Scuze pentru pauza de pe blog. Da, am posturi în cap, şi am şi idei, dar am descoperit “Friends.”
Ieri am văzut primul sezon, şi acum sunt la jumătate din al doilea. Şi da, ştiu, eventual ar trebui să trec şi la fizică şi să-mi mai fac şi nişte teme la română, deşi nu mai are nici un loc în rubrica aia pentru note.
Oricum, Friends sunt prea tari. Îi ador pe Rachel şi pe Ross. Ah şi nu pot să mă uit noaptea la ei pentru că, deşi eu nu prea râd la seriale de comedie, când apare Chandler pe ecran, amuzamentul meu se aude până la blocul de vizavi.
Mai sunt câteva zile şi Slavă Domnului! se termină şcoala. Atunci o să intru calumea în blog să-l reiau de unde l-am lăsat baltă şi o să mă apuc şi de toate proiectele pe care le voiam. Mai aveţi niţică răbadare. Şi rugaţi-vă să trec la fizică.
Nu, încă nu cred că timpul trece îndeajuns de repede. VA-CAN-ŢĂ!
Ba, pastele e pe 19 aprilie, nu?
Ba, e 31 ianuarie, nu?
Ba, mai sunt 2 luni juma pana la Paste, nu?
Ba..ce se gandeste Hirou atat..e o perioada lunga ba..ba..ce fac eu 2 luni juma?
Asta e. E singura solutie. Si nu am de gand sa ratez sansa asta.
Cand termini de gandit, astept mail.
Pana atunci, tacere.
Vezi cat ne mai schimbam pana atunci.
Scriu de la o amica, asa ca n-am diacritice.
Da, e 5 dimineata.
Da, ea s-a culcat.
Eu n-am somn. Ascult Blink 182. Vreau Ashton Kutcher. Ce frumos e cartierul noaptea
Doza aia de rebeliune adolescentina care e pe sfarsite in mine si-a reintrat in drepturi, cerandu-si portia lunara de aberatii, asa ca acuma daca tot nu-s acasa, stau pe Net. Ca slabe sanse la ora asta sa stau acasa pe Net. Ah si imi copiez melodii din calculatorul lui Cookie pe mp3 player.
Cookie s-a culcat. Eu am constat ca la sleepover am luat cu mine pozele acelea. Nu stiu de ce, dar imi pare bine. Ah ce relaxant e sa scri fara diacritice.
Lasa ca azi dimineata Cookie o sa umble cam jumatate de Bucuresti, in timp ce eu o sa trag la aghioase. As mai baga o cafea, da mi-e ca in ce hal ma doare burta de somn cel mai probabil o sa throw up.
Si uite asa mi-am inceput prima noapte din vacanta. Vacanta ce o sa fie foarte amuzanta.
Am mai observat ceva. Si e a doua oara cand observ asta. Oboseala crancena, de tipul asteia, se compara cu betia, sau cu being high [desi nu stiu cum e].
Nu-ti mai pasa de nimic si esti in stare de multe, fara sa te gandesti la consecinte.
Concluzie: Safu scuze ca te-am “complimentat” atata pe mess.
Concluzie 2: De ce ma indragostesc eu de cine nu trebuie? Serios. Si de ce ma mai si implic cand stiu ca nu trebuie?
Si cum Dumnezeu am nimerit eu oja in contur la 4 jumate dimineata chioara de somn?
Acum am un impuls foarte puternic sa spill it all out, dar ceva…o urma de realism in mine imi zice ca maine dimineata nu o sa mai stiu cum sa modific mai repede, asa ca ne abtinem.
Ce ma enerveaza cenzura asta stupida impusa de societate.
Am capul inlcinat la 30 de grade, si scriu la articolul asta de.. 14 minute.
S-a terminat Blink, a inceput Avril.
Nu e ironica viata?
P.s. Pentru tine, care “nu citesti” blogul, si numai tu sti cand intri si cat citesti. Poate vezi si asta. Incearca sa ma cunosti mai bine. Te asigur pe ce vrei tu ca nu o sa se intample nimic rau. Nu cum ma prezint la scoala. Ca recunosc cu mana pe inima ca asa cum ma port la scoala n-are nici cea mai mica treaba cu realitatea. Dar n-ai tu..vointa?nervi?rabdare? sa ma cunosti.
Serios. Ar fi o experienta interesanta pentru amandoi. Asta desigur daca nu vrei tu sa te indepartezi de tot ce inseamna scoala.
I don’t buy that one with : I have no problems. Eu cred ca esti la fel de pierdut in spatiu ca mine, si ca si tu te chinui sa descoperi ce e de capul lumii asteia si sa afli de unde trebuie sa o apuci. Doar ca ai mai multa incapatanare ca mine, si esti mai rezistent nitel la diverse “intepaturi” de la “binevoitori”. Cred ca esti la fel de speriat de maturitate ca mine. Sau mai putin. Dar cu siguranta nu e totul asa roz cum dai senzatia la suprafata.
Cineva mi-a zis mai demult: “Trebuie sa ai rabdare. Oricat ai incerca prin orice metoda sa fortezi, daca nu vrea el sa zica, nu zice. Cu timpul, o sa zica”
Stiu ca asa e. Si am rabdare, ca mi-am antreant-o.
Voiam doar sa stii. Ca la gradul de afectiune care-l am pentru tine, chiar nu mai e cazul sa iti faci griji ca pot sa fac ceva care sa te deranjeze. Am avut mult timp de gandire la asta intr-un an. Daca e vorba de mine, chiar nu e cazul sa-ti faci griji. Pentru ca tu defapt habar n-ai nici cea mai mica informatie despre sentimentele mele,si gandurile, despre tine. Decat asa, o imagine per ansamblu. Asta nu te prea ajuta.
Ideea e ca….stai linistit. Daca e ceva, eu sunt aici. M-as bucura sa nu iti mai faci atatea griji. Cine ma cunoaste poate sa-ti confirme. I’m here. Kinda damn always.
Urăsc să aştept.
Aştept de 3 săptămâni ceva. Mai am două zile..mă rog, azi dimineaţă mai aveam două zile, acum mai am una, sau două..of, niciodată nu reuşesc să o scot la cap, it’s tricky!
Dacă nu îmi iese zilele astea, mai trebuie să aştept încă 3 săptămâni. Un chin, mai ales că eu nu pot să mă abţin, când am ceva de făcut, fac acuma. Dar de data asta trebui să aştept, nu pot să fac până nu apare subiectul aşteptării.
Nu, nu băieţi sau ciclu sau prostii din astea. Ceva normal. Trebuie să se întâmple ceva, defapt s-a întâmplat, dar în altă ţară. Acum trebuie să se întâmple şi aici, zilele astea, sper. Aştept! Offf, nu mai am răbdare, hai odatăăăăăă!!!!
