Din motive pe care nu le menţionăm aici, mie îmi este puţin mai dificil decât altor persoane să mă bucur de un spectacol normal de teatru (operă, operetă etc.). Aşa că am doar câteva spectacole care îmi plac foarte mult, şi înseamnă că alea chiar au ceva calumea, dacă e aşa.
Azi am fost (iar) la operetă la Romeo şi Julieta, musical. Am mers de mai multe ori la el (thank you – hehe, şic), şi încă îmi place. Azi am apucat să văd parţial şi cu altă distribuţie. Extrem de drăguţ ca de obicei, lui Ou i-au plăcut balerinii (mai precis Ivan balerinul – nu, nu vei găsi nimic pe net, face balet şi are nume rus, ai vaga idee câţi sunt în setul ăsta? Nu neg, ce făcea, făcea super bine, şi să jonglezi cu foc nu e tocmai o bagatelă).
Iniţial, am văzut varianta franţuzească pe TVR Cultural, cu puţin timp înainte de premiera la noi. Şi recunosc, îmi place mai mult varianta românească. Deşi asta poate ţine puţin şi de pasiunea mea pentru România.
Am observat că fiind musical rock, adaptare modernă, sunt foarte mulţi fani şi fane de vârsta mea, care vin să “saliveze” la actori. Nu înţeleg scopul chestiei ăsteia, pentru asta s-au inventat alte arii ale industriei de entertaiment. Mă rog.
Io am personajele mele favorite în spectacolul ăla, bazate pe alte idei.
Doica e o tipă foaarte tare, le zice pe bune şi le zice tare. Evident, eu acum mă raportez la nişte replici care le-au fost scrise de altcineva, deci dacă e careva tare, e creatorul personajelor. Dar şi ei sunt foarte buni că m-au făcut să remarc personajul, au jucat bine. Că dacă nu eşti în starea respectivă, poţi să ai tu cele mai tari monoloage, “dijaba”. Oricum, are şi cântece mişto, şi cântă, se mişcă şi joacă foarte bine. Bravo doica.
Citiţi asta şi adoraţi România. Hehe, mi-a plăcut faza cu “The method used to hack into the site is not known.”
Cu alte cuvinte, hai d’aici cu Scottland Yardu’ vostru, că e praf. Ce m-ar amuza complet ar fi ca hackerul ăla să stea undeva în Craiova sau ceva de genu’.
N-am nimic cu oltenii, am zis primu’ oraş mic şi cunoscut care mi-a venit în minte.
Hai pupă mama britania mică…
Frate, sunteţi voi celţi and stuff, da’ tot romanii rulează fin.
GO ROMANIA!
Ok, am acceptat că nu există alternativă de homeschooling.
Am acceptat că orice aş face tre’ să dau Bacu’.
Acu’, să-mi explice şi mie cineva de ce după ce am stat 12 ani degeaba în şcoală, şi am învăţat (însumat) ceea ce puteam învăţa în 5 ani, mai tre’ să stau încă 5 ani în altă şcoală? (Facultate?)
Nu mă înţelegeţi greşit, vreau să aprofundez diverse domenii (multe opţiuni), da’ sunt şi o tonă de cursuri inutile şi de pierdut timpul. Şi eu am pierdut deja 12 ani, nu mai vreau să pierd încă 5!
Ce dacă există facultăţi la distanţă, oricum nu sunt recunoscute nicăieri!
Cursuri cu echivalare? Vise taică!
Şi în fond, dacă nu fac facultatea, ce-i? Păi pe scurt, nu mă angajează nimeni!
De ce să mă testeze angajatorul să vadă ce pot să fac? Nu mai bine îi arăt eu un vraf de hârţoage care îi demonstrează că ştiu să sucesc Planeta pe domeniu’ X? Băi tată, mie chiar îmi place viaţa asta, da’ pe cuvânt dacă înţeleg faza cu hârtiile. Cum îi demosntrează lui o coajă de copac ce pot io să fac!
Sistemul mamii lor, pierd un sfert de viaţă în şcoală ca să fac un vraf de foi. Mă, şi măcar dacă m-ar învăţa ceva! Da’ io mă duc la şcoală să fac 30 de ore p săptămână pentru 6 ore care merită să le fac.
BLAAAAAAARGH detest chestia asta. Prea mult stres şi nervi.
Urmează un an jumate de stres si draci pe tema asta. Nu mai vreau frateeee am trecut prin capacitate, NU MAI VREAU SĂ REPET CHESTIA AIA! Absolut TOATĂ lumea te bate la cap cu “Ce vrei să faci”. Nu vreau NIMIC mă, nimic, scutiţi-mă! Şi mi s-a demonstrat cât de valoros şi precis e sistemul de notare, când am văzut cu cine am intrat în liceu. Notele arată de ce eşti capabil, şi câz te duce capu’? Din părţi arată mă! Din părţi!
În clasa I eram ahtiată după şcoală, voiam să văd, să mă hrănesc din fructele cunoaşterii…
În clasa a XIa vreau să mă lase naibii în pace fructele astea putrezite, că am io acasă livada mea (biblioteca proprie) din care învăţ mai multe decât tot raionu’ lor de fructe şi legume din Carrefour!
Toţi colegii tatei din liceu au plecat în alte ţări, şi acum o duc foarte bine. Cu mica problemă că acum vor să se întoarcă în ţară. Tata a rămas.
90% din cunoştinţele mele de vârsta mea vor să plece în străinătate la studii şi să rămână acolo.
Bine mă, io cu tata rămânem să stingem lumina. Eu nu ştiu cum să mai promovez România mai repede şi să o fac mai cunoscută peste hotare şi toate cele, iar ei nu ştiu cum să mai fugă de aici.
Sunt diverse motive, dar toate se sprijină pe aceeaşi idee:
Ţara asta nu le oferă de ceea ce au nevoie ca să devină ce vor. Bun, şi în cazul în care nu îţi oferă, ce faci, pleci? Nu, stai şi pui mâna şi faci tu de ce e nevoie, ca să aibă şi alţii după tine.
Nici tatei nu aş putea spune că i-a oferit tot ce voia, pentru că o meserie nu exista la ora la care voia el să o facă aici, încă. Însă asta nu înseamnă că a rămas dincolo, deşi a primit oferte.
Nu, s-a descurcat cum a putut şi a creeat precedente inexistente până atunci aici.
Nu am decis încă ce drum o să aleg, dar orice ar fi, clar va promova România. Că prea fug toţi de ea.
Cred că aţi auzit cu toţii cele două noi “hituri”, al lui Bendeac – Change şi al lui Guess Who – Locul Potrivit.
Dacă nu,
şi
Acum că v-am irosit 6 minute din viaţă, aş dori să citiţi refrenul melodiilor de mai sus:
Mi-am zis nu , nu mai visa ,
Asta-i Romania si tu nu o poti schimba
Trezeste-te din vis,
Aici nu-i paradis
Mi-am zis nu , nu mai visa
A-a-asta-i tara ta ,
Asta-i tara taaaa-a-a-a.
Cred că aţi auzit cu toţii de scandalul de la Scoala Centrală. (1, 2)
Pe scurt, Maria Cojescu, o super-directoare, respectată de elevi şi colegi, este demisă pe motive aberante, (ne-aplicarea unor fonduri europene pentru renovarea şcolii, deşi DÂNSA LE-A APLICAT!) – ideea e defapt că nişte bani de acolo trebuiau să ajungă undeva, şi nu au ajuns! – şi înlocuită de Ramona Coman, o profă de română care a terminat facultatea la 24 de ani şi e inspectoare la 26. Şi l-a ajutat pe Băsescu în campanie.
Monsieur Banu, un vorbăreţ de la minister, a dat-o pe Inspectoratu’ face şi drege.
Prietene, eşti prost. Şcoala Centrală nu vrea director ales politic. S-a luptat în Septembrie pt asta, se luptă şi acum.
Doamna Cojescu nu ţine cu PDL ca madam Coman, şi din cauza asta a fost demisă. Toată şcoala o ştie.
Banu, purtător de cuvânt al ISBM a luat-o întâi cu “datu’ din umeri”, dupaia cu urâtu: “va punem absente!” (Elevii: Doamna directoare este mai importanta decat o absenta!) apoi cu frumosu: “Hai, stiţi, eu pot să vă ajut la BAC”. Apoi cu impusul: “Am fost cel mai bun director din Bucuresti”. Ironia elevilor: E ia nu mai zi!
A apărut un mesaj dat pe messenger:
Sper ca vorbesc in numele tuturor cand zic ca protestul de astazi a avut ca scop mai mult decat intoarcerea doamnei Cojescu si evaporarea lu Coman. Vreau, si sper ca si voi, sa sustinem orice astfel activitate in toate scolile, sub forma de protest impotriva unei numiri pe criterii politice a unei persoane din afara şcolii pe postul de director, fara concurs, fara votul profesorilor, fara parerea comitetului de parinti sau al consiliului elevilor. Scoala este o instutie apolitica si laica. SI SCOALA NOASTRA NU E MOSIA VOASTRA.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am crescut cu ideea că oamenii au creiere în cap. Şi tehnic, ar trebui să le folosească.
Instinctul de distrugere. M-am chinuit cu Cookie ieri seară să fac un om de zăpadă. Am ieşit din casă pentru că mă enervam inutil, să mă relaxez. Fraţilor, ştiam că e criză, dar am ajuns să ne batem pe zăpadă chiar aşa?!?!?!?! Ştiţi, E MOKA!
Au venit nişte mormoloci de clasa a 7-a la noi, să comenteze.
“Ooooo, faceţi un om de zăpadăăă, ce drăguuuţ! Uite copilaşeleee.”
Double:
După care vin la noi. Erau vreo 3-4 de a 7-a şi unu de a 9-a în liceu cu Cookie. Ăla mai mare se juca şi el cu noi totu’ ok..
Şi vine un şmecher de a 7-a şi fute un picior în munca noastră de 3 sferturi de oră. În pizda mă-tii, tu îngheţi de 45 de minute aici şi eşti ud şi degerat ca să munceşti la el?
Jur, dacă eu făceam faza asta ălora care sunt acum a 11-a, ajungeam acasă bătută şi cu mâna ruptă.
L-am luat de o aripă şi l-am împins spre om: Hai, repară-l!
Ăla de a 9a săracu repara la el cu noi..ăsta avea chef de miştocăreala. A 4-a oară se scoala tupeu’ în el:
-Măăă! Tragi de mine?
Ok, ăla a fost moment de consternare totală. LOL? Tipule, ai 1m 30. Eu 1.75.
“Da, trag de tine!”
De obicei eu iau cu frumosu’ şi explic când ai greşit. Când eşti bou, ţi-o iei în gură.
Concluzie, ne apucăm iar să muncim la el. După vreo 15 minute vine un puşti la noi de 4 ani cu bunică-sa. Că să facă şi el om de zăpadă cu noi. PRIETENE, SUNT 100 de metri de zăpadă în jurul tău, DE CE VREI TU AICI? Evident că şi ăla a dărmâmat vreo 50 de cm, aşa, de control. Îmi venea să-l sufoc cu zăpadă. Iar bunică-sa evident, cu ochii pe “podoabă”.
Intrusul numărul 3, o donşoară cu toace de 10 prin nămeţi şi un bichon a la Paris Hilton. Când i-a zis Cookie să stea departe, s-a crizat că “nu-l mănâncă, ce, e de cristal?”. Nu, o să cazi tu peste el, că îţi dă inteligenţa pe afară din sutien.
Şiii am fost la colindat, prima oară în viaţa mea. Fu fun. Întâi am mers cu gaşca amdoar18ani, puteţi vedea aici ce a ieşit. Şi ne-am găsit cu 11 lei, şi multă multă distracţie. Aparent doar moşii şi babuţele deschid, ceea ce e cam trist. Şi 2 sau 3 într-un bloc întreg.
Peste două zile am mers cu o chitară şi Cookie. Şi cântam de nu mai puteam, am mers în nu ştiu câte blocuri, însă în afară de cunoscuţi puţini au deschis, şi aceştia pensionari. Chiar voiam să vedem şi noi cum e, să coldinăm..de parca aveam la cine. Foarte drăguţă era o pisicuţă “cazată” pe scara unui bloc, şi cum io cântam la chitară pe scări, pisica se freca de mine, şi de chitara. Colindat cu obstacole.
Oricum, a fost amuzant, am colindat-o şi pe tipa cu magazinu’ din colţ pe care o rugasem să ne schimbe nişte bani.
M-a mirat că am primit numai bani. Ce s-a întâmplat cu merele, nucile şi covrigii? Mă rog. Oricum, noi am deschis pe cât posibil la majoritatea colindătorilor. Doar aşa e frumos, nu?
Bine, m-au trezit din somn tipii cu capra, urs, şi ce alte animale mai avem noi în cultură, cu tobe şi trompete la 9 dimineaţa. Fiind vacanţă, mai dorm şi eu peste 12 alea alea.
Oricum, a fost plăcut. Sper să mai repet experienţa.
Anarchists are those who advocate the absence of the state, arguing that common sense would allow people to come together in agreement to form a functional society allowing for the participants to freely develop their own sense of morality, ethics or principled behaviour.
Mie îmi place. Mai ales că la noi statul încurcă mai rău decât ajută. Şi mai şi fură. Şi sunt complet de acord cu common sense. (Thomas Paine anyone?)
This is fun.
Să mă explicitez.
La finalul anului şcolar trecut, am avut de bifat un opţional pe care am vrea să-l facem la alegere.
Excluzând faptul că opţionalul nu e opţional şi e obligatoriu, ergo trebuie să îl facem vrem nu vrem (matematici tabelare!?!? pe bune?!?!), a fost ales sportul în favoarea educaţiei pentru sănătate. Chestie foarte interesantă având în vedere că 7/28 de oameni fac sportul la noi în clasă. Dar hei, majoritatea decide nu? (wtf).
Şi s-a ales baschet/volei/fotbal opţional. Foarte ok, eu am ales Istorie şi sport, deci îmi place (nici acum nu ştiu de ce am ales istorie şi a venit Somnorel să ne predea).
Hai să vă explic totuşi de ce s-a ales sportul. Pentru că ăia 21 de oameni scutiţi de sport, au votat sport în masă. Ca să aibă o materie mai puţin la care să-şi bată capu’.
Urmează partea interesantă. Şcoala a intrat în reparaţii. Nu mai aveam terenuri de baschet/volei/fotbal. Şi facem forţă, în sala mică. Şi forţă, muuultă forţă. Asta e partea care o urăsc eu din sport, forţa. Dintr-un motiv foarte clar, NU AM. E şi uite aşa facem noi câte 2 ore de forţă pe săptămână, fiind singura activitate care se poate întreprinde.
Şi bagăm frate: abdomene, extensii, bricege, ridicarea picioarelor la 45 de grade (AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAH), flotări, genoflexiuni, sărituri (măcar de aş avea voie astea, da’ n-am!), gantere, ridicat cu picioarele la aparate…
Băi frate, nu ştiu cum să vă zic. Săptămânal am febră musculară. Şi nici să mă apuc acum să lucrez nu vreau. Pentru că nu verau să arăt ceva de genu’.
Mă dor muşchii de la: gât, braţe, copase, spate, fund, şi în general tot corpu’.
Aşa. Ideea de bază este că mie nu îmi convine să fac sport pentru că nu au chef scutiţii să se deplaseze la oră. Adică nu sport, că nu am nimic cu mişcarea fizică. Dar ăştia numa’ forţă ne pun să facem. Şi m-am cam săturat.
Uite de asta România suge, ok?
– hehe, şic), şi încă îmi place. Azi am apucat să văd parţial şi cu altă distribuţie. Extrem de drăguţ ca de obicei, lui Ou i-au plăcut balerinii (mai precis Ivan balerinul – nu, nu vei găsi nimic pe net, face balet şi are nume rus, ai vaga idee câţi sunt în setul ăsta? Nu neg, ce făcea, făcea super bine, şi să jonglezi cu foc nu e tocmai o bagatelă).