Ok, serios, CARE E FAZA.

Am fost să văd minunaaatul film Inception. E un film de acţiune ordinar, comercial, american, în genul lui “The One.” În primu’ rând, n-are cap şi coadă. Nu în sensul că nu are logică, dar nu are un motiv, un mesaj, sau un scop.
Pe scurt, sunt tipii ăşti antrenaţi să pătrundă în mintea cuiva şi să extragă informaţii, sau (mai greu), să planteze. Pasămite sunr profesionişti, şi ne arată asta prin faptul că avansează în nivele de subconştient unde nu a mai ajuns nimeni înaintea lor! Nu, nu e profesionist că se aruncă cu capu’ înainte ca bou’, e profesionist dacă o lasă în pace pe gagica aia de a stat tot filmu’ după ea şi îşi vede de treabă, că realizează că aia nu face decât să-l încurce, şi nu amesteci afacerile cu plăcere. E profesionist dacă îi explică chinezului că nu e treaba lui să vină şi să se hlizească ca la circ în misiune, ca nu e atrenat corespunzător, şi că ar putea să moară, şi să le îngreuneze misiunea. Dar deh, clişeul american cere să se încurce eroul singur, că nu-s destule obstacole şi aşa.
Toate discuţiile se purtau la nivelul:
-Bună ziua, aş dori să îmi spuneţi ce ştiţi.
-Nu doresc acest lucru.
*scoate pistolu’ şi-l îndreaptă spre ăla*: Bă spune ce ştii să moară mama, că te sparg!
Evident că Leonardo are grijă să specifice exact ce e imposibil şi interzis ca să aibă grijă să fac fix chestiile alea ulterior, şi ne explică copăcel, ca la proşti, la începutu’ filmului, cum funcţionează toată afacerea asta, practic prezentând tot ce urmează ei să facă, făcând tot filmul predictibil. Evident, omite să explice cum ditai agenţii antrenaţi reuşesc pur şi simplu să adoarmă şi să invadeze subconştientul altei persoane, pentru că nu e aşa, există magie! Dar dacă excludem piatra de temelie, în rest tot e construit perfect, că deh, casele plutesc!
Tot filmul vrea să-ţi amestece creierii ca să nu mai ştii ce e ficţiune şi ce e realitate. Păi nu ştiu voi, dar la mine dacă nu se răstoarnă casele când merg pe stradă şi îmi doresc asta, e destul de evident că sunt trează! Dar deh, asta era prea simplist pentru micul filozof complexat din Leo.

Acum, o să zic ceva pentru care o să-mi iau bătaie probabil, dar filmul ăsta a fost superficial. Nu a fost cât trebuia de complex. Mintea umană e destul de fucked-up, că de asta nu o putem explica încă. Ei au calculat totul atât de exact şi la limită, de zici că ştiau perfect cum funcţionează, ca o maşinărie.
Au vrut să fie “profund”, şi să coboare mai multe niveluri de subconştient. Pentru mine toate nivelurile alea arătau la fel. Serios, mintea nu e ceva exact, nu e un cub cu patru laturi. E fucked up, nu are sens, lucrurile oscilează, dubii, sentimente, concepţii, principii, personalitate…De asta e subconştient, că nu poate fi controlat! E ceva extrem de intim şi complex, ambiguu.
La ei zici că erau etaje. Io înţeleg că nu ai timp în două ore să dezvolţi 6 etaje cât era necesar, da’ atunci nu fi hulpav, limitează-te la două şi fă-le calumea! Sunt frânturi de gânduri care invadează, sau evadează, care trec din conştient în subconştient, şi nu ştii ce determină asta. Subconştientul lucrează pe alte probleme în momentul în care conştientul se gândeşte la ceva. Ei au avut o schemă de bază, o linie dreaptă verticală cu nişte linii pe ea orizontale care reprezentau nivelul de adâncime al subconştientului şi atât. Era o schiţă, o schemă făcută dimineaţă la o cafea pe fugă. Vrei să fie mind-blowing filmul? Păi creează-l ca atare. Fiecare aşa-zis “nivel”, de subconştient, e un Univers în sine, cu toată existenţa şi lucrurile din el, ei l-au făcut sărăcăcios de vai mama lui, şi irelevant. Nu ştiu cine a stat la baza ideii sau a creat scenariul, dar a dat un mare la fail la faza asta. Ca să te facă să te gândeşti pe bune, trebuiau de 10 ori mai multe detalii.

Şi încă ceva. Ideea de bază a filmului este că vor să planteze o idee în mintea cuiva, fără ca acela să ştie că ei au fost, nu?
Am două concepte pt voi:
1. Profesor.
Jobul profesorilor la şcoală, este unul singur: să te înveţe să gândeşti singur.
2. Manipulare
Când determini un om să facă ce vrei tu, indirect.

Nu ştiu unde au vrut să ajungă, sau de ce, dar nu le-a ieşit, de nici o culoare. Explicaţi-mi şi mie scopul acestui film, vă rog.
Dacă ar fi pus-o pe profa mea de istorie să-l determine pe ăla să se gândească singur să facă faza aia, ar fi durat 5 minute, nu două ore jumate. Aşa că toată nebunia asta care nici măcar cât trebuie de complexă nu e a fost pentru?

La final, dacă sunteţi amatori de senzaţii tari, luaţi de aici ceva mind-blowing:

* Blair is one of the first to know of Serena and Dan’s night together because her cell phone is permanently attached to her hand, yet we’re supposed to buy that she wouldn’t call Chuck and tell him to hold on and extra 10 minutes because she was running late? -10

Nu, nu i-a dat mesaj, pentru că voia să fie romantic, aşa cum era în film. O înţeleg, în lumea asta plină de tehnologie, să vrea un strop de romantism.

+ 5 for not only the death of the raccoon eye make-up, but for Jenny’s departure also marking the first time she washed her hair in the past three weeks. – Epic win pentru asta. Die bitch die.
Deasemenea,
* Jenny is a horrible bitch all year to her family and screws over every last one of them, yet they gush about much they’ll miss her at her send off. -5 because as if the wouldn’t toast and sing “Ding dong, the witch is dead” on the ride home.

Mulţumiri mii pentru Blair că a exilat-o pe blondă din oraş, sper să moară.
-50 for “I’m Chuck Bass” losing its bite. Apparently Europeans do NOT know what that means…
Sunteţi idioţi pentru asta, pe scurt.
Blair poartă aceleaşi haine de la finalul sezonului 1. Io înţeleg că vă întoarceţi la origini şi o luaţi de la capăt, dar naşpa asta.
Georgina, gravidă, whatever, oricum nu-mi prea pasă de personaju’ ăla, şi e evident că nu e al lui Dan.

Mă. Acu urmează partea enervantă.
Ce mi-aţi făcut mă din Chuck mă???????
Ăla e personaju’ meu favorit. NU pot să cred că l-aţi cuplat cu Jenny, după care în 2 minute inel (nuntă, etapă importantă a vieţii) şi împuşcătură (moarte, altă etapă). Plus Dorota naşte, altă etapă. Aţi vrut să aveţi în episodul ăsta toate etapele vieţii. Păi sper să muriţi în beznă, pentru că eu mă uit la seriale ca să urmăresc ceva uşurel, care să nu-mi dea de gândit nu să fiu tristă şi pentru seriale, dacă am chef să îmi stric ziua mă duc afară, în REAL LIFE. Serios, sezonu anterior am păzit nu ştiu cât să-şi zică te iubesc, acu’ asta, ce mama naibii? Şi slavă Domnului că există spoliere pe Net că dacă trebuia să aştept până în toamnă să aflu dacă e mort sau nu, vă aruncam pe geam. Oricum serialu s-a cam stricat după primu’ sezon, pentru că nu mai sunt blasturi decât din an în paşte, deci şi-a pierdut ideea, şi nu mai aveţi ce să le faceţi, ergo îi ameţiţi între ei. Sezonul 1 să trăiască!
Şi nu-mi vine să cred că i-au furat şi inelul (adică, tehnic, ultima rămăşită din Blair, şi l-aţi şi împuşcat dupaia. Aşa mă, futeţi-l definitiv, şi pe plan fizic şi psihic, păi din momentu’ ăsta poa’ să moară liniştit că oricum nu mai are nimic!!! Vai ce m-aţi enervat cu asta, vorba Biei, o să dau scenariştii în judecată!!!!)
În orice caz. Nici măcar The Big Bang Theory nu mi-a luat mintea de la asta, şi în 10 things altă dramă, altă nebunie (app, rezonez cu tine Kat), deşi după faza asta nu mai era nimic aşa.
Adică serios frate, ce aveţi cu personaju’ ăsta? Săracu’, tot timpu’ suferă, v-a căşunat pe el definitiv, tot timpu’ îi moare cineva, aproape moare el, are tot felul de ţepe de ordinea incorcondanţei temporale…e prea apropiat de realitate, prea real ca personaj, serios, give him a fuckin’ break! Şi are şi o faţă actoru’ când i se îneacă corăbiile de mori. Aţi face bine să-l teleportaţi instant înapoi în viaţă sau în Paris în braţe la Blair, că altfel vin eu şi vă împuşc. A, da, şi faza cea mai dură, aia era în limuzină, n-avea nici un stres, o durea la paişpe de ăla mort pe o stradă.
Serios, reveniţi-vă, or I shall kill you.
A, cât despre numele episodului? Crimă pasională. Chiar se cheamă “Last tango, then Paris?”.
Serios, vă urasc.

Later Edit:

http://collegecandy.com/2010/05/18/gossip-girl-jenny-humphrey-ruins-everything/

Fusei şi eu la film la imax (nu, nu citesc aimax, ci IMAX, aşa cum se scrie), şi 3D. Când am ajuns şi ne-a spus tipu’ de prezenta că e ecranu’ de 18 metri, cât 7 elefanţi unul peste altul eram ceva de genu’: ok şi asta are legătură cu mine pentru că…?
În fine, începe filmul şi numărătoarea aceea inversă cu 10, 9, 8….m-a ameţit complet.
Pe mine nu m-a pasionat niciodată povestea asta. Pentru că e aiurea, nu are nici o legătură cu nimic, sunt nişte personaje…dubioase, etc.
Cel mai bun rezumat al chestiei ăsteia l-a făcut un comentator pe youtube:

red13redc (3 days ago) Show Hide

Hey anybody else realize that Alice In Wonderland was based off somebody on drugs…if you remember the cartoon, there was the caterpillar who was smoking on top of a mushroom hmm…then Theres that Cat who is always appearing and disappearing…nothing makes sense. Alice was sleep the whole time this stuff was happening, i think she was getn high by that tree she fell alseep by, or by the cookies she ate

Nu ştiam exact cum să explic asta când eram mică, dar dacă vezi filmul ăsta când eşti high te sperii ca toate cele. Cât despre pisica zâmbăreaţă, în film mai merge, dar în ăla original de desene, e tulburătoare RĂU DE TOT! Mi-a plăcut că tot efortul ăstora cu IMAX şi 3D şi tot ce mai au ei e pentru a face oamenii să fie cât mai implicaţi în film, cât mai aproape de actori, să te implici complet în acţiune. Problema cu mine e că eu deja fac asta. Să vă povestească Bbee cum mă comport eu când mă uit la film: nu mai văd/aud nimic în jurul meu, poa’ să vină război nuclear, eu mă uit la film! Aşa că toată strădania ăstora e cam inutilă, eu mă implicam de obicei oricum.
Când a zburat spre castel, nu m-a impresionat aşa mult. Arăta exact ca în Ogrimmar în WoW, deci eram obişnuită cu astfel de chestii.
Omida a fost genială (evident, doar e vocea lui Alan Rickman!) când era partea ei, eu eram în extaz se auzea vocea tipului surround în sală, are aşa o voce liniştitoare! Şi muzica de la generic e Avril, deci şi mai genial.

Apropo, noul album al lui Avril se va numii Almost Alice, şi eu nu înţelegeam de la ce vine, şi nu îmi plăcea aşa mult. Ei bine este de la una din replicile lui Alan, deci evident e genial, albumul cântăreţei mele favorite numit după replica actorului meu favorit! Aş mai merge de câteva ori!

Later Edit: pe omidoi (Alaan) îl cheamă Absolute..vreo legătură cu băutura Absolut? neaah, doar e un film despre droguri, să nu le amestecăm!

Ok, ştiţi că eu am oroare de filmele thriller şi nu suport sângele în filme.
Filmul ăsta am vrut să-l văd de dragul lui Alan Rickman, un actor genial. Partea proastă e că am văzut o secvenţă din el într-un fan-video pt Alan, şi era singura scenă pasională din film – am crezut că e romantic! Evident, când am văzut titlul m-am gândit la ceva gen Narnia. Ei bine nu, este un thriller psihologic oribil. Nu arată scenele în care o torturează, însă…
E genial cum doar 2 actori şi o cameră te pot ţine lipit de scaun 2 ore. Nu l-am găsit nicăieri pe Net, dar e pe youtube tot, puteţi să îl căutaţi. Am înţeles că e făcut după o carte, vreau să mă uit după ea.
Are referinţe literare multe şi mişto.
Pe scurt, e vorba de o autoare de cărţi de copii, care a scris una din cărţi (Closet Land) despre o traumă sexuală din copilărie. Numa’ că ăştia o torturează pentru că a dat senzaţia că e ceva anti-sistem, şi o pun să semneze o foaie unde recunoaşte asta. Puterea de voinţă a tipei, şi rezistenţa sugerată te lasă mască. (I-au băgat o ţepuşă de grătar încinsă în posterior). Este unul din puţinele thrillere văzute la viaţa mea, sau drame (am văzut per total maxim 5), dar a devenit instant unul din filmele mele favorite.
Da, jocul lui Rickman are o influenţă destul de mare, dar mesajul transmis mi se pare minunat. Am făcut legătura cu o chestie de când eram mai mică (nimic grav sau dubios, da’ nu-i de scris pe blog), şi m-a impresionat la maxim.
Este un film destul de rar, dar cine nu l-a văzut sugerez să îl vadă pentru că este foarte tare.
P.S. Voi ce credeţi, el era molestatorul, sau nu?

Later Edit: Tocmai am mai descoperit o chestie cu care m-ar ajuta cumva filmul ăsta. Io când vă zic că e super tare…

Later Later Edit:

dernieremode (2 years ago) Show Hide
+1
Marked as spam
Reply | Spam
this film is an erotisized “1984″

Deci a fost puţin mai romantic până la urmă.

Dar nu despre asta e postul ăsta. Ci despre Black Eyed Peas care (părerea mea), le-au dat clasă în ultimul hal ăstora cu ritmurile lor repetitive.
Au scos un videoclip de 10 minute, (vezi aici), în care pe lângă discuţia de la începutul clipului, în care Fergie spune exact ce părere are de muzica sintetizată (WE ARE NOT ROBOOOTS!), clipul în sine face mişto grav de ăştia. Le-au arătat că ei reuşesc să fie în top cu muzică adevărată, şi dacă vor, muzică d’asta ca a lor se poate face la infinit (10 minute încontinuu), nu trebuie să fii genial ca să faci aşa ceva. Toată acţiunea clipului în sine arată dezumanizarea survenită în urma acestui gen de muzică.
Eu am oroare de tot ce înseamnă roboţi, muzică electronică, filme cu rachete şi lasere, metal şi chestii “futuriste”. Dar clipul lor chiar umileşte grav.
1-0 Black Eyed Peas-industria muzicală actuală

Nu, acum serios. Uitaţi aici.
Cu alte cuvinte, dragii noştri oameni de ştiinţă geniali, după ce s-au certat 3 ani dacă vine sfârşitul lumii sau nu, au decis să se intereseze de la sursă. Şi uite că nu vine.
Îmi şi imaginez moaca urmaşilor incaşilor când au venit ăştia şi le-au zis ce cred ei.
Declaraţie de presă:
“WTF. Nu, nu urmează sfârşitul lumii, pur şi simplu se termină un ciclu. Ştii, urmează altul după! Ce, în 200 s-a terminat lumea? Doamnee! Mie îmi mor găinile de foame şi nu am cu ce să mă hrănesc şi uite cu ce aberaţii vin ei la mine, în loc să vină cu mâncare din aşa-zisa lume “dezvoltată”! Quetzoctilian! Vezi tată de ce ţi-am zis să-ţi ţii fundu’ acasă la maică-ta şi taică-tu şi să nu pleci aiurea la nebunii ăştia?”

Foaaarte tare momentul. Ştiinţa modernă umilită grav.

Societatea a apărut din nevoia de a dezvolta o civilizaţie.
CIVILIZÁȚIE, civilizații, s.f. Nivel de dezvoltare materială și spirituală a societății într-o epocă dată, a unui popor, a unui stat etc., cultură (materială sau spirituală); p. ext. nivel înalt de dezvoltare a unei societăți.
NU ca să o luăm ca o fiţă. Uitaţi-vă la absolut toate istoriile popoarelor: maiaşii, indienii, chinezii, nativii americani, etc. Toţi au pornit dintr-un trib mic. Ei au realizat că trăiesc în mijlocul naturii, şi faptul că o apreciază şi că trăiesc în comuniune cu ea, îi ajută să supravieţuiască. Pentru ei, ea era ceea care îi ţinea în viaţă, dar şi cea care îi rădea definitiv de pe faţa Pământului dacă nu ştiau cum să se poarte cu ea. Ei erau practic gardienii Pământului pe care locuiau, şi el le furniza cele necesare.

Societatea modernă a uitat toate fazele astea, se bazează pe “scopul scuză mijloacele”, şi totul este o fugă continuă după bani, indiferent de preţ. Toţi vor să trăiască “visul american”. Toate ţările vor să atingă nivelul de dezvoltare al Americii, pentru că – nu-i aşa, ei conduc lumea! Inclusiv China, India, etc.
În china se construieşte o fabrică de prelucrare a cărbunelui odată la 2 săptămâni. În Amazonia se defrişează păduri de mărimea unui teren de fotbal/minut.
Băi băieţi, voi nu gândiţi chiar deloc?
Dacă distrugem ceea ce ne menţine în viaţă…ok, deja am dat-o în filozofie abstractă.
Oricum, ideea e că nu îmi vine să cred ce se întâmplă acum pentru lux. Pentru că pentru astea sunt toate eforturile astea. Pentru lux.
Amice, câştigi 1 miliard de euro pe an. Crede-mă, familia ta trăieşte toată viaţa din banii ăia, până la nepoţi. Gata, opreşte-te. Nu înţeleg de ce nu ne rezumăm la nişte sume care să ne satisfacă nevoile, şi atât. Sau să zic ok, câştigi 5 milioane de euro. Mai donează nene şi la ONG-uri sau la copii orfani, că ăia n-au! Fă ceva bun, sau productiv.
Nu pot să cred cât de dobitoc e omul (pe bune jignesc bietele dobitoace inocente), deşi se presupune că stăm în fruntea lanţului trofic. Dacă am folosi toată tehnologia asta de care dispunem într-un scop bun, ar fi Planeta ideală. Da’ nu, noi facem războaie, ne certăm pe lopăţică la Copenhaga, ce dacă suntem cele două mari puteri economice ale lumii.
Vedeţi, de asta urăsc eu econmia la şcoală. Pentru că ea ne-a adus aici.
Serios, fuck it. Distrugem totul pentru bani. Retardaţilor. Oare când o să ne oprim, când CHIAR nu o să mia avem ce face* Momentan, urăsc rasa umană (cu excepţii). Trăiască greierii!

Mie îmi place. Mai ales că la noi statul încurcă mai rău decât ajută. Şi mai şi fură. Şi sunt complet de acord cu common sense. (Thomas Paine anyone?)
This is fun.