Oaki

Uite ca m-am adunat şi eu în sfârşit, şi am reuşit să mă apuc să scriu articolul ăla care îl tot amânam pentru concursul Iasiplus şi Visurat

Tot de la postul ăsta mă gândeam să încep să scriu şi eu cu diacritice, adică, ar fi mai draguţ aşa, şi mai uşor de citit.

Despre câte se pot schimba în oraşul meu ar fi multe de spus, având în vedere că trăiesc în capitală, şi ştiţi cu toţii că aici sunt cartierele alea atît de primitoare, lumea aia atît de nesimţită, minorităţile care au drepturi faţă de majoritate, care nu are…

Read more…

Daca am facut ca tot ce se putea prin Bucuresti pe zi, hai si pe noapte, nuh? Iesisem eu zilele trecute cu o prietena afara, si am venit acasa. Acolo, surpriza. Ii sun pe ai mei la interfon si imi zic “stai sa-ti aruncam cheia de la balcon pt ca e blocata usa” In fine, imi arunca ei, incerc, nu putea fi deschisa nici dinauntru nici dinafara. Usa metalica, tzeapana. Mai stau eu cu prietena mea in afara usii vreo ora si ceva, intre timp alertasem juma de scara, sunasem toti lacatusii care-i stiam, mersesem la magazinul din colt, sa luam numaru de la deblocari usi de pe vitrina..n-a venit nimeni. Prietena mea statea in Aparatori. Eu in Tineretului. Cine alerga inr-o bluza transparenta la 10:40 noaptea spre metrou Tineretului cu viteza luminii? Oaki! [si prietena ei]
>ciudat, pana acum ai mei nu ma lasau de nici o culoare sa dorm la altcineva..
astfel, eu la 11:15 eram in Aparatori, pe Soseaua Berceni, cu un telefon descarcat in buzunar,niste chei nefunctionale si 20 de lei.Mai nimeni pe strada numa doua nebune fericite
Am dormit in niste haine de 3 ori masura mea, si…a 2-a zi la 9 jumate cine astepta metrou’ in haine de seara, de o seara inainte, ciufulita si chiorita de somn? Oaki..

ma nene…am un stil…

La engleza clasa noastra a primit un proiect. Trebuia sa facem mancare pe echipe. Ceea ce insemna ca una din noi trebuia sa mearga la cealalta acasa. Ceea ce inseamna o noua tura pt Laura. Eu stau la Tineretului, trebuia sa ajung la statia 1 mai. Iau Tineretului-Piata Victoriei. Schimb la Victoriei, si ma uit pem indicatoarele alea..dupa fisa lipita pe peretele metrooului scria ca trebuie sa ajung la Basarab sau la Gara de Nord si sa schibm, dar pe afisul din statia de la Victoriei nu scria asta. Scria Crangasi, Republica, alte prostii. In fine. Iau eu metroul, rugandu-ma sa ajungla Basarab. Prima statie, Gara de Nord. Ma uit eu din metrou..stiam ca pot schimba si acolo..da ma, pare cam neprimitoare, hai sa stau pana la Basarab. Ma uit pe ala, statia urmatoare: Republica. Eu, intepenesc. Ba ala nu e capatu’????? In fine, la statia urmatoare, Basarab. Phew. Cobor, surpriza. 4 PEROANE! Am ramas blocata. Eu pe care il iau? Intreb o tipa, imi zice ca de acolo..si eu desteapta, nu vedeam indicatoarele mari pe care scria ” Grivita, 1 mai!” “trenul pt 1 mai ajunge in 5 minute!” in fine…ajugn eu la fata acasa, facem checu…

Read more…

sa zicem ca e Luni seara. Si tu esti obosita. Si, desi locuiesti la Tineretului, tu la 21:05 esti pe undeva prin Piata Iancului, ai terminat ora de dansuri (orientale). Evident, locatia unde faci tu dansuri este fix intre cele doua statii ale lui 311, asa ca, vrei nu vrei trebui sa o iei cu pejosu’ pana la una din ele. Cu chiu cu vai ajungi, astepti in statie in picioare [ca nu, nu era suficient ca in ziua aia ai avut dansuri, si sport, si ai lergat la baschet si la exeercitii pentru proba de rezistenta, iar la dansuri te-a luat profa de proaspata..nu, evident]. Vine 311, toate scaunele ocupate [asta e noroc frate, cum naiba sa fie TOT 311-le ocupat, la 21:15 seara??? Ce oameni au treaba la ora aia??? cand in mod normal e gol, mda]. Ajungi la Piata Rossetti, unde, natural ca pana la Universitate cum mergi, pe jos, nuh? Pai da… Jur ca in viata mea drumul ala nu mi s-a parut mai greu decat in seara aia. Sa zicem. Cu chiu cu vai ajung in “incurajatorul” pasaj de la Universitate, vesnic in lucrari…cobor la metrou..ajung pe scaun jos (tocmai ratasem metroul), mi se inchid ochii de oboseala, va jur ca eram in starea de “cazut in cap de somn” LA PROPRIU! …si vine, in sfarsit, preaslavitul metrou. Unde, constat ceva. Ati observat vreodata cat de adormitoare e vocea tipei cu statiile? “urmeaza statia piata Unirii, cu peronul pe partea stanga”….jur, mai suava ca un cantec de leagan. N-am auzit pe cineva in viata mea atat de suav in voce ca tipa aia. Si, ca sa incheiem seara frumos, ce se mai poate intampla?
Pai ceva de genu’ sa ajung la scara rulanta si sa ma asez comod pe o treapta asteptand sa ma “care” ca d’aia e rulanta, si evident, Murphy..se opreste. Da-i si urca pe jos, pai cum. Abea astept sa-mi iau masina!!!!