Oaki » educaţie

Încă un motiv pentru care şcoala e agasantă

Oaki — Fri, 23 Oct 2009 20:59:38 +0000

Am trecut prin 5 şcoli. Am avut cel puţin 50 de profesori. . Ştiţi câţi au reuşit să se ne facă să îi respectăm? TREI. Din 50. Ceva nu e în regulă.
Ideea acestui post mi-a venit zilele astea la ora de religie, unde avem o profesoară nouă. Vrea să ne dicteze lecţia. Până aici totul ok. Distracţia începe în momentul în care vorbeşte la volumul unei şoapte obişnuite, şi 15 oameni vorbesc în gura mare. Şi nu se aude.
Ok, păi atunci cum facem să tacă ăia 15, dacă ei n-au bun-simţ? Se impune profesorul.
PAUZĂ.
Nici unul din profesorii mei la momentul actual nu ştiu să se impună prin respect. Maxim 2-3 care s-au impus prin frică. Atît.
Părerea mea este că cei care termină o anume facultate şi doresc să devinp profesori, când dau masteru ar trebui să facp şi un curs de 10 modulde de psihologie a copilului/adolescentului. Ca măcar dacă nu au în vene spiritul pedagogic atât de pomenti dar niciodată folosit, să-l înveţe! Ştiu că asta nu se învaţă, ori ştii ori nu, da’ ceva-ceva tot s-o prinde de tine la cursu’ ăla!
Ca să nu mai avem cazuri de ştiri cu nu ştiu ce profesoară care şi-a bătut elevii, etc etc.
Serios, oameni buni. Învăţaţi să vă impuneţi în momentul în care vorbiţi în faţa unei mulţimi! În Antichitate chestia asta era ridicată la nivel de artă, se studia la forma superioară de învăţământ, colegiul, şi se numea ORATORIE. Acum se numeşte profesorat.
De ore interactive, comunicare cu elevii, dezbateri…asta deja e cu totu’ altă mâncare de peşte. Întâi învăţăm să mergem şi dupaia alergăm Maratonul.
Dacă profesorii nu se impun, elevii nu îi respectă, îşi bagă picioarele în ea de şcoală, chiulesc, şu uite-aşa creşte rata de abandon şcolar…
Vorba campaniei: Dragă profesore, NU FĂ NIMIC!

Criza în educaţie

Oaki — Thu, 25 Dec 2008 21:30:52 +0000

Studenţii nu au primit burse. Alocaţia care trebuia să intre pe card de pe 8, nici acum n-a ajuns. De ce aş avea nevoie de bani de Craciun, doar e sărbătoare spirituală. Cadourile se cumpără pe moca, că oha bani.

Am mai zis de vreo 5 ori. Educaţia în România, din toate punctele de vedere este NAŞPA.

Ok, let’s put it this way.

Oaki — Tue, 21 Oct 2008 21:12:09 +0000

Am observat o aberaţie. Când îmi fac temele la română în clasă, sau nu le fac, sau fac o şmecherie ca să scap, scap. Totul e ok, etc. Şi nu numai eu, şi colega de bancă.
Când mă chinui să fac tema, şi lucrez asiduu la ea, şi mă străduiesc, şi stau noaptea trează, nu mă ascultă, îmi dă 4…
Aşa că mi-am propus ceva.
O să îmi fac temele conştiincios. Şi o să învăţ.
DAR NU LA ROMÂNĂ
Nu. La toate celelalte materii. Să vedem cum explică ea atunci că am 10 la toate materiile şi că nu ştiu limba română, şi am 4. Şi la sfârşit, îi dau cartea aia de copii scrisă de mine.
Aşa, pentru că nu ştiu română.
Da, va fi al naibii de greu. Şi da, e o ambiţie. Pentru că m-am săturat de note date cretin şi din motive….subiective.
Nu am mai învăţat cu atâta spor din clasa a 5-a. Uneori, vechiile obiceiuri prind bine.
Ce ziceţi, iau anu’ ăsta premiu?

Învăţământ en Gros

Oaki — Mon, 04 Aug 2008 11:27:04 +0000

Asta a ajuns învăţământul. Învăţământ en gros, unde copii sunt luaţi ca puii la abator, la grămadă pentru a fi tăiaţi.
Doar că noi aşteptăm să fim ascultaţi. Nu v-aţi întrebat niciodată de ce copii geniali, şi toate persoanele deştepte au trăit când învăţământul se făcea acasă, şi nu la grămada de sardele la şcoală? Pentru că cu cât suntem mai puţini, eventual singuri, profesorul se OCUPĂ DE TINE. DOAR de tine. Te ascultă, îţi mai explică odată unde nu ai înţeles.
Bun, am avansat, şcoala e la grămadă, şi totuşi elevii trebuie să înveţe. S-au inventat meditaţiile. Bun, acolo stau de capul nostru. Bine, până s-au modernizat şi au luat şi 5-6 elevi la meditaţii. S-a ales praful şi de ele.
Cum mai vor ei să învăţăm noi, dacă pe profesori nu îi mai interesează? Profesorii s-au obişnuit. A, vin şi ăştia, stau 4 ani şi vin alţii, la fel. S-au săturat şi ei de aceeaşi materie reptatată încontinuu. Aşa că nu îi mai intersează. Înainte, profesorii dădeau bilete acasă. “Nu e bun la materia mea pentru că (….), dar am observat că îl atrage (….), aţi putea să îl daţi la un curs de (….)” – SE INTERESAU de copil, de viitorul lui, ştiau că asta e meseria lor, să educe pe ăia care o să le dea lor pensie şi ASTA FĂCEAU!

Acuma…salarii mici, pensii..simbolice, elevii prost-crescuţi, iar cei interesaţi trebuie să lupte din greu ca să atragă atenţia.

Nu zic de mine, eu în general am avut noroc de profesori buni, unii chiar dedicaţi, care se ocupau, pe cât puteau, de copii. De toţi. Dar am avut şi câteva specimene..torturi vii.
Sunt două feluri de profi.
A. Genul care se fac profesori din pasiune, şi care se ocupă de materia lor, şi ajută un elev când văd că îl interesează, şi care chiar se dedică muncii, chiar dacă au un salariu penibil, pentru că ei chiar conştientizează ce înseamnă cartea.
Am avut astfel de profesori, fosta dirigintă a tatei mi-a predat şi mie istoria pentru examen, meditaţii, şi ştiam istorie pe pâine, plăcându-mi, fără să tocesc sau ceva. Am avut doamnă dirigintă o profesoară excelentă care ne învăţa şcoala vieţii prin psihologie..am avut profesori buni, dedicaţi. Dar am avut şi….
B. Genul care sunt profesori pentru că nu au vrut/putut să facă altceva şi li s-a părut ok să stea cu “20 de mucoşi amărâţi 6 ore pe zi, ce mare chestie?” ca să ia nişte bani. De genul ăsta de profesori mă feresc, Doamne-Ajută, până acum am avut noroc, pentru că sunt absolut imposibili. Nu pun PIC de suflet în ceea ce fac şi dacă îi întrebaţi, ei voiau “să se facă altceva, dar acum oricum e prea târziu”.

Învăţământul en gros a scăzut mult cultura, şi faptul că profesorii sunt selecţionaţi NUMAI pe criterii strict didactice, şi nu şi în funcţie de capabilitatea lor de a comunica cu elevii, ca între oameni, sau de spiritul lor pedagogic, mi se pare o tâmpenie absolută.

Cine? Guvernul! Unde? România!