Zilele astea m-am lovit de câteva situaţii consecutive în care persoana de la celălalt capăt al chatului nu dorea să dea o poză cu ea, deşi la mine dacă dai o căutare după mail găseşti blog, facebook, tot ce vrei.
Şi m-am înfuriat.
Mă lovesc des de chestia asta la băieţi.
“A, nu, eu nu ţin poze cu mine în calc!”
“A, tocmai mi s-a ars hardu’ “.
Zilele astea am aflat că cineva cu care vorbeam de ceva timp mi-a dat o poză falsă. Şi am aflat în cel mai stupid mod cu putinţă, căutând poza pe Net şi ajungând pe un site de pr0n gay. Nu vreau să deschid subiectul, dar chiar în halul ăsta să minţi?
În momentul în care eu vorbesc cu cineva online, vreau să ştiu cu cine vorbesc. Nu pot purta o discuţie cu o entitate virtuală, pentru că pentru asta am jocurile single-player. Ergo, vreau să te văd cine eşti.
Faptul că oamenii niciodată nu îmi dau poze cu ei mi-a dezvoltat talentele de a stalkui pe cineva online peste măsură. Ştiu cum să caut să găsesc numărul de telefon de acasă, numele şi adresa, şi nici măcar nu am softul ăla al poliţiei. Am învăţat să caut poze pe Net în cele mai adânci şi antice gropi ale Internetului, şi mă folosesc de toate site-urile disponibile pentru aşa ceva.
Serios, e mult mai simplu dacă îmi daţi voi direct.
Din ce ştiam eu, fetele sunt complexate cu aparenţele lor şi mint. NU BĂIEŢII. Micile dive care nu vor să arate.
Eu am fost educată în ideea că “frumuseţea stă în ochii privitorului”, şi că orice persoană e frumoasă.
Mai ales dacă eşti tânăr! Tinerii sunt frumoşi, indiferent de părerea lor.
Serios, toţi suntem aiurea, nimeni nu e perfect. Toţi avem complexe şi un trecut pe care vrem să-l ascundem. Toţi am avut “anii ăia” de care nu vrem să ne amintim.
Atunci ce ne mai ascundem atât sub pământu’ de la cireş??!?!?
E adevărat că prima sintagmă e puţin mai cunoscută, dar asta nu înseamnă că nu se poate aplica şi la noi în egală măsură. Nu fac aluzie la nici o cunoştinţă în acest post. Însă am observat cum noi fetele, (da, mă bag şi pe mine în oala asta, că şi eu am făcut d-astea), tindem să punem băieţii pe primul plan, şi să le jucăm tot felul de renghiuri prietenelor.
Şi asta nu mai e frumos. Pentru că băieţii vin, şi trec. Dar prietenele rămân. Şi suntem îndrăgostite nebuneşte de el, doar el, lumina ochilor noştrii…şi el îşi ia catrafusele şi se duce la una mai blondă şi mai mică în 2 luni. Şi vrem să plângem pe umărul prietenelor. Stop. Rewind. Care prietene?
Asta apreciez eu la băieţi. Îi respect enorm pentru chestia asta, pentru că ne-au dat clasă. Noi nu reuşim să rămânem niciodată unite, dacă apare un el la mijloc. Băieţii nu se ceartă dintr-o “pizdă”. Noi da. Concluzie? Aici, băieţii rulează fin. Jos pălăria băi.
Toată viaţa (până acum), am fost o băieţoasa. Am stat cu găşti de băieţi, am crescut cu ei, ei m-au învăţat cum e cu şcoala şi cu socializarea. Ce nu realizam că fac inconştient la vârsta respectivă şi am realizat inconştient ulterior a fost că eu studiam pe gratis comportamentul sexului opus, chestie care femeile se chinuie să facă de sute de ani. Pentru că deşi ne dăm mari că ştim şi cunoaştem, nu e aşa.
(Şi tocmai am primit un mail de la abonamentu de la 4tunning.ro; ce spuneam?)
Ei mi-au explicat cum văd fetele, şi mie îmi plăcea foarte mult să stau cu băieţii. Aveau jocuri mult mai fascinante decât să aranjezi o chestie de plastic, să o perii, şi din astea. Se prefăceau că se luptă cu pokemoni, personificau filmele Harry Potter, se dădeau cu bicicletele..
Şi mai ales nu-şi făceau griji inutile. Băieţii nu erau niciodată “prea graşi”, “prea slabi”, “cu tenul prea gras” (WTF?!). Daaar, am crescut. Şi a apărut problema de la 12 ani, când brusc sexele îşi dau seama că aparţin planetelor diferite. Mă rog, ne certăm, ne tachinăm, trece timpul. Şi ajungem la 15 ani. Încerc iar să îmi găsesc prieteni “cei mai buni” dintre băieţi. Ştiam că cu ei o să pot să discut mereu chestii logice, pentru că o să mă înţeleagă, chestii generale legate de cărţi, fără să rabd zeci de minute o logoree despre nu-ştiu-ce tipă care nu le-a răspuns la mesaj.
Da, da, ştiu, cu toţii mă iubiţi şi deja aţi alertat serviciile speciale ca să mă daţi dispărută. Pe dracu’. Vi se rupe la toţi dacă scriu sau nu. N-aveţi nici un chef de ce scriu eu aici, da’ intraţi din lejeritate, şi ca să mai vedeţi ce mi-a mai copt mintea. Şi dupaia să vă uitaţi dubios la mine a doua zi. Haha. Ok, vă uitaţi dubios. Vă scălâmbăiţi până vă cad ochii. Şi ce rezolvaţi? Mda, mă gândeam şi eu.
La începutul anului mă enerva noua bancă, faţa de cea de anul trecut. Mă vedeau profii mai bine (sunt fix în faţa lor), şi nu puteam să vorbesc.
Am descoperit că defapt, profii sunt singurele persoane din clasa aia care mă interesează. Oamenii ăia chiar ştiu să gândească corent, şi nu trebuiie să-mi fac griji că o criză indusă de nivelul ridicat de hormonii secretaţi de glanda endocrină a pancreasului sau de tiroidă (da, am luat 10 la bio azi), o să interfereze în relaţia noastră. Şi în plus nu văd pe nimeni, şi toţi îmi văd mie spatele. Ceea ce e foarte relaxant.
Ah, şi am zis că nu mai scriu pe blog de şcoală. Asta e, ce o să faceţi, o să mă înjuraţi de geneză? Succes. Da, e un post în care vorbesc urât şi aberez, v-aţi prins. Hai, că prea v-am ţinut în politeţuri.
Da, v-aţi prins, melodia se potriveşte cu starea mea. Wow. Mici genii. Vă dea mama ciucalată? Oricum..am fost în excursie, şi paştele la munte, deci Netu’ a stat pe bară o perioadă. Aveam pe mobil, dar blogatu’ de pe mobil chiar suge. Da mă, suge, ca în verbul ăla când cineva îşi ţuguie buzele şi trage diferite chestii prin ele. OMG!!!!! Am spus “a sugeee” ! Vaaai! Ştiu, o să mă duc în colţ şi-o să plâng şi-o să mă dau cu curu’ de pământ. Asta e.
Băieţii se sperie? I mean, nu se presupune că sunt “super neînfricaţi”? ( )
Mă rog. Ideea e cam asta.
Ok, băieţii consideră că ei deţin monopolul asupra discuţiilor despre maşini, computere, muzică “de băieţi” şi sport.
Se simt like…ameninţaţi cu moartea dacă o fată îi poate combate cu argumente valide într-o astfel de discuţie? Sau să le explice unele chestii pe care ei nu le ştiu, din pură întâmplare?
Da, am un tată, şi am multe discuţii cu el.
Mă pricep la baschet, cât de cât la maşini, şi deşi sunt la filologie citesc reviste de computere (a se citi mă lupt cu tata pe ele când le aduce acasă) şi ştiu ceva HTML.
Şi îmi plac sporturile extreme.
Dacă o fată are cunoştinţele dezvoltate şi în ALTE domenii în afară de
“aplicatul corect al fondului de ten înainte de blush şi fard de obraz”
“cum să asortăm cureaua la pantofi şi la stilul de accesorizare”
“ultimele noutăţi despre Brangelina”
Înseamnă că vă mănâncă mă nene?
Surpriză pentru voi, nu!
Tipa ştie chestiile astea pentru că i se par interesante.
Şi pentru a putea avea subiecte de discuţii cu toată lumea, nu numai cu fetele, şi cu adulţi, şi cu băieţi, cu absolut toate domeniile (bine, hai să excludem fizica).
S-a interesat de chestiile astea ca să aibă ce discuta, nu ca să vă facă vouă în ciudă: haha, ţeapă, sunt mai bună ca tine la asta!
Chiar nu puteţi privi femeia ca un posibil partener de conversaţie, şi nu ca pe “tipa care stă la cratiţă şi nu ştie decât chestii Casnice?
Fraţilor, e secolul XXI, lumea evoluează, s-a inventat egalitatea între sexe.
Dacă ştie cât voi, sau mai mult,sau o interesează subiectul, nu e o extraterestră care a venit să vă sugă informaţiile din creier.
Este doar o persoană interesată de mai multe domenii.
Misoginilor.
Odată ce ai fost cu un băiat, e al tău. Odată ce l-ai deţinut odată, îl ai pe veci. Dacă nu cumva v-aţi despărţit cu surle şi trâmbiţe. L-ai avut odată, îl ai mereu. It’s a fact. Axiomă. Teorie ce nu necesită demonstraţie. Aşa e.
e.g. ” Pe aripile Vântului “…şi sunt şi exemple reale.
Cel mai bine ar fi să-i sugerezi o idee după să îl faci să creadă ca a fost ideea lui. De ţinut minte.
)