Asta a ajuns învăţământul. Învăţământ en gros, unde copii sunt luaţi ca puii la abator, la grămadă pentru a fi tăiaţi.
Doar că noi aşteptăm să fim ascultaţi. Nu v-aţi întrebat niciodată de ce copii geniali, şi toate persoanele deştepte au trăit când învăţământul se făcea acasă, şi nu la grămada de sardele la şcoală? Pentru că cu cât suntem mai puţini, eventual singuri, profesorul se OCUPĂ DE TINE. DOAR de tine. Te ascultă, îţi mai explică odată unde nu ai înţeles.
Bun, am avansat, şcoala e la grămadă, şi totuşi elevii trebuie să înveţe. S-au inventat meditaţiile. Bun, acolo stau de capul nostru. Bine, până s-au modernizat şi au luat şi 5-6 elevi la meditaţii. S-a ales praful şi de ele.
Cum mai vor ei să învăţăm noi, dacă pe profesori nu îi mai interesează? Profesorii s-au obişnuit. A, vin şi ăştia, stau 4 ani şi vin alţii, la fel. S-au săturat şi ei de aceeaşi materie reptatată încontinuu. Aşa că nu îi mai intersează. Înainte, profesorii dădeau bilete acasă. “Nu e bun la materia mea pentru că (….), dar am observat că îl atrage (….), aţi putea să îl daţi la un curs de (….)” – SE INTERESAU de copil, de viitorul lui, ştiau că asta e meseria lor, să educe pe ăia care o să le dea lor pensie şi ASTA FĂCEAU!
Acuma…salarii mici, pensii..simbolice, elevii prost-crescuţi, iar cei interesaţi trebuie să lupte din greu ca să atragă atenţia.
Nu zic de mine, eu în general am avut noroc de profesori buni, unii chiar dedicaţi, care se ocupau, pe cât puteau, de copii. De toţi. Dar am avut şi câteva specimene..torturi vii.
Sunt două feluri de profi.
A. Genul care se fac profesori din pasiune, şi care se ocupă de materia lor, şi ajută un elev când văd că îl interesează, şi care chiar se dedică muncii, chiar dacă au un salariu penibil, pentru că ei chiar conştientizează ce înseamnă cartea.
Am avut astfel de profesori, fosta dirigintă a tatei mi-a predat şi mie istoria pentru examen, meditaţii, şi ştiam istorie pe pâine, plăcându-mi, fără să tocesc sau ceva. Am avut doamnă dirigintă o profesoară excelentă care ne învăţa şcoala vieţii prin psihologie..am avut profesori buni, dedicaţi. Dar am avut şi….
B. Genul care sunt profesori pentru că nu au vrut/putut să facă altceva şi li s-a părut ok să stea cu “20 de mucoşi amărâţi 6 ore pe zi, ce mare chestie?” ca să ia nişte bani. De genul ăsta de profesori mă feresc, Doamne-Ajută, până acum am avut noroc, pentru că sunt absolut imposibili. Nu pun PIC de suflet în ceea ce fac şi dacă îi întrebaţi, ei voiau “să se facă altceva, dar acum oricum e prea târziu”.
Învăţământul en gros a scăzut mult cultura, şi faptul că profesorii sunt selecţionaţi NUMAI pe criterii strict didactice, şi nu şi în funcţie de capabilitatea lor de a comunica cu elevii, ca între oameni, sau de spiritul lor pedagogic, mi se pare o tâmpenie absolută.
Cine? Guvernul! Unde? România!
Tags: civilizaţie, educaţie, Mizerii, profesori, Rromania, salarii
August 4th, 2008 at 9:42 pm
Eu am avut doar profesori dedicati,insa elevii au fost de vina in clasa mea.
August 7th, 2008 at 11:58 am
Copil de profesori fiind, pot să zic că ştiu cât de cât cum stă treaba. Profesorii sunt foarte mulţi şi foarte diverşi. Sunt profesori care încă lucrează mult cu elevii, sunt profesori pe care îi cam doare în cot. Cât despre ce ziceai tu că rezultate mai bune le obţin elevii acasă, faţă de sistemul şcolar, cam aşa e!
Zic asta din experienţă, că la matematică am lucrat cel mai mult acasă, cu tata, că profa mea din gimnaziu nu era prea strălucită. Oricum, apropo de criteriile strict didactice – avem un prof de bio pe care nu îl suportăm, fiindcă la clasă cu 35 de ore pe săptămână, mate-info bilingv, ne turuie materia în prostie, da’ altceva nu prea e în stare să facă. Ştie ce să predea, dar nu şi cum.
Mai gravă e situaţia cu unele instituţii private, mai ales “universităţi”, care merg pe principiul “dă banu, ia diploma”. Tata e inspector la resurse umane pe judeţ în învăţământ, şi de multe ori mi-a povestit că au venit la el oameni cu 2 facultăţi absolvite recent (el are una, absolvită prim 86, parcă) dar care nu sunt în stare să lege coerent 2 vorbe sau să facă o medie aritmetică!
August 7th, 2010 at 9:02 pm
din pacate cei mai multi profrsori fac parte din cea de-a 2-a categorie.fiindca desi unora le place ceea ce fac, sunt pana la urma oameni si toti au o gramada de griji pe cap.nu mai aduc iar in discutie problema salariilor, dar cum sa fie atenti la 25-30 de elevi,cand sunt mai mult preocupati de grija zilei de maine.