Mi-am amintit de ei pentru că am descărcat Vineri serialul acela scurt, de 10 episoade, despre aventurile lor. Deşi detest filmele alb-negru, şi la calitatea groaznică a ăstuia, l-am devorat din nou.
Ştiu că una din cele mai mari dezamăgiri ale acestei cărţi a fost când le-am citit în clasa a 2-a, şi când am încercat să fac şi eu mica gaşcă de Cireşari în clasă, şi să “le dau întâlnire peste 10 minute pe scări, să discutăm dacă am mai descoperit ceva din coridoarele ascunse ale liceului (Enescu)”, am primti o reacţie de genu’:
-Ce Cireşari, lasă-ne în pace cu prostiile astea..
Am rămas bouche-bais, cum o asemenea reacţie. Când mi-am văzut colegele făcând coregrafii în faţa clasei pe Andre, am realizat că ceva nu se leagă, şi de aia nu le plac Cireşarii mei.
Când eram mic Tic era cel mai tare, fiind a 5-a, adică cel mai apropiat de vârsta mea, iar prezenţa lui de spirit mi se părea incredibilă. Urmat îndeaproape de Victor, care pentru mine era geniul absolut, nu concepeam inteligenţă peste nivelul respectiv. Din nefericire pentru ei, când au apărut filmele, m-am amorezat definitiv de Ursu, care mi se părea superb: grijuliu, arăta cel mai drăguţ, şi era rârâit!
Pe Maria şi Ionel nu i-am suportat niciodată, mă identificam cu Laura, (vise şi altele) dar m-a dezamăgit total când l-a ales pe Tic în faţa lui Victor. Io înţeleg că era deştept, dar Tic era spiriduşul! Şi a suferit săracu’ toată cartea, şi brusc vine Victor şi i-o fură tam-nesam! Ca să nu mai spun că fraza de la sfârşitul cărţii m-a făcut să plâng trei zile, cu săracu’ Tic.
Tic mi se părea că se potriveşte foarte bine cu Olguţa din la Medeleni! Ce asociere ambiguă scoteam şi eu!
Nu am reuşit niciodată să termin de citit toate volumele, pentru că în volumul 4 aventura era iarna, şi devenise şi puţin prea complicat pentru clasa a 3-a, şi am renunţat, după care am intrat în declin total, am uitat. Acum am găsit iar filmele, şi mi se par geniale. Cred că o să citesc şi ultimele două volume.
Oaki
Don’t like me for who I am? Then you don’t like me for who I am, and all you’re gonna get is who I am.
March 29th, 2010 at 10:39 am
Buna. Eu am citit toate 5 volumele, si-mi plac cel mai mult 4, 3 si 5. Sincera sa fiu, 5 e deja diferit de restul, e mai melancolic, mai matur, si mai trist, ca se despart si merge fiecare in treaba lui. Seamana cu o povestea unei iubiri de-o vara, mai ales ca se petrece pe malul marii
April 1st, 2010 at 5:48 pm
Da, 5 e cel mai trist din ce am auzit. O sa pun si eu mana calumea. Pana acum, 2-ul este amorul meu absolut
May 5th, 2010 at 1:44 pm
dss