Oaki » cafea

Cât mănânci?

Oaki — Fri, 30 Apr 2010 20:21:01 +0000

Pe drum spre şcoală trec pe lângă un McDonald destu de mare. Asta înseamnă că are cel puţin zece case de marcat. Dimineaţa la 8 fără ceva sunt doar 2 sau 3 maxim funcţionale. Şi totuşi este COADĂ.
Eu nu mănânc de la acest gen de furnizori de hrană, dar au o cafea destul de mare la 5 lei şi în dimineţile în care urmează o zi grea sau mi-e prea somn, mai scap pe acolo, pentru că de obicei noi suntem în criză de lapte acasă, şi eu nu beau cafea fără.
În orice caz, un Latte se face destul de rapid, în ciuda faptului că maşinile alea ale lor sunt făcute parcă în ciuda cumpărătorului, că abia picură cafeaua în pahar. Şi dacă asta nu era destul de sadic, sunt 3 persoane în faţa mea.
Acum, ştiu că suntem un popor care mâncăm mult şi gras şi nesănătos, dar am şi eu o întrebare:
Cine, în toate facultăţile mintale, mănâncă la 8 dimineaţa 9 McNuggets, 2 dublu cheeseburgeri, şi 3 hamburgeri? A, şi o cola mare şi o brioşă.
Serios oameni buni, organismul meu nici măcar nu funcţionează pe hrană la ora aia, doar pe cafea şi cu chiu cu vai nişte fructe. Unde Dumnezeului băgaţi atâta cărnărie la ora aia? Şi mai ales, de ce?
Am rămas bouche bee zilele trecute când două studente în faţa mea au comandat mâncare cât pentru un sat mai mic de sinistraţi din Zimbabwe. Sau la dama de 50 de ani care a plecat cu o pungă mare de pachet şi încă 3 medii.
Pe lângă faptul că am zis că mai bine nu beau cafea decât să stau în drumul hămesiţilor către Tărâmul Făgăduinţei la ore inumane, efectiv sunt consternată de acest fenomen.
Cum ar zice Sheldon: Fascinating!

p.s. Da, am început să mă uit la The Big Bang Theory. Început e impropriu spus, mă uit de 2 zile şi am terminat cele 3 sezoane.

Back in bussiness

Oaki — Wed, 22 Apr 2009 18:53:38 +0000

Da, da, ştiu, cu toţii mă iubiţi şi deja aţi alertat serviciile speciale ca să mă daţi dispărută. Pe dracu’. Vi se rupe la toţi dacă scriu sau nu. N-aveţi nici un chef de ce scriu eu aici, da’ intraţi din lejeritate, şi ca să mai vedeţi ce mi-a mai copt mintea. Şi dupaia să vă uitaţi dubios la mine a doua zi. Haha. Ok, vă uitaţi dubios. Vă scălâmbăiţi până vă cad ochii. Şi ce rezolvaţi? Mda, mă gândeam şi eu.
La începutul anului mă enerva noua bancă, faţa de cea de anul trecut. Mă vedeau profii mai bine (sunt fix în faţa lor), şi nu puteam să vorbesc.
Am descoperit că defapt, profii sunt singurele persoane din clasa aia care mă interesează. Oamenii ăia chiar ştiu să gândească corent, şi nu trebuiie să-mi fac griji că o criză indusă de nivelul ridicat de hormonii secretaţi de glanda endocrină a pancreasului sau de tiroidă (da, am luat 10 la bio azi), o să interfereze în relaţia noastră. Şi în plus nu văd pe nimeni, şi toţi îmi văd mie spatele. Ceea ce e foarte relaxant.
Ah, şi am zis că nu mai scriu pe blog de şcoală. Asta e, ce o să faceţi, o să mă înjuraţi de geneză? Succes. Da, e un post în care vorbesc urât şi aberez, v-aţi prins. Hai, că prea v-am ţinut în politeţuri.

Da, v-aţi prins, melodia se potriveşte cu starea mea. Wow. Mici genii. Vă dea mama ciucalată? Oricum..am fost în excursie, şi paştele la munte, deci Netu’ a stat pe bară o perioadă. Aveam pe mobil, dar blogatu’ de pe mobil chiar suge. Da mă, suge, ca în verbul ăla când cineva îşi ţuguie buzele şi trage diferite chestii prin ele. OMG!!!!! Am spus “a sugeee” ! Vaaai! Ştiu, o să mă duc în colţ şi-o să plâng şi-o să mă dau cu curu’ de pământ. Asta e.

Ah. Sunt misandră. Am decis. Azi sunt misandră. Şi cel mai probabil şi mâine. Pentru că băieţii au figuri. Dacă ai figuri, stai în lumea ta. Pe cuvântul meu, faptul că ai cu 2 zile mai mult ca mine îţi dă dreptul să te porţi ca un cur? Nu. Şi măcar de ar fi caz singular. Vă fac liste.
Pe scurt, m-am săturat să tot încerc eu să fiu simpatică cu toţi şi să vreau să ne împrietenim şi pe ei să-i doară la noadă. Da’ ia mai scrieţi şi voi puişori. Nu Şefu’, nu e pt tine asta, stai calm. Ţi-am zis că m-am lăsat de aluzii.
Aşa. Că acuma trebuie să şi explic ce vreau. Se pare că am un impediment major. Mă implic mult. prea mult. Mult prea mult. Chestii minore îmi dau de gândit juma’ de zi şi mă afectează and stuff.
Ok, nu sunt realistă şi sunt o visătoare căreria îi place să imagineze, şi să creeze. Sunt la filologie, asta sugerează ceva?
Bine că sunteţi voi toţi realişti. Şi practici. Duceţi-vă şi faceţi calcule la mate, ce să zic.
Ştiam că azi începe cacealmaua, nebuneala, abereala, da’ sincer, chiar n-aveam chef. De ce nu există un loc în liceu’ ăla unde să poţi să îţi vezi de viaţă şi treabă fără să te încurci de tot felul de factori care te bruiază?
Pe principiu’: şi asta e abia prima zi. Welcome to Hell, Monday to Friday, 6 hours a day.
Încă 2 ani şi 3 luni. Copăcel, copăcel.
Oricum, a reînceput şcoala, eu mi-am reluat proiectele, şi am revenit cu blogu’.
Mă descurc io, ce dracu’. Întotdeauna m-am descurcat.

Pai

Oaki — Fri, 06 Feb 2009 19:08:16 +0000

Mă ştiţi că-mi place Coffee Store-u. Am descoperit de ce. Pentru că oamenii de acolo sunt deştepţi. Nu, nu au diplomă de NASA, dar ştiu câteva chestii elementare, pe care orice om normal le ştie.
Să mă explic. Voi, lume care citiţi, cum beţi cafeaua? La ceşcuţă pe farfurie, cu linguriţă eventual şi zahar.
Ok, ei bine poate asta o să vă surprindă, dar pe planeta asta sunt oameni care consideră normal să servească ÎN PAHAR, CU PAI, Caffe Latte-ul. Serios. NU bei cu paiu o băutură fierbinte, şi nu din pahar. Că nu e Cico. E o cafea, şi se savurează ca atare. Din ceşcuţa de porţelan, cu linguriţă în care să mesteci. Nu mestec în cafea cu paiul, că n-are treabă!
Aşa că dragii mei vânzători de cafenele din Bucureşti, data viitoare când mai vedeţi o tipă în roşu care comandă un Latte, faceţi un pustiu de bine şi puneţi-l naibii într-o cană. Că altfel vin eu cu cana mea de acasă şi îl transfer acolo.

The Coffee Store

Oaki — Fri, 28 Nov 2008 21:08:00 +0000

După cum e normal, la adolescenţă am început şi eu să gust din micile ispite ale vieţii, aşa că trebuia să lase şi asta nişte urme.
Cafeaua.
Îmi place, deşi nu cum ar trebui. Normal este să bei cafeaua cum e la mama ei acasă, pură, braziliană, neagră. Nu, eu beau cu lapte şi zahăr, europenizată. Dar şi aici fac mofturi. Nu îmi place decât cea de la Mec (când nu am de ales), şi cea de la The Cofee Store dacă am mai mult timp. Latte-ul lor e genial. Cred că magazinul ăla a fost creat când m-am născut eu, ca un omagiu pentru viitoarea eu. Este un fel de Rai al papilelor mele gustative. Au cocktail-uri de fructe, Lapte cu Miere, Cafele de toate felurile şi culorile, Ceaiuri, prăjituri, fructe, şi poţi cumpăra şi aparate de făcut cafea de toate felurile sau cafea.
Vara e frumos să stai afară la mese, iarna înăuntru, din păcate e trist că sunt numai 4 mese, şi dacă le-ai găsit ocupate, e nasol de tine. Din fericire noi am avut noroc de fiecare dată şi am găsit una liberă înăuntru.
Au zahăr alb, brun şi pudră. E un loc mic şi intim, au muzică mişto pe fundal, imaginea perfectă a unei seri în oraş cu prietenii/prietenele. Parcă nu aş vedea-o ca pe o întâlnire acolo. Până acum nu am apucat să încerc tot ce voiam de la ei, dar mai am timp.

Un articol despre local aici. Eu zic să mergeţi să încercaţi, e mult prea frumos.
Nu, nu e post plătit. Am scris pentru că mi-a plăcut.

Ah, mai să uit adresa. E pe strada Smârdan din centrul vechi, mai pe şleau strada unde e Suburbia, The Kitchen, Şi The Rock Shop, mai sus, pe dreapta.

Sleepover

Oaki — Mon, 08 Sep 2008 07:41:57 +0000

Cookie a dat un sleepover la ea, că deh, sweet 16 alea alea, hai să avem o noapte între fete. Super marfă, au mai anulat unele invitaţia, am fost până la urmă câteva dar ne-am distrat foarte bine, chestii de filme, filme siropoase, după care pe la 3 am dat-o pe desene. Pe pricnipiu’ “eu nu mă culc, culcă-te tu dacă vrei,eu mă uit la tv”.
Când a venit tipu cu pizza a fost distractiv, noi făceam planuri sadice să îl sechestrăm în casă să îl punem să facă streaptease. Mă rog. Nu chiar aşa, dar cert e că în general faa asta în filme pare mult mai marfă.
E şi deschidem uşa şi dăm de un tip cu o moacă dţaia sictirită vai de capu’ lui, (îl cred, să livrezi pizza toată Duminica nu e tocmai cool). Mă rog, şi dă de două tipe de 15..şi mă rog, respectiv 16, Cookie, una cu o bulină roşie de ojă pe nas în pijama roz (pariu că nu ghiciţi care) care râd şi îi lasă bacşiş.Mda.
La 4 fetele s-au dus pe bloc să admire priveliştea. EU am zis pas. Rău de înalţime + teamă de întuneric îmi zice ceva că nu era bine să fiu la 4 dimineaţa pe bloc.
Pe la 5 adoarme Maimuţ, şi noi rămânem la T.V. Au dat powerpuff girls, dexter şi DeeDee şi Billy şi Mnady, seriile clasice de când eram noi mici. Pe la 6..se lumina uşor..hai afară!
Ce demente făceau jogging la 6 dimineaţa până în părculeţ ca să se dea în leagăne, una din ele cu o pată roşie (încă) pe nas?
Rrright.
La 6 jumate am prins răsăritu pe blog, genial. Am filozofat niţel despre viaţă, şi am plecart, că eu trebuie să mă văd azi cu două profesoare şi fetele au lecţie de japoneză.
La HALUL în care sunt,o să merg ca un freakin zombie pe stradă,care asta e partea a doua.
Ciocolată am băgat în mine toaaaaată noaptea, şi cafea am zis că nu beau până pe 15.Cu toate astea, I’m the waliking sleeping beauty

În altă ordine de idei, uitaţi un joculeţ mic cu Garfiel care mă trezeşte mereu.

Aici