Oaki

Sunt fericită, pentru că în final am descoperit cum să fac asta. Ce asta? Asta să fiu fericită.
Pentru că fericirea constă în nepăsare, şi în durere în cur.
Serios!
Cine mă ştie, s-a învăţat cu mine. Sunt optimistă, mă bucur de cele mai mici bucurii ale vieţii şi mă bucur mult timp de un moment frumos. De ce? Pentru că e frumos!
Singura problemă care o aveam era că îmi păsa. Da, îmi pasă de oamenii din jurul meu. Şi am PROSTUL obicei să fiu CONVINSĂ că există ceva bun în fiecare. Nu, nu există. Există, dar unii nu au cum să arate asta. Pentru că pur şi simplu unii nu s-au maturizat. Şi pur şi simplu, există şi oameni proşti de la care nu ai ce să ceri.
De exemplu. Am eu fixurile mele, printre care şi faptul că nimeni nu îmi face mie program. Şi da, şcoala cam asta face. Mai ales că avem un orar adorabil care nu îţi mai lasă timp de nimic altceva.
În fine. Cert e că în ora de desen am ieşit p’afară cu Moony să îi dau părerea expertă despre cum arată ras, dacă tot mă rugam de el să se radă. Bon. Şi cum vorbeam noi mergeam, mă sună o amică de la şcoală să îmi spună ce s-a întâmplat în ora de desen. Pe moment m-am enervat că haha ce glumă. Se râde de ea încă după două zile că ce infantil nu ştiu ce.
După care mi-a picat fisa.

CARE e problema MEA defapt? În timp ce oamenii ăia mă bârfeau şi singura distracţie pe care o putea găsi era să facă mişto de cineva absent, de o glumă infantilă de acum câteva zile, eu chiar aveam parte de o zi mişto, şi mă simţeam bine. Probabil ei aşa se simt bine. Aşa că de ce mă mai agit? De ce mă mai zbat atât să fiu drăguţă şi nice? Ce obţin de la cineva care nu vrea asta? Dezamăgirea este că îmi imaginam liceul altfel, şi anumiţi oameni altfel, dar se pare că nu e aşa. Păi, ce să zic, naşpa.
Cred că nu o să îmi mai pese aşa de mult de oameni. În fond, cine m-a rugat? Eu cu viaţa mea, ei cu viaţa lor…o să se maturizeze ei..cândva. Cred?
Mă rog. Cert e că o să revin la vechiile mele principii, pur şi simplă optimistă, fericită, şi ia să-i mai dau eu dracu’ pe toţi cu părerile lor că m-am cam săturat să îi caut atâta în cur.

Ah da. Asta ca să vedeţi exemplu genial. Discută doi oameni pe hol. Despre un concert. Şi vin doi. Şi încep să se holbeze la oamenii ăia pe hol. Şi mai vin doi. Şi încep şi ăia. Până când se face un cerc care se holbează la ăia din centru neştiind ce s-a întâmplat. Ăia din centru ce să zică… “ah da, au venit unii şi au început să se UITE la noi?” Cine naiba te crede când spui aşa ceva? Oricum, ideea e că a fost destul de tâmpit, ciudat şi amuzant momentul.
Doamne, mare e grădina ta, dar mulţi au sărit gardul.

Bottom line! De azi nu îmi mai pasă, de azi pur şi simplu îmi văd de de viaţa mea, care..dacă stau bine să mă gândesc..e chiar marfă!

Şi acum ascultaţi melodia asta, e genială. Nu clipul, ăla e din serial. Melodia.

Tags: tâmpenii

3 Responses to “Sunt fericită”

Leave a Reply