Da, Avril scoate un nou single, pe nume Alice -pentru Alice in Wonderland al lui Tim Burton, ca primul single al noului ei album ce va apărea în martie.
Melodia este aceasta, cu poze de la filmări:
Mie îmi place Avril foarte mult. Melodia asta pare foarte mişto şi mă bucur că a renunţat la aberaţiile alea roz de pe al treilea album şi a revenit la vechiul ei stil.
Dar, nu mă pot abţine:
Ea are deja la activ trei melodii:
Falling Down
Falling into History
Fall to pieces.
Cum începe melodia asta? Exact: I fall down.
Epic.
Am cunoscut la viaţa mea şi oameni frumoşi.
Oameni precum doamna Cojescu, directoarea Şcolii Centrale, izvor nesecat de cultură, care te inspiră să fi o persoană mai bună numai prin simpla prezenţă.
Precum doamna Runceanu, profesoara mea de vioară. Ştia cum să mă ia, la vârsta de 6 ani, şi la 17. Era severă, dar nu absurdă.
Precum studentul acela care a întors în metrou cartea spre mine să văd ce citeşte.
Precum tipul din Anglia care m-a găsit la 10 noaptea pe faleză într-o jacheţică şi, deşi îşi plimba căţelul care îngheţase, m-a întrebat de sănătate, dacă am nevoie de bani, dacă o să mă descurc, ce-i de capu’ meu; a ascultat omu’ toată explicaţia taberei, de unde sunt şi cum am ajuns acolo!
Lista este deschisa.
Teză la română. Acum 2 săptămâni, m-a ascultat din exact acelaşi subiect. I l-am reprodus 90% identic, precum era în temă. În temă am luat 9. În teză 6. Să-mi explice asta cineva, vă rog.
Da, am înţeles, am evoluat, am intrat în altă etapă a vieţii, mă preocupă alte chestii. Bla bla. Şi totuşi mi-e dor de acum câţiva ani. Când, deşi am făcut o groază de aberaţii inconştiente, eram hiper-activă, şi stăteam pe afară 12/10 ore pe zi. Fac şi multe chestii utile pe calculator, şi proiecte, dar şi stau foarte mult timp. Acum, spre exemplu, faptul că mă concentrez 100% pe scris şi bloghez chestia asta cu mintea aici, scrisul se simte ca o binefacere pentru degetele mele. Tastele îmi oferă ceva energie indescifrabilă, o linişte sufletească. (Yey pentru clişee).
Nu mai am bicicletă, sunt ani de când nu m-am mai plimbat prin Bucureşti cu orele până cădeam lată de oboseală cu bicicleta cu tot (Alba Iulia, furtună, Dâmboviţa, discuţii interminabile despre html, herc?)
Mi-e un dor nebun de Grecia, cred că am făcut o arsură la inima legată de ţara aia, aş da orice să fiu acum undeva unde e cald şi o mare lângă mine, să înot şi să fac scuba-diving.
Îmi lipseşte sportul, şi îmi lipsesc foarte mult cărţile. Calculatorul îmi mănâncă din timp infinit de mult, iar la şcoală e aşa..o chestie. Merg la şcoală de parizer, că oricum chestia aia e…nu ştiu prea bine ce e, dar bine nu e, şi nici interesant. E câh. I don’t wanna dance, dance with you baby no more….
Şiii am fost la colindat, prima oară în viaţa mea. Fu fun. Întâi am mers cu gaşca amdoar18ani, puteţi vedea aici ce a ieşit. Şi ne-am găsit cu 11 lei, şi multă multă distracţie. Aparent doar moşii şi babuţele deschid, ceea ce e cam trist. Şi 2 sau 3 într-un bloc întreg.
Peste două zile am mers cu o chitară şi Cookie. Şi cântam de nu mai puteam, am mers în nu ştiu câte blocuri, însă în afară de cunoscuţi puţini au deschis, şi aceştia pensionari. Chiar voiam să vedem şi noi cum e, să coldinăm..de parca aveam la cine. Foarte drăguţă era o pisicuţă “cazată” pe scara unui bloc, şi cum io cântam la chitară pe scări, pisica se freca de mine, şi de chitara. Colindat cu obstacole.
Oricum, a fost amuzant, am colindat-o şi pe tipa cu magazinu’ din colţ pe care o rugasem să ne schimbe nişte bani.
M-a mirat că am primit numai bani. Ce s-a întâmplat cu merele, nucile şi covrigii? Mă rog. Oricum, noi am deschis pe cât posibil la majoritatea colindătorilor. Doar aşa e frumos, nu?
Bine, m-au trezit din somn tipii cu capra, urs, şi ce alte animale mai avem noi în cultură, cu tobe şi trompete la 9 dimineaţa. Fiind vacanţă, mai dorm şi eu peste 12 alea alea.
Oricum, a fost plăcut. Sper să mai repet experienţa.
-McDonald’s aici îngolbează tot setul de fast-fooduri gen KFC si Burger King
Aveţi trei motive pentru care eu nu mănânc la McDonald’s, şi parţi ale faptului că am devenit vegetariană. Unu.
Doi:
Nu e bine să amesteci alimentele care se dizolvă în sucuri gastrice acide (carnea) cu alimente dizolvabile în sucuro gastrice alcaline (cartofii). Stomacul depunde de 2 ori mai mult efort, cauzând boli pe termen lung. E o carte întreagă pe tema asta.
Şi acum, să întrebîm în cor, ce conţine meniul standard de la McDonald’s?
Fries and Hamburger!
Diseară, pe Motoare. O să fim p’acolo cu GreenPeace-u, energie regenerabilă alea alea. Dacă vreţi să ne vedem o să fiu Soarele care Răsare şi face scenetuţe pe scenă. Veniţi şi voi, şi dacă tot sunteţi în zonă, poate aruncaţi un ochi şi pe petiţie să semnati Stickere şi calendare pe moka! Vă aşteptăm.
În primul rând, nu, litoralul românesc nu are:
-alge
-manele
-furtuni
-gunoaie în apă/pe plajă
Dar, faţă de alte litorale are:
-valuri
-scoici
-sare în apă
-ţigani cu porumb fiert
Ce să zic, am stat în apă 70% din timp. Nici nu mi-am dat seama câte cântece despre mare cunosc până când nu am ajuns în miezu’ apei.
Moment memorabil când plutind în derivă pe o saltea gonflabilă roz fucsia, am avut o revelaţie asupra relaţiei mele amoroase şi mi-am declanşat involuntar o criză de râs, de se uitau alţi înnotători nedumeriţi de ce râd de una singură. Eh.
Am vrut să închiriem scutere şi după ce “nu funcţionau” la vreo doi comercianţi ne-am prins că alea se închiriau la negru.
Până la urmă am închiriat, electrice, pentru o oră, care evident că nu au mai funcţionat după 2 km, şi am aşteptat un alt scuter să vină să ne ia, tractând cu el un scuter de rezervă. Mda.
Partea bună e că par foarte interesante, şi o alternativă destul de intresantă la maşină.
Ne-am dar şi cu Segway-u, care după montainboarding mi s-a părut demn de milă, mă plictiseam în regim grav la viteza de apă freatică a acelui aparat. Mişto experienţa, dar dacă nu eşti atent, adormi.
Oricum, m-am bronzat, mă mai duc şi săptămâna viitoare,
Şi nişte poze:
