Eu cu Cookie am ajuns la o constatare.
Cum suntem noi zuze, umblăm câte o zi întreagă prin oraş, să ne plimbăm, să vizităm…cumpărături..mă rog, vacanţă.
Şi ne mai prinde şi prânzu în oraş, moment în acre fiecare decide ce vrea de mâncare. În general eu ma axey pe un senviş Snack Atack şi ea pe o salată undeva.
Şi am dedus ceva, constatând că ai noştri ne tot bat la cap să mâncăm şi noi n-avem nici o treabă.
Noi mâncăm, bem, do our nature calls, pentru că..trebuie. Adică e un fel de chestie..rutină, obişnuinţă, necesitate. Constatasem mai demult “noi două am putea trăi pe cură de ciocolată…din c’nd în când un croissant în mometele de criză şi gata.” Ne concentrăm mai mult pe ce avem de făcut, alte chestii, hobby-uri..şi ne mai amintim câteodată
“bă, ar cam trebui să mâncăm sau să bem, ca altfel murim 
”
Noua generaţie. O să murim la 30 de ani în ritmul ăsta!