A început şcoala. Şi de bine ce a început, au început problemele. Toţi au sărit pe noi nervoşi, aşa, de noul an, şi planurile noastre de a ne simţi bine s-au evaporat.
Excluzând mizeriile zilnice, am reuşit la istorie în aceeaşi zi să o provoc pe profă la maratonul de a-mi da 7 de 2, sper că glumea, după care mi-a şi pus absenţă la a doua oră, aşa, că tot e ora mea preferată. De bine ce până acum ezitam să răspunda la oră ca nu cumva să zic ceva greşit, şi atunci când nu răspundeam era corect, iar când îmi adunam curajul şi spuneam era greşit, de azi mi-am propus să nu mai răspund de nici o culoare, şi să iau note pe teze.
10,2,10. Probă de microfon? Nu, istoria mea.
Mă rog. Toate trebuiau să se întâmple azi, evident, concluzia pe la penultima oră mi se făcuse rău de tot, şi a trebuit să merg la cabinet că mai avema puţin şi ameţeam de tot în bancă.
Keep gowin’, keep flowin!
Totul trebuie să fie complicat, evident.
Ah, iar noaptea, visele îşi bat joc de mine, am cele mai ciudate vise din Univers.
Este mult prea mult stres. M-am spturat de replica
“hai să facem aşa, că aşa trebuie,aşa e frumos, chiar dacă nu ne convine.”
Nu frate, deci fac ce vreau, cum vreau, când vreau, nu PENTRU CĂ TREBUIE, pentru că nimeni nu are dreptul de a decide ce TREBUIE eu să fac cu viaţa mea.
Dacă tuturor le e frică, foarte bine. Naşpa de ei.
Şi încă o întrebare mă frământă. Cine a decis că x,y,z, sunt şefi? Cine i-a pus pe ei?
Mă rog. Să spunem doar că am început şcoala, mă simt mai bine că am revăzut cele 5 persoane cu care nu mă mai văzusem demult, şi restul de evenimente le voi ignora. Şi alea de săptămâna viitoare. Şi asta-i viaţa frate, cu bune sau rele.
Tags: of