Eu admir această artă foarte mult. Pentru că mi se pare că este arta momentului. Nu sunt mulţi care se duc la expoziţii de pictură sau la muzee, însă toţi circulă pe stradă.
Deasemenea, legea aia cu nu e voie în spaţii publice mi se pare o aberaţie totală, având în vedere că diverse scursuri în legi permit distrugerea a 90% din mediul înconjurător, dar doamne fereşte să facem nişte desene pe ciment că o să distrugem Planeta.
Şi în baza acestei idei, eu aş face un oraş decorat numai cu Graffiti.
Bine, nu eu, că eu nu am nici cea mai mică treabă cu desenul. Însă aş ruga grafferi.
p.s. filme de văzut:
1. Wild Style
2. Beat Street.
cărţi de citit:
Graffiti – artă pe 5 continente.
Care sunt defapt probleme cele mai importante?
Alea care nu le aflăm ascunse de mass-media (KFC, filmul The Cove)? Sau cele ale noastre, personale (eşecuri, morţi, despărţiri, trădări)? Sau poate cele care ameninţă Planeta sau fiinţele ei (specii masacrate, păduri defrişate, radioactivitate şi organisme modificate genetic)? Sau nici una şi toate? Sau chiar lipsa de comunicare şi prejudecăţile?
Ideea postului a pornit de la filmele motivaţionale precum Age of Stupid şi The Cove. Nu zic, pe mine mă marchează acest gen de filme, şi chiar mă pun pe treabă. Însă eu sunt o singură persoană.
Noi avem probleme de genul rasismului. Sau Palestina. Sau acceptarea punctului de vedere a celuilat (religia,comunismul din şcoli).
Păi mă copii. Dacă noi nu suntem în stare să rezolvăm probleme astea false, inventate, penibile şi meschine, cum o să rezolvăm noi distrugerea eco-sistemelor? Cum o să răsurnăm sistemul cercurilor concentrice de putere? Dacă noi încă, în secolul XXI, unde omul are acces la informaţie cum nu a mai avut niciodată în istorie, şi se poate deştepta, poate fi culturalizat, încă ne certăm care e mai şmecher în funcţie de nivelul concentraţiei de melanină din pielea noastră? Sau fiecare la ce divinitate se roagă? Lumea e un trib la o scară mai mare. Fiecare are idolul său cioplit (nu fac referire la Decalog, ci la indigenii africani care se roagă la statuete, ca la zei). Fiecare are zeul lui propriu, nu? Ei bine la noi suntem mai mulţi care avem în comun un zeu. Şi îl proclamăm atot-puternic.Frate, el e tot unu’, indiferent ce nume îi dăm. De ce pisici ne certăm pentru nişte NUME, pentru nişte SUBSTANŢE, nişte aberaţii atât de nesemnificative, când alţii lucrează intens la distrugerea Planetei sau la războaie?
…and girlfriends before boyfriends.
E adevărat că prima sintagmă e puţin mai cunoscută, dar asta nu înseamnă că nu se poate aplica şi la noi în egală măsură. Nu fac aluzie la nici o cunoştinţă în acest post. Însă am observat cum noi fetele, (da, mă bag şi pe mine în oala asta, că şi eu am făcut d-astea), tindem să punem băieţii pe primul plan, şi să le jucăm tot felul de renghiuri prietenelor.
Şi asta nu mai e frumos. Pentru că băieţii vin, şi trec. Dar prietenele rămân. Şi suntem îndrăgostite nebuneşte de el, doar el, lumina ochilor noştrii…şi el îşi ia catrafusele şi se duce la una mai blondă şi mai mică în 2 luni. Şi vrem să plângem pe umărul prietenelor. Stop. Rewind. Care prietene?
Asta apreciez eu la băieţi. Îi respect enorm pentru chestia asta, pentru că ne-au dat clasă. Noi nu reuşim să rămânem niciodată unite, dacă apare un el la mijloc. Băieţii nu se ceartă dintr-o “pizdă”. Noi da. Concluzie? Aici, băieţii rulează fin. Jos pălăria băi.
Omul ăsta este GENIAL. No comment.
(motivaţional by meh)
-McDonald’s aici îngolbează tot setul de fast-fooduri gen KFC si Burger King
Aveţi trei motive pentru care eu nu mănânc la McDonald’s, şi parţi ale faptului că am devenit vegetariană.
Unu.
Doi:
Nu e bine să amesteci alimentele care se dizolvă în sucuri gastrice acide (carnea) cu alimente dizolvabile în sucuro gastrice alcaline (cartofii). Stomacul depunde de 2 ori mai mult efort, cauzând boli pe termen lung. E o carte întreagă pe tema asta.
Şi acum, să întrebîm în cor, ce conţine meniul standard de la McDonald’s?
Fries and Hamburger!
Trei: Read more…
Şi nu o să mă mai satur să scriu asta, pentru că zilnic mi se aduc noi şi noi dovezi despre cum îmi pierd eu timpul 7 ore pe zi, 5 zile pe săptămână când aş putea chiar să ÎNVĂŢ ceva.
Proful de Sociologie (tipul care nu a auzit de Jane Eyre şi e mebru al Uniunii Scriitorilor), ne bate la cap de TREI ORE despre Teoria Ipotezei (care spune că: Dacă x, atunci y).
Eu stau de 10 minute pe net să caut ceva şi am descoperit că există Astrobiologie. şi teoria Panspermiei. Chestii care chiar îmi dau de gândit. Dar nu, eu trebuie să înţeleg cum să formez o ipoteză, chestie care am învăţat-o la 12 ani din cărţile lui Conan Doyle cu Sherlock Holmes.
M-am săturat să îmi pierd timpul din cauta unei societăţi şi a unui sistem idiot, pentru că omenirea nu e capbilă să îşi realizeze priorităţile şi mai ales ROMÂNIA, când eu am chestii mai bune de făcut!
Şi ca să râdeţi (sau să plângeţi, depinde cum priveşti problema) la final, am să vă dau o mostră din discuţia mea cu profu’ de Socio:
Unul din spectacolele mele favorite a fost uploadat pe youtube, în sfârşit. Toate celelalte variante existau, de la unguri şi francezi, mai puţin cel românesc. Dar acum văd că a apărut, şi e super.
Vă las cu aria mea favorită. Ar trebui să-l vedeţi, e super tare! (Şi noutate pe scena românească)
Cum l-am sărbătorit eu:
1. Am fost la Otaku Halloween Party în Club Indie pe 30. Eram o vrăjitoare (care şi-a pierdut pelerina), însă nu totă lumea m-a perceput aşa. (Cine se îmbracă de Halloween în Curtezană?)
De asemenea ne-am întâlnit cu tipa de la Nijikon, cea care mi-a făcut chibi-ul de acum trei posturi.
Cookie şi ea:
Şi Moony a fost un mim foarte tăcut, dar sugestiv
2. Am scobit dovleci până am făcut febră musculară la mână. Cu lingura, am răzuit de mi se făcuse mâna portocalie. Însă rezultatul a fost frumos.
Voiam să fac un top cu filmele care mi-au plăcut cel mai mult şi respectiv care mi-au displăcut.
Luaţi în considerare faptul că eu nu pot să mă uit la sânge în filme aşa că singurele filme la care mă pot uita sunt comediile romantice, comedii sau comedii negre. Dramele nu-mi plac.
Filme care mi s-au părut aberaţii:
Scary Movie, seria
American Pie, seria
Not another Teen Movie
House Bunny
Sex and the City
Filme care mi-au plăcut:
Maria Mirabela în Tranzistoria
John Tucker must Die
New York Minute
filmele cu Audrey Hepburn
Jane Eyre şi Pe aripile vântului
Garfield, 1
Love and Basketball
Harry Potter 1 (la 9 ani, mi se părea cel mai tare film)
filmele Disney Classics Collection
Mamma Mia
În w/edul ăsta am fost la mai multe evenimente:
Ioring IV. Unde am strâns semnături pentru petiţia Greenpeace. A fost frig dar frumos. Nu oi fi eu o mare amatoare de vizionat sporturi, dar m-aş uita la concursi de skate si BMX toată ziua. Mai mult skating. Pe lângă faptul evident că skaterii sunt buni ( 
), mi se pare un sport foarte tare. Ca şi baschetul.
Dar trecând de asta, a fost super să asis la un astfel de eveniment. Mai ales că am dat de oameni din ţară care sunt de obicei mult mai tari decât capitaliştii care sunt nişte scârboşi. Totul făcut în silă şi în dezinteres.
Astfel de concursuri te fac să te simţi foarte bine, dacă eşti fată 
Duminică am fost la Vintage Fair la Arenele Romane, unde s-au strâns chiar foarte bine semnături, ceea ce e super tare!
În ambele zile am mers la convenţia anime Nijikon, unde m-am uitat la anime-uri în camera de proiecţie (din păcate nu am apucat să văd decât o oră. Trist)
Am mâncat mâncare de la japoneze get-beget. Oooo da. Puţin sushi să văd cum e: nu mă omor. Apoi nişre cremă de zahăr ars alb cu roz. Maaaaaamă. Vreo 6 am mâncat. Delicioase. Am văzut premiera concursului de cosplay, şi am primit un chibi făcut după moaca mea:
A fost mişto. La toate. Oricum, s-au terminat prea repede. Abia aştept alea de anu’ viitor. Da stai că acuşa vin petrecerile de Halloween, Roblogfest… hehe.