“Fiecare dintre noi este un diavol şi transformă lumea în propriul iad.”
Deci omul e genial. Pe scurt, absolut toate problemele care le avem în viaţă, noi ni le-am creat. Asta apropo de “la 16 ani nu ai dreptu’ să ai nervi, să faci tu 30 de ani şi atunci o să ai probleme adevărate!”
Nu înţeleg chestia asta. Ce, există vreun problemometru care decide la ce grad devine o problemă “adevărată”? De acord, nu am probleme legate de morţi, accidente, locuri de muncă şi impozite.
Am probleme specifice vârstei mele. Şi nu că nu-mi merge downloadu la nu-ştiu-ce.
Probleme cu prietenii, cu profesorii, cu “binevoitori”. Astea nu sunt probleme? Cum se cheamă ele? Da, faţă de problemele lor, pentru ce probelme au “adulţii” la vârsta respectivă, astea li se par futilităţi. Eu, în schimb, care nu am acele probleme atât de grave, astea mi se par probleme.
Fiecare problemă e raporatată direct proporţional la vârsta ta. Dacă ai probleme la 16 ani cât la 50 e naşpa, invers nu mai zic.
Înţeleg că există probleme mai grave, şi nu ar trebui să mă consum atât pentru astea, pt ca atunci când vor apărea probleme mari nu mai fac faţă, dar de aici şi până la “nu ai voie să ai nervi la vârsta ta” şi “alea nu sunt probleme..” e cale lungă tată.
Ai probleme şi la 3 ani, când cazi în fund şi nu şti cum să te ridici. Doar că atunci rezolvarea cea mai simplă este să urli. Ideea e că există probleme la orice vârstă, mai mari sau mai mici.
Aşa că dacă mai aud un “adult şemcher” cu probleme REALE îl pun sa dea reverse la vârsta de 16 ani.
Ugh!
Tags: concepţii idioate, memorie proastă, persecuţie, probleme
January 26th, 2009 at 2:52 pm
Amin! Important e sa existe rezolvare pt problemele alea, daca nu exista, e nasol…
January 27th, 2009 at 9:24 am
u aveai asemenea probleme la 3 ani?cadeai in fund??doamne
)
February 8th, 2009 at 5:11 pm
[...] că sunt piţipoance. Şi că în loc să se axeze pe chestii “cu adevărat importante” (sounds familiar?), se concentrează pe asta. Oameni buni. Fata are 14 ani!! Ce aţi dori voi să o preocupe la [...]