Oaki

Prin iulie, CTP zicea că învăţământul pe vremea lui era gratuitate (nu gratis, ci ceva nesemnificativ), şi că învăţai pentru că te simţeai prost în neştiinţă, nu pentru medie -> job -> bani. Şi că şcoala propriu-zisă (şi implicit media) nu erau un etalon de măsurare, ci erai valorificat după cât ştiai.  Acum, de ce să mai înveţe, dacă media oricum iese mare?

Ei bine eu pun problema altfel. Vreau să învăţ, mă simt prost când nu ştiu ceva, dar de ce să fac asta pentru şcoală? Pentru că nu valorează nimic. Practic, pierd timpul acolo. Că oricum tot ce ştiu am învăţat singură acasă. Diplomele…ştim cu toţii cât valorează (vezi situaţia Spiru Haret de acum câţiva ani), examenele…se iau cum se iau, sau mai bine zis cum nu se iau..aşa că de ce să îmi canalizez eu energia pe şcoală, când pot liniştită să-mi văd de treabă acasă (unde am cărţi, resurse, oameni cu care să discut, şi în principiu căldură), fără condiţiile şcolii româneşti, adică mizerie, ore libere în mijlocul programului, gălăgie şi frig de răcesc la “oo”. (Aş vrea să fie o glumă, dar nu este). Şi Marţi începe facultatea. Abia aştept să văd distracţia de acolo.

Read more…

Vestea bună e că am reuşit să iau carnetul de conducere la 18 ani (respectiv în ultima zi înainte de ziua mea).
Vestea proastă e că sunt în şoc.
Excluzând utilitatea evidentă, că pot conduce pe distanţe mari ca să nu mă mai chinui cu tren şi alte dubioşenii (maxi-taxi – modul ideal de transport pentru o tânără firavă – nu comentaţi, sunt slabă pentru înălţimea mea!), prin oraş eu refuz să conduc! Am condus – în general seara, şi cu tata încă, deoarece nu cunosc drumurile dinpoziţia şoferului ci numai din cea a pasagerului, ca să învăţ oraşul. Benzi care se termină brusc în diagonală, treceri puse după colţ, colţuri de borduri care ies în şosea, parcări care ies în semafor, banda întâi inutilizabilă, şi raliuri după ora 00:00!
Plus că oraşul e prea mic pentru câte maşini sunt!
Da, ştiam toate chestiile astea şi înainte, dar aşa din auzite nu realizam ce înseamnă. Acum, că m-am lovit de ele (la figurat – deşi la Billa Berceni unde din  benzi se fac brusc două, o fiinţă feminină cu Şcoala a decis că ea ACUM SE BAGĂ ÎN MORDOR, ACUM ORI NICIODATA, şi dacă nu opream, nu numai oglinzile se ciocneau), realizez că sunt probleme reale!
DN1 e chiar acceptabil, am condus de la 21:30 de la Nistoreşti până la 23:00 când am ajuns în Bucureşti. Viteza legală acolo e 70 în sate si 100 pe afară, dar eu fiind începătoare am voie cu -20 din viteza legală. Deci cu 50 respectiv 80. Oricum, în sate conduceam cu 40 de panică de găini şi căţei şi beţivi, iar ăn afară oricât mă străduiam de 65-70 nu treceam. Nu că nu aş fi putut, dar mi-era teamă să apăs pedala aia, că nu aveam eu siguranţa că pot opri rapid în caz de ceva, considerând că nu mai condusesem niciodată pe drumul respectiv, era noapte, la început ploua, şi conduc pe maşina asta de o săptămână (e o maşină mult mai mare faţă de cea pe care am făcut eu şcoala, şi e pe benzină nu pe Diesel). Aşa că am condus liniştit pe banda 1, câinele şi prietenul au adormit, mama era atentă (dar ea e atentă şi la tata care conduce de 20 ani), şi tata cam căsca. Avantajul a fost că nimeni nu respectă pe bune viteza legală, aşa că în afară de periodicele fulgere care treceau pe lângă mine cu 130 la oră, eram cam singură pe şosea deci totul frumos.

Examenul l-am dat cu (jur) varianta românească a lui Mr Bean, care s-a suit în maşină şi a început să-şi aranjeze sprâncenele şi părul. Examenul a fost mult mai relaxant considerând că nu mai avea foaia aia pe care să sublinieze la fiecare 2m ce fac, deci eram mai liniştită, plus că ştiam şi eu să conduc bine. Tipul dinaintea mea a intrat de pe arteră pe şosea (în sensul opus de circulaţie decât venea), încadrându-se pe străduţă pe contrasens, şi a picat cu 29. Şi i-a mai şi murit motorul de vreo 4 ori, timp în care l-a întrebat pe poliţist dacă măturăreasa de la marginea trecerii de pietoni care mătura liniştită frunzele “teoretic, nu e pieton”. După care la viraj la stînga în intersecţie s-a oprit pe banda celor care veneau cu viteză din sens opus, după ce întorsese pe mijlocul zonei haşurate la o întoarcere. Deci eu sunt ok.
Am greşit că nu am aproximat bine pe o străduţă dacă încap şi eu şi o altă maşină, dar m-a oprit poliţistul. Deasemenea, în timp ce mergeam eu liniştită, face tipu: “ia piciorul de pe accelaraţie.” Şi îmi pune o super frînă! Eu, speriată: “Am greşit ceva, ce s-a întâmplat??” Deja eram cu ochii în toate oglinzile după linii călcate sau altceva, şi el zice extrem de calm: “nu, doar testam frâna”. Bravo tată.

Read more…

Eu am o problemă majoră cu Cadrilaterul. Defapt, eu n-aş avea nici o problemă cu el dacă nu ar fi avut bulgarii o problemă, primii. Pe scurt, în clasa a 8-a una din cele profesoarele de istorie super epice pe care le-am avut, mi-a explicat foarte simplu şi concret de ce Cadrilaterul e al nostru, şi nu al bulgarilor.

Bunicul s-a născut acolo unde acum e graniţa cu Moldova. Acolo era grădina lui, pe fâşia de graniţă. Şi a venit razboiul. S-a mutat la Bucureşti, dar sângele tot ăla e. Îmi pare rău că n-am accentul, e mişto. E, şi cum să suporte fata din poporul lui Ştefăniţă să meargă în pământ românesc şi să vorbească în chirilice? Am exasperat lumea cu care eram. Comandam în română la restaurant, şi în timp ce prietenul a comandat o supă tradiţională bulgărească, ceva cu castraveţi, eu am comandat brânză tracică. Eu am mâncat un fel de brânză pane în timp ce el a mâncat un fel de sos tzatzichi foarte trist şi rece. Chelnerul foarte serviabil: Cutare aveţi? Răspuns: NU!!! de parcă nu aveam voie aşa ceva!

Read more…

O, ce bucurie, am scăpat de sistemul educaţional (relativ), şi m-am integrat într-un sistem mai mare, mai greşit, şi mai stupid. Întrebarea mea, logică dar inutilă, este următoarea: Oamenii ăia care conduc, nu se gândesc că au crescut o generaţie de tineri care le detestă ficaţii? Şi că ar face orice să scape de ei? Că îi consideră găinaţul de pe pantof, că nu dau doi bani pe ei, şi că dacă ar putea, i-ar eviscera?
O altă chestiune care ar trebui la rândul ei să ridice nişte semne de întrebare (băieţii cu admiterile la facultate, se aude acolo în spate?), ar fi următoarea:
Considerând ca 40% din generaţia mea a luat Bacul, şi că 20% pleacă în străinătate la facultăţi, avem două probleme:
Ce se întâmplă când generaţia mea va ajunge să fie lumea “adultă” a ţării, dacă un sfert sunt prin ţări străine (că ăia nu se mai întorc, doar nu-s masochişti), şi jumate picaţi la Bac?
De ce pleacă? Adică, în afară de motivul evident, viaţa în cadul sistemului român. De ce nu stau să înveţe aici, să înveţe cum e sistemul ăsta, să-l înţeleagă din interior ca apoi să-l poată îmbunătăţi/repara? Ce rezolvă dacă pleacă, se spală pe mâini de situaţia de aici şi nu îi mai intersează, nici măcar cât să îl observe (că nu cred eu că sunt capabili să facă presiuni din exterior).
Eu stau aici. Doar aici am găsit facultăţile care mă interesează, nu exista în afară (eh, la asta nu vă aşteptaţi). Pot să ajung să cunosc sistemul atât de bine cât să fac ceva în privinţa asta când ies din facultate. Din când în când, mai găsesc pe bloguri izolate câte o tentativă de evoluţie din partea câte unui/unei tânăr/tinere. Măcar atât.
Până atunci, ne mai auzim pe aici.

Din motive pe care nu le menţionăm aici, mie îmi este puţin mai dificil decât altor persoane să mă bucur de un spectacol normal de teatru (operă, operetă etc.). Aşa că am doar câteva spectacole care îmi plac foarte mult, şi înseamnă că alea chiar au ceva calumea, dacă e aşa.
Azi am fost (iar) la operetă la Romeo şi Julieta, musical. Am mers de mai multe ori la el (thank you – hehe, şic), şi încă îmi place. Azi am apucat să văd parţial şi cu altă distribuţie. Extrem de drăguţ ca de obicei, lui Ou i-au plăcut balerinii (mai precis Ivan balerinul – nu, nu vei găsi nimic pe net, face balet şi are nume rus, ai vaga idee câţi sunt în setul ăsta? Nu neg, ce făcea, făcea super bine, şi să jonglezi cu foc nu e tocmai o bagatelă).
Iniţial, am văzut varianta franţuzească pe TVR Cultural, cu puţin timp înainte de premiera la noi. Şi recunosc, îmi place mai mult varianta românească. Deşi asta poate ţine puţin şi de pasiunea mea pentru România.

Am observat că fiind musical rock, adaptare modernă, sunt foarte mulţi fani şi fane de vârsta mea, care vin să “saliveze” la actori. Nu înţeleg scopul chestiei ăsteia, pentru asta s-au inventat alte arii ale industriei de entertaiment. Mă rog.
Io am personajele mele favorite în spectacolul ăla, bazate pe alte idei.
Doica e o tipă foaarte tare, le zice pe bune şi le zice tare. Evident, eu acum mă raportez la nişte replici care le-au fost scrise de altcineva, deci dacă e careva tare, e creatorul personajelor. Dar şi ei sunt foarte buni că m-au făcut să remarc personajul, au jucat bine. Că dacă nu eşti în starea respectivă, poţi să ai tu cele mai tari monoloage, “dijaba”. Oricum, are şi cântece mişto, şi cântă, se mişcă şi joacă foarte bine. Bravo doica.

Read more…

Citiţi asta şi adoraţi România. Hehe, mi-a plăcut faza cu “The method used to hack into the site is not known.”
Cu alte cuvinte, hai d’aici cu Scottland Yardu’ vostru, că e praf. Ce m-ar amuza complet ar fi ca hackerul ăla să stea undeva în Craiova sau ceva de genu’.
N-am nimic cu oltenii, am zis primu’ oraş mic şi cunoscut care mi-a venit în minte.
Hai pupă mama britania mică…
Frate, sunteţi voi celţi and stuff, da’ tot romanii rulează fin.
GO ROMANIA!

Ok, am acceptat că nu există alternativă de homeschooling.
Am acceptat că orice aş face tre’ să dau Bacu’.
Acu’, să-mi explice şi mie cineva de ce după ce am stat 12 ani degeaba în şcoală, şi am învăţat (însumat) ceea ce puteam învăţa în 5 ani, mai tre’ să stau încă 5 ani în altă şcoală? (Facultate?)
Nu mă înţelegeţi greşit, vreau să aprofundez diverse domenii (multe opţiuni), da’ sunt şi o tonă de cursuri inutile şi de pierdut timpul. Şi eu am pierdut deja 12 ani, nu mai vreau să pierd încă 5!
Ce dacă există facultăţi la distanţă, oricum nu sunt recunoscute nicăieri!
Cursuri cu echivalare? Vise taică!
Şi în fond, dacă nu fac facultatea, ce-i? Păi pe scurt, nu mă angajează nimeni!
De ce să mă testeze angajatorul să vadă ce pot să fac? Nu mai bine îi arăt eu un vraf de hârţoage care îi demonstrează că ştiu să sucesc Planeta pe domeniu’ X? Băi tată, mie chiar îmi place viaţa asta, da’ pe cuvânt dacă înţeleg faza cu hârtiile. Cum îi demosntrează lui o coajă de copac ce pot io să fac!
Sistemul mamii lor, pierd un sfert de viaţă în şcoală ca să fac un vraf de foi. Mă, şi măcar dacă m-ar învăţa ceva! Da’ io mă duc la şcoală să fac 30 de ore p săptămână pentru 6 ore care merită să le fac.
BLAAAAAAARGH detest chestia asta. Prea mult stres şi nervi.

Urmează un an jumate de stres si draci pe tema asta. Nu mai vreau frateeee am trecut prin capacitate, NU MAI VREAU SĂ REPET CHESTIA AIA! Absolut TOATĂ lumea te bate la cap cu “Ce vrei să faci”. Nu vreau NIMIC mă, nimic, scutiţi-mă! Şi mi s-a demonstrat cât de valoros şi precis e sistemul de notare, când am văzut cu cine am intrat în liceu. Notele arată de ce eşti capabil, şi câz te duce capu’? Din părţi arată mă! Din părţi!
În clasa I eram ahtiată după şcoală, voiam să văd, să mă hrănesc din fructele cunoaşterii…
În clasa a XIa vreau să mă lase naibii în pace fructele astea putrezite, că am io acasă livada mea (biblioteca proprie) din care învăţ mai multe decât tot raionu’ lor de fructe şi legume din Carrefour!

Toţi colegii tatei din liceu au plecat în alte ţări, şi acum o duc foarte bine. Cu mica problemă că acum vor să se întoarcă în ţară. Tata a rămas.
90% din cunoştinţele mele de vârsta mea vor să plece în străinătate la studii şi să rămână acolo.
Bine mă, io cu tata rămânem să stingem lumina. Eu nu ştiu cum să mai promovez România mai repede şi să o fac mai cunoscută peste hotare şi toate cele, iar ei nu ştiu cum să mai fugă de aici.
Sunt diverse motive, dar toate se sprijină pe aceeaşi idee:
Ţara asta nu le oferă de ceea ce au nevoie ca să devină ce vor. Bun, şi în cazul în care nu îţi oferă, ce faci, pleci? Nu, stai şi pui mâna şi faci tu de ce e nevoie, ca să aibă şi alţii după tine.
Nici tatei nu aş putea spune că i-a oferit tot ce voia, pentru că o meserie nu exista la ora la care voia el să o facă aici, încă. Însă asta nu înseamnă că a rămas dincolo, deşi a primit oferte.
Nu, s-a descurcat cum a putut şi a creeat precedente inexistente până atunci aici.
Nu am decis încă ce drum o să aleg, dar orice ar fi, clar va promova România. Că prea fug toţi de ea.

Plecaţi mă toţi! Rămân io să sting lumina.

Cred că aţi auzit cu toţii cele două noi “hituri”, al lui Bendeac – Change şi al lui Guess Who – Locul Potrivit.
Dacă nu,

şi

Acum că v-am irosit 6 minute din viaţă, aş dori să citiţi refrenul melodiilor de mai sus:
Mi-am zis nu , nu mai visa ,
Asta-i Romania si tu nu o poti schimba
Trezeste-te din vis,
Aici nu-i paradis
Mi-am zis nu , nu mai visa
A-a-asta-i tara ta ,
Asta-i tara taaaa-a-a-a.

Read more…

Cred că aţi auzit cu toţii de scandalul de la Scoala Centrală. (1, 2)
Pe scurt, Maria Cojescu, o super-directoare, respectată de elevi şi colegi, este demisă pe motive aberante, (ne-aplicarea unor fonduri europene pentru renovarea şcolii, deşi DÂNSA LE-A APLICAT!) – ideea e defapt că nişte bani de acolo trebuiau să ajungă undeva, şi nu au ajuns! – şi înlocuită de Ramona Coman, o profă de română care a terminat facultatea la 24 de ani şi e inspectoare la 26. Şi l-a ajutat pe Băsescu în campanie.
Monsieur Banu, un vorbăreţ de la minister, a dat-o pe Inspectoratu’ face şi drege.
Prietene, eşti prost. Şcoala Centrală nu vrea director ales politic. S-a luptat în Septembrie pt asta, se luptă şi acum.
Doamna Cojescu nu ţine cu PDL ca madam Coman, şi din cauza asta a fost demisă. Toată şcoala o ştie.
Banu, purtător de cuvânt al ISBM a luat-o întâi cu “datu’ din umeri”, dupaia cu urâtu: “va punem absente!” (Elevii: Doamna directoare este mai importanta decat o absenta!) apoi cu frumosu: “Hai, stiţi, eu pot să vă ajut la BAC”. Apoi cu impusul: “Am fost cel mai bun director din Bucuresti”. Ironia elevilor: E ia nu mai zi!

A apărut un mesaj dat pe messenger:
Sper ca vorbesc in numele tuturor cand zic ca protestul de astazi a avut ca scop mai mult decat intoarcerea doamnei Cojescu si evaporarea lu Coman. Vreau, si sper ca si voi, sa sustinem orice astfel activitate in toate scolile, sub forma de protest impotriva unei numiri pe criterii politice a unei persoane din afara şcolii pe postul de director, fara concurs, fara votul profesorilor, fara parerea comitetului de parinti sau al consiliului elevilor. Scoala este o instutie apolitica si laica. SI SCOALA NOASTRA NU E MOSIA VOASTRA.

Read more…