Citiţi asta.
Io merg pe opşpe’, majoră, adulthood, chestii-trestii.
Dar mă regăsesc în 90% din afirmaţiile de acolo.
Asta m-a enervat:
Ştim doar că, la un moment dat, ne e ruşine să ne mai comportăm ca nişte copii. Avem pretenţia şi dorim să fim trataţi ca adulţi.
Da’ nu mă trataţi frate ca pe un adult! Trataţi-mă ca pe o fiinţă umană! Egală vouă şi cu asta basta.
Nu îmi plac categorisirile. Viaţa mea a fost foarte ok până lumea a început să mă definiească plasându-mă în diverse categorii. Pleacă mă, io sunt eu, ce categorii? Pentru că evident dacă eşti într-o categorie, trebuie să te comporţi ca atare, şi în momentul în caee ai încălcat regulile eşti expulzat.
Io mă comport fix cum vreau eu, atâta timp cât nu periclitez sau perturb existenţa altora, şi să mă mai scutiţi voi cu fiţe de “adulţi”.
Fiţi voi adulţi şi insensibili complet, io-s copil şi simt tot.
papa.
Tags: adulţi, copilărie, idioţenii, rules are made to be broken, world
April 17th, 2010 at 9:36 pm
daca nu-i lasi pe ceilalti sa se bage peste tine in mod normal nu ar trebui sa simti vreo schimbare,doar daca esti usor de influentat