Oaki

La Istanbul am stat în ultimele trei zile.
În prima zi am ajuns, seara, după un drum de 12 ore, şi nu mai dădeam de hotel. Poliţia în loc să ne ajute ne încurca, singurul drum care (ziceau ei) duce la hotel e închis o oră şi trebuie să aşteptăm să se deschidă. Noroc cu un taxi.
Acolo am vizitat moscheea albastră,

şi Sfânta Sofia,
şi Marele Bazar (Kapali Carşi), de unde mi-am luat costum de dans oriental (încă nu m-am decis dacă să pun poză cu costumul pe blog că e cam..transparent..dar oricum, la magazin m-am zăpăcit de tot:

Evident că Sâmbătă am reuşit să nu găsesc deodorantul de o zi înainte şi în concluzie, eu aveam un deodorant la mine care îmi plăcea că mirosea furmos, dar a trevuit să mă dau cu el, ca deh, mai bine decât fără deloc. Am mirosit a Mennen Speed Stick o zi.
Am ajuns la o concluzie de bază referitoare la mâncare.Trebuie să mânânci ceva ce şti ce e. Adică se vede ce e. Sau ştim noi. Fără încercări.
La ei tramvaiul e ca metroul la noi, doar că pe şine şi la suprafaţă, în rest identic. Şi intrare şi tot.
Semaforul e unu verde care aleargă când e verde şi unu roşu care stă. Nu ca la noi cu unu care stă pe mai multe culori sau palme, ca la americani.
Mă enerva că toate revistele erau în limba lor, mă, una nu era în altă limbă!
Ce am realizat e că prin Bazar poţi merge atâta timp să te învârţi în loc fără să îţi dai seama câţi km întregi mergi defapt…în cerc..
Ne-am cam înghiţit limba când am aflat câ în ziua când am venit noi s-a prăbuşit un elicopter acolo, pentru că Turcia era pe traiectoria războiului dintre Bush şi aştialalţi, şi alea erau armatelel lu Bush atacând. Cam nasol să vezi elicoptere pe deasupra şi să ştii ce e în ele.
Ah da, cât am stat noi acolo, o egipteancă a născut septuleţi. Adică nu gemeni, nu tripleţi, 7.
Mda. Au dat pe CNN.
Aştia aveau o reclamă la Vodafone, ceva cu o mireasă care în ziua nunţii vine un mototol cu o floare şi ea fuge cu el de lângă mire. Şi dupaia ceva cu Vodafone. Ce să înţeleg dina sta, Vodafone te ajută să înşeli?

Dupaia am mers la muzeul de Arheologie, unde a fost destul de amuzant. Să vă povestesc de ce.
Pentru că ai mei nu au intrat cu mine, în concluzie m-am dus singură. Fără să citesc ghidul înainte, despre muzeu, că de ce dracu îl aveam cu noi?
Cum intru, văd muzeul Orinetului Antic. Intru. Găsesc chestii despre Egipt, şi informaţii. Iau notiţe timp de 30 de minute, mă rupeau mâna şi picioarele de stat pe vine, fac 60 de poze,

Sincer, cred că am pozat fiecare obiect egiptean din muzeul ăla, după care fuga că în 10 minute te vezi cu ai tăi, se făcuse ora. Aveam o oră, să vizitez muzeul de arheologie, ca apoi să vizităm palatul Topkapi.
Ies din muzeu, mă mai uit prin curte, şi dau de o chestie cam jumate cât casa poporului. Îngheţ. Ce scria pe el? Da, aţi ghicit, Muzeul de Arheologie.. Era o chestie ca şi casa poporului la design, înaltă, lungă, lată. Mi-a căzut faţa. Văd nişte români pe bancă, mă dcu la ei, îi întreb: Nu vă supăraţi, aveţi un ghid? Ştiţi care e Muzeul de Arheologie? (Nu-mi venea să cred că e ăla din faţa mea)
Tipa: Da, păi e toată curtea asta (ceva gen o curte cât Antipa de 5 ori). Şi e împărţit în 3 secţii. Muzeul Orientului Antic, Muzeul de Arheologie propriu-zis şi Muzeul de Faianţă.
eu: Bun, şi ăsta mare şi lung ce e?
Ea: Muzeul de Arheologie propriu-zis.
Să-mi cadă faţa. “Bine, mulţumesc”.
Dau mesaj alor mei: Ne vedem în juma de oră, abea acum amd escoperit Muzeul de Arheologie până acum am stat în ăla al Orientului. Văd ce pot vcedea în juma de oră.
Ai mei, cu ghidu, de afară: Ok, mai ai 3 etaje, dă bip când ieşi, nu e neapărat să vizităm Topkapi, se închide la 6.
Era 4 fără un sfert.
Ar fi trebuit să iau medalia la maraton. Jur. Cât am putut să ALERG în muzeul ăla, cu picioarele şi aşa rupte din celălalt..
Intri, alegi stânga sau dreapta. Aleg dreapta. Vizitez cele 20 de săli de jos, apoi găsesc…mda, scări. Care mă duc aici:

Cutiile alea cu ceramică de le vedeţi voi, se lungeau pe 40 de metri. Sub ele era un etaj, lângă ele în dreapta era un etaj, şi sus mai era un etaj. Deasupra etajului de sus, o mansardă cu Siria, Cipru şi Palestina. Toate de 40 x 50 sau mai mulţi metri. Efectiv în momentul ăla am simţit aşa un gol în stomac, că eu aveam juma de oră să văd toate astea, şi mă gândeamcă o fi dracu’ simetric şi în stânga e la fel..
M-am apucat să alerg, mergeam la o viteză gen Speedy Gonzales, se uitau ceilalţi vizitatori la mine ca la altă aia, treceam pe lângă paznici uiteându-ma la ceas să nu creadă ca am furat ceva de fug la viteza aia, şi cu capu 360 de grade să văd cât mai multe. Îmi lua 5 minute un etaj care avea 40 de metri. Era un culoar lung, pe mijloc nişte vase mari, pe margine exponate. Un drum dus pe dreapta întors stânga, gata etajul. Alt etaj avea labirint creat din sceţiuni în timp ale Antaliei..am crezut că nu mai ies de acolo. În sfârşit, de la fără 10 la şi 10 făcusem partea de jos dreapta cu 20 de săli şi toată poza aia cu etajele care o vedeţi acolo.
Acuma fugi mai ai 20 de minute pt partea stângă.
În stânga încă vreo 40 de săli şi muzeul copiilor. Am văzut o tonă de statui greceşti şi din Antalia, am vpzut lanţurile cu care a fost legată strâmtoarea Bosfor pt a nu putea fi cucerită:

Chestiile alea avea 3 metri lungime. De grosime nu mai zic. În poză sunt mici!

Am văzut mormântul lui ALexandru cel Mare care aşa era sculptat pe toate feţele:

Deja intrasem pe pilot automat, nu mai aveam forţă să merg da avema viteză din obişnuiţă iar în faţa ochilor deja era ceaţă vedeam tot şi reţineam, credeam că îmi explodează capul. În fine, ajung în stânga şi la etaj, nişte morminte cu coloane, nişte scheme din Grecia…în fine. Am ajuns iar la Cipru, Palestina şi Siria care aveau legătură cu aripa cealaltă, dar acre nu le văzusem nici acolo. Trebuia să fiu în 5 minute la poartă..voiam să văd şi Topkapi!
Le-am lăsat am zis că alea le văd la mama lor acasă, în Cipru sau Siria dacă oi ajunge. În fond eu mi-am văzut Egiptul, asta mă interesa.
Şi fie vorba între noi, nici nu mai puteam, efectiv picioarele mă rupeau, văzusem un muzeu de 100 de metri pătraţi în o oră şi unu de 500 de metri pătraţi sau chiar mai mult în jumătate de oră, şi primul avea doar un etaj, ăsta avea 3 şi mansardă.
Am ajuns afară, am mers cu ai mei să mâncăm de prânz, eram LEŞINATĂ efectiv, cazută, ruptă, feliată. Îmi vibrau picioarele, aveam oasele din plastilină!
Oameni inconştienţi, tata nu se simţea nici el bine, da noi hai la Topkapi!
Acolo am văzut 4 camere că era imens, de 4 ori cât muzeul de Arheologie, şi se închidea la 6,am văzut un pom:

şi sabia lui Ştefan cel Mare, care era destul de enervant,

apoi am plecat. Rupţi, feliaţi, dar vizitasem eu muzeul de arheologie şi palatul Topkapi? Chestii care în mod normal ar trebui să fie vizitate o zi întreagă numai unul din ele?
Şi noi le-am văzut în..6 ore?
Mă rog, eu. Ei beau cafea la terasă.

Acasă, am descoperit ce mi-am luat.
Am adus Turcia acasă în pungi, vă jur. Am depozit!

Şi un purcoi de genţi, să mai zic vreodată că nu îmi ajung.
Da’ odată mergi în Turcia mă nene!

Tags: arheologie, Moscheea Albastra, Sofia, Topkapi, Turcia

9 Responses to “Istanbul.”

Leave a Reply

Name (required)

Mail (will not be published) (required)

Website

Notify me of followup comments via e-mail