au dat-o., şi continuând.

Cu profa mea de vioară din clasele 1-4 care era absolut genială tipa. Genul de om care nu zice “dacă nu stai cuminte te bat”, zice “ai prea multă energie? ieşi în curte, aleargă de 2 ori în jurul curţii şi vino înapoi”.

Cu profa de engleză din clasele 3-4 care mi-a continuat să fie dirigintă în clasele 7-8, şi care a stat tipa de capu’ meu, şi mereu îmi salva locuri în tabere pînă apucam să anunţ acasă că uitam, chit că eu în tabără mă urcam pe acoperiş şi dormeam în cameră la băieţă şi mă pierdeam pe pârtie.

La profa de istorie din clasa a 5-a, care mi-a arătat ce înseamnă istoria şi o povestea aşa frumos că prinsesem aşa drag de orele ei. Mă enerva că durau numai 50 de minute, puteam să o ascult ore. Din păcate m-am mutat de la clasa respectivă într-a 7-a, da şi dânsa a plecat într-a 8-a în Italia.

La profa de istorie fosta dirgintă a tatei de la liceul de muzică cu care am făcut meditaţii pt capacitate şi mi-a povestit aşa mult şi bine istoria României că şi acum o ştiu.

La profa de isto de acuma, care mă întărâtă să răspund şi să gândesc, şi nu îmi dă totul pe tavă, cum aş vrea eu.

La bloggeri de la care am învăţat ce e ăla un blog, la gaşca de aduţi de la mountainboarding, la unchii mei, la toţi, de la fiecare am învăţat ceva, şi îmi plac două lucruri la oamenii ăştia.

Sunt adulţi deci ştiu să gândească în consecinţă, nu se poartă cu mine ca unu de 14 ani, privesc mai în profunzime decât prima impresie, nu poţi să îi duci de nas ca pe orice coleg de al tău, şi mai ales discută cu tine, când văd că ai ceva de spus, te respectă, indiferent că ai 12 sau 23 de ani. Dacă ai ceva de spus, o părere demnă de luat în considerare, nişte argumente plauzibile, discută cu tine, stau de tine, nu fac ca mulţi alţii: “aa, adolescent, copil de 15 ani, ce să discut eu cu ăsta?”.

Sunt cei mai tari oameni pe care-i cunosc, şi mi-e naşpa că la un moment dat nu o să mai fie.