Prin iulie, CTP zicea că învăţământul pe vremea lui era gratuitate (nu gratis, ci ceva nesemnificativ), şi că învăţai pentru că te simţeai prost în neştiinţă, nu pentru medie -> job -> bani. Şi că şcoala propriu-zisă (şi implicit media) nu erau un etalon de măsurare, ci erai valorificat după cât ştiai. Acum, de ce să mai înveţe, dacă media oricum iese mare?
Ei bine eu pun problema altfel. Vreau să învăţ, mă simt prost când nu ştiu ceva, dar de ce să fac asta pentru şcoală? Pentru că nu valorează nimic. Practic, pierd timpul acolo. Că oricum tot ce ştiu am învăţat singură acasă. Diplomele…ştim cu toţii cât valorează (vezi situaţia Spiru Haret de acum câţiva ani), examenele…se iau cum se iau, sau mai bine zis cum nu se iau..aşa că de ce să îmi canalizez eu energia pe şcoală, când pot liniştită să-mi văd de treabă acasă (unde am cărţi, resurse, oameni cu care să discut, şi în principiu căldură), fără condiţiile şcolii româneşti, adică mizerie, ore libere în mijlocul programului, gălăgie şi frig de răcesc la “oo”. (Aş vrea să fie o glumă, dar nu este). Şi Marţi începe facultatea. Abia aştept să văd distracţia de acolo.
O, ce bucurie, am scăpat de sistemul educaţional (relativ), şi m-am integrat într-un sistem mai mare, mai greşit, şi mai stupid. Întrebarea mea, logică dar inutilă, este următoarea: Oamenii ăia care conduc, nu se gândesc că au crescut o generaţie de tineri care le detestă ficaţii? Şi că ar face orice să scape de ei? Că îi consideră găinaţul de pe pantof, că nu dau doi bani pe ei, şi că dacă ar putea, i-ar eviscera?
O altă chestiune care ar trebui la rândul ei să ridice nişte semne de întrebare (băieţii cu admiterile la facultate, se aude acolo în spate?), ar fi următoarea:
Considerând ca 40% din generaţia mea a luat Bacul, şi că 20% pleacă în străinătate la facultăţi, avem două probleme:
Ce se întâmplă când generaţia mea va ajunge să fie lumea “adultă” a ţării, dacă un sfert sunt prin ţări străine (că ăia nu se mai întorc, doar nu-s masochişti), şi jumate picaţi la Bac?
De ce pleacă? Adică, în afară de motivul evident, viaţa în cadul sistemului român. De ce nu stau să înveţe aici, să înveţe cum e sistemul ăsta, să-l înţeleagă din interior ca apoi să-l poată îmbunătăţi/repara? Ce rezolvă dacă pleacă, se spală pe mâini de situaţia de aici şi nu îi mai intersează, nici măcar cât să îl observe (că nu cred eu că sunt capabili să facă presiuni din exterior).
Eu stau aici. Doar aici am găsit facultăţile care mă interesează, nu exista în afară (eh, la asta nu vă aşteptaţi). Pot să ajung să cunosc sistemul atât de bine cât să fac ceva în privinţa asta când ies din facultate. Din când în când, mai găsesc pe bloguri izolate câte o tentativă de evoluţie din partea câte unui/unei tânăr/tinere. Măcar atât.
Până atunci, ne mai auzim pe aici.
Am trecut prin 5 şcoli. Am avut cel puţin 50 de profesori. . Ştiţi câţi au reuşit să se ne facă să îi respectăm? TREI. Din 50. Ceva nu e în regulă.
Ideea acestui post mi-a venit zilele astea la ora de religie, unde avem o profesoară nouă. Vrea să ne dicteze lecţia. Până aici totul ok. Distracţia începe în momentul în care vorbeşte la volumul unei şoapte obişnuite, şi 15 oameni vorbesc în gura mare. Şi nu se aude.
Ok, păi atunci cum facem să tacă ăia 15, dacă ei n-au bun-simţ? Se impune profesorul.
PAUZĂ.
Nici unul din profesorii mei la momentul actual nu ştiu să se impună prin respect. Maxim 2-3 care s-au impus prin frică. Atît.
Părerea mea este că cei care termină o anume facultate şi doresc să devinp profesori, când dau masteru ar trebui să facp şi un curs de 10 modulde de psihologie a copilului/adolescentului. Ca măcar dacă nu au în vene spiritul pedagogic atât de pomenti dar niciodată folosit, să-l înveţe! Ştiu că asta nu se învaţă, ori ştii ori nu, da’ ceva-ceva tot s-o prinde de tine la cursu’ ăla!
Ca să nu mai avem cazuri de ştiri cu nu ştiu ce profesoară care şi-a bătut elevii, etc etc.
Serios, oameni buni. Învăţaţi să vă impuneţi în momentul în care vorbiţi în faţa unei mulţimi! În Antichitate chestia asta era ridicată la nivel de artă, se studia la forma superioară de învăţământ, colegiul, şi se numea ORATORIE. Acum se numeşte profesorat.
De ore interactive, comunicare cu elevii, dezbateri…asta deja e cu totu’ altă mâncare de peşte. Întâi învăţăm să mergem şi dupaia alergăm Maratonul.
Dacă profesorii nu se impun, elevii nu îi respectă, îşi bagă picioarele în ea de şcoală, chiulesc, şu uite-aşa creşte rata de abandon şcolar…
Vorba campaniei: Dragă profesore, NU FĂ NIMIC!
Studenţii nu au primit burse. Alocaţia care trebuia să intre pe card de pe 8, nici acum n-a ajuns. De ce aş avea nevoie de bani de Craciun, doar e sărbătoare spirituală. Cadourile se cumpără pe moca, că oha bani.
Am mai zis de vreo 5 ori. Educaţia în România, din toate punctele de vedere este NAŞPA.
Am observat o aberaţie. Când îmi fac temele la română în clasă, sau nu le fac, sau fac o şmecherie ca să scap, scap. Totul e ok, etc. Şi nu numai eu, şi colega de bancă.
Când mă chinui să fac tema, şi lucrez asiduu la ea, şi mă străduiesc, şi stau noaptea trează, nu mă ascultă, îmi dă 4…
Aşa că mi-am propus ceva.
O să îmi fac temele conştiincios. Şi o să învăţ. DAR NU LA ROMÂNĂ
Nu. La toate celelalte materii. Să vedem cum explică ea atunci că am 10 la toate materiile şi că nu ştiu limba română, şi am 4. Şi la sfârşit, îi dau cartea aia de copii scrisă de mine.
Aşa, pentru că nu ştiu română.
Da, va fi al naibii de greu. Şi da, e o ambiţie. Pentru că m-am săturat de note date cretin şi din motive….subiective.
Nu am mai învăţat cu atâta spor din clasa a 5-a. Uneori, vechiile obiceiuri prind bine.
Ce ziceţi, iau anu’ ăsta premiu?
Asta a ajuns învăţământul. Învăţământ en gros, unde copii sunt luaţi ca puii la abator, la grămadă pentru a fi tăiaţi.
Doar că noi aşteptăm să fim ascultaţi. Nu v-aţi întrebat niciodată de ce copii geniali, şi toate persoanele deştepte au trăit când învăţământul se făcea acasă, şi nu la grămada de sardele la şcoală? Pentru că cu cât suntem mai puţini, eventual singuri, profesorul se OCUPĂ DE TINE. DOAR de tine. Te ascultă, îţi mai explică odată unde nu ai înţeles.
Bun, am avansat, şcoala e la grămadă, şi totuşi elevii trebuie să înveţe. S-au inventat meditaţiile. Bun, acolo stau de capul nostru. Bine, până s-au modernizat şi au luat şi 5-6 elevi la meditaţii. S-a ales praful şi de ele.
Cum mai vor ei să învăţăm noi, dacă pe profesori nu îi mai interesează? Profesorii s-au obişnuit. A, vin şi ăştia, stau 4 ani şi vin alţii, la fel. S-au săturat şi ei de aceeaşi materie reptatată încontinuu. Aşa că nu îi mai intersează. Înainte, profesorii dădeau bilete acasă. “Nu e bun la materia mea pentru că (….), dar am observat că îl atrage (….), aţi putea să îl daţi la un curs de (….)” – SE INTERESAU de copil, de viitorul lui, ştiau că asta e meseria lor, să educe pe ăia care o să le dea lor pensie şi ASTA FĂCEAU!
Acuma…salarii mici, pensii..simbolice, elevii prost-crescuţi, iar cei interesaţi trebuie să lupte din greu ca să atragă atenţia.
