Oaki

La concert la Avril a fost drăguţ, povestesc acum ce şi cum.

Ajungem noi..mă rog, trebuia să plec de la 5 jumate ca să fiu acolo la 6, dar am ajuns la 7 jumate. La 8 începea concertul. Ploua uşurel când am ajuns noi da nu ne făceam griji.La un moment dat începe să plouă urât de tot, şi tare, şi organizatorii ne-au băgat în sala propriu-zisă de concert, şi era o sufocare acolo înăuntru, şi ţipete şi le venea rău că se împingeua şi nu era aer. Şi bodzguarzii îi ţineau să nu iasă nici unu din sală. Noroc cu mine şi tata că am ajuns mai târziu, stăteam în faţa bodzguarzilor şi toţi se uitau la noi ce VIP-uri suntem de ne lasă ăia să stăm în afara sălii. Până s-a mai potolit ploaia..că ploua 5 minute cu tunete şi fulgere şi se oprea..dupa 10 min iar începea..
În fine, cât timp ne-a frecat aşa lumea tot avansa în faţa noastră, de am ajuns pe la jumate din primii care eram. La un moment dat unii împachetau, de ne-au speriat. Da era trupa din deschidere care pleca.
LA 9 jumate a început, şi când ne-a dat drumu’ s-a eliberat potopuţ tată! Am mers şi eu mai repejor (tata s-a dus în spate), şi am ajuns în rândul 3 în faţa sceneai, care era la 2 metri de spectatori. În aer liber.

Ne-a plouat de ne-a uscat, toţi fiind în tricouri şi pantaloni scurţi (deci erau numai puştoaice cu păr roz, sau îmbrăcate in roz şi negru cu haine de la Avril..eu singura dementă în roşu şi alb). La un moment dat plua spre scenă a plouat-o şi pe Avril, a stat la vreo 3 metri de mine, am filmat juma de concert, din 60 cm cît ocup pe lăţime în mod normal, la concert ocupam 20. Eram ca într-o cutie de sardele, după 2 ore d estta ăn picioare aşteptând, la concert aproape că leşinam. La melodia la care a plouat cel mai tare filmam cu mâna deasiupra aparatului, şi la sfârşit am plecat toţi uzi fleaşcă, a ţinut până pe la 10 şi ceva. Când să plecăm am descoperit standul de tricouri, mi-am pierdut brăţara mi-a căzut şi n-am mai găsit-o, evident melodiile cele mai aplaudate au fost cele vechi, nu astea de pe albumul nou, am găsit doi români din Dej în vacanţă, care veniseră la concert, Răzvan şi Alexandra, şi a fost super.
Evident, tata ca de obicei, în spate, l-am găsit sub copertina sunetistului, se împrietenise cu el, Jon din Florida.
Mai jos aveţi o filmare, nu a mea pt că nu înţelegeţi nimic, am filmat cu mâinil sus, pe vărfuri că aştia dădeau din mâini şi nu vedeam nimic.

Cum vedeţi sala aşa mare, eu eram în primele rânduri în extrema dreaptă. La sfărşit ajunsesem chiar în spatele ăleia de stătea lângă bară.

Tags: Avril Lavigne, concert, super

2 Responses to “Concertul”

Leave a Reply