Pe scurt: Wanna get high like Alice and go to “Wonderland”?
Fusei şi eu la film la imax (nu, nu citesc aimax, ci IMAX, aşa cum se scrie), şi 3D. Când am ajuns şi ne-a spus tipu’ de prezenta că e ecranu’ de 18 metri, cât 7 elefanţi unul peste altul eram ceva de genu’: ok şi asta are legătură cu mine pentru că…?
În fine, începe filmul şi numărătoarea aceea inversă cu 10, 9, 8….m-a ameţit complet.
Pe mine nu m-a pasionat niciodată povestea asta. Pentru că e aiurea, nu are nici o legătură cu nimic, sunt nişte personaje…dubioase, etc.
Cel mai bun rezumat al chestiei ăsteia l-a făcut un comentator pe youtube:
Ok, ştiţi că eu am oroare de filmele thriller şi nu suport sângele în filme.
Filmul ăsta am vrut să-l văd de dragul lui Alan Rickman, un actor genial. Partea proastă e că am văzut o secvenţă din el într-un fan-video pt Alan, şi era singura scenă pasională din film – am crezut că e romantic! Evident, când am văzut titlul m-am gândit la ceva gen Narnia. Ei bine nu, este un thriller psihologic oribil. Nu arată scenele în care o torturează, însă…
E genial cum doar 2 actori şi o cameră te pot ţine lipit de scaun 2 ore. Nu l-am găsit nicăieri pe Net, dar e pe youtube tot, puteţi să îl căutaţi. Am înţeles că e făcut după o carte, vreau să mă uit după ea.
Are referinţe literare multe şi mişto.
Pe scurt, e vorba de o autoare de cărţi de copii, care a scris una din cărţi (Closet Land) despre o traumă sexuală din copilărie. Numa’ că ăştia o torturează pentru că a dat senzaţia că e ceva anti-sistem, şi o pun să semneze o foaie unde recunoaşte asta. Puterea de voinţă a tipei, şi rezistenţa sugerată te lasă mască. (I-au băgat o ţepuşă de grătar încinsă în posterior). Este unul din puţinele thrillere văzute la viaţa mea, sau drame (am văzut per total maxim 5), dar a devenit instant unul din filmele mele favorite.
Da, jocul lui Rickman are o influenţă destul de mare, dar mesajul transmis mi se pare minunat. Am făcut legătura cu o chestie de când eram mai mică (nimic grav sau dubios, da’ nu-i de scris pe blog), şi m-a impresionat la maxim.
Este un film destul de rar, dar cine nu l-a văzut sugerez să îl vadă pentru că este foarte tare.
P.S. Voi ce credeţi, el era molestatorul, sau nu?
Cât munceam eu de zor la postul anterior a apărut videoclipul oficial Alice al lui Avril Lavigne.
Părerea mea este că este videoclipul I’m With You, varianta mai dark. E identic în proporţie de 70%. Oricum, pisica aia creepy este groaznică, eu de felul meu nefiind o fană Alice în Ţara Minunilor, pt a mi se pare foarte creepy, nu ca poveştile normale de copii, dar merge. Plus ca Omida în film va fi Alan Rickman deci…
Însă faţă de rozul anterior şi prostiile alea, este minunat oricum. Dresul e mişto, şi a revenit la pianul din My Happy Ending.
Concluzie, nu e reuşit, dar oricum mult mai bun decât albumul interior. Când fuge prin ceaţă la 3:02 e chiar ok. Nu înţeleg de ce era necesar trailerul, dar în fine. Oricum cu videoul de la Sk8er Boy nu se compară nimic, dar asta e altă poveste. Acum aşteptăm albumul. Luaţi de vedeţi:
Aşa cum a făcut şi Madonna cu Celebration, unii sunt în vârf pentru că ştiu să rămână acolo.
Mai nou “muzica” aia de se aude prin toate cluburile – tehno, house şi alte genuri, e cea mai tare chestie inventată. Not. Părerea mea e că Chopin se învârte în mormânt, că el sărăcuţu’ s-a chinuit să scrie atâtea armonii frumos şi ăştia scot cântece pe bandă rulantă din 3 măsuri.
Dar nu despre asta e postul ăsta. Ci despre Black Eyed Peas care (părerea mea), le-au dat clasă în ultimul hal ăstora cu ritmurile lor repetitive.
Au scos un videoclip de 10 minute, (vezi aici), în care pe lângă discuţia de la începutul clipului, în care Fergie spune exact ce părere are de muzica sintetizată (WE ARE NOT ROBOOOTS!), clipul în sine face mişto grav de ăştia. Le-au arătat că ei reuşesc să fie în top cu muzică adevărată, şi dacă vor, muzică d’asta ca a lor se poate face la infinit (10 minute încontinuu), nu trebuie să fii genial ca să faci aşa ceva. Toată acţiunea clipului în sine arată dezumanizarea survenită în urma acestui gen de muzică.
Eu am oroare de tot ce înseamnă roboţi, muzică electronică, filme cu rachete şi lasere, metal şi chestii “futuriste”. Dar clipul lor chiar umileşte grav.
1-0 Black Eyed Peas-industria muzicală actuală
Cu toţii ştim că nu e sfârşitul lumii în 2012. Uite de ce:
Nu, acum serios. Uitaţi aici.
Cu alte cuvinte, dragii noştri oameni de ştiinţă geniali, după ce s-au certat 3 ani dacă vine sfârşitul lumii sau nu, au decis să se intereseze de la sursă. Şi uite că nu vine.
Îmi şi imaginez moaca urmaşilor incaşilor când au venit ăştia şi le-au zis ce cred ei.
Declaraţie de presă:
“WTF. Nu, nu urmează sfârşitul lumii, pur şi simplu se termină un ciclu. Ştii, urmează altul după! Ce, în 200 s-a terminat lumea? Doamnee! Mie îmi mor găinile de foame şi nu am cu ce să mă hrănesc şi uite cu ce aberaţii vin ei la mine, în loc să vină cu mâncare din aşa-zisa lume “dezvoltată”! Quetzoctilian! Vezi tată de ce ţi-am zis să-ţi ţii fundu’ acasă la maică-ta şi taică-tu şi să nu pleci aiurea la nebunii ăştia?”
Ştiţi de ce distrugem noi planeta? Simplu. Pentru că suntem NESIMŢIŢI. Ştiţi de ce se distruge pădurea amazoniană printre altele? Pentru că oamenii sunt convinşi să meargă să locuiască acolo, şi fac agricultură. Dar nu-şi pun problema că solul e diferit faţă de ce-i la ei acasă şi metodele de agricultură diferă. Nu. Ei fac la fel. Şi normal că îl distrug.
Pentru că preşedinţii nu ştiu să dea un google, şi promovează reducerea de CO2 prin centrale nucleare. Prietene, eşti prost.
Pentru că primarii decid să defrişeze un parc pentru un monument pro-holocaust. Cum zicea cineva pe site, faceţi o pădure în jurul Bucureştiului în formă de stea, să se vadă din satelit. Comemoraţi Holocaustul (deşi românii nu au avut nici o treabă cu asta, decât că au ajutat evreii să SCAPE), şi faceţi ceva PRO-mediu. Nu am nimic cu evreii, dar de ce să îmi afecteze sănătatea un eveniment care a trecut? Da’ frate, şi pe noi ne-au cotropit turcii, da’ nu fac o sticlă gigantică de plastic umplută cu CO2, scriu pe ea “naşpeţilor!”, şi o las plutind pe Marea Marmara. Că n-am de ce.
Societatea a apărut din nevoia de a dezvolta o civilizaţie.
CIVILIZÁȚIE, civilizații, s.f. Nivel de dezvoltare materială și spirituală a societății într-o epocă dată, a unui popor, a unui stat etc., cultură (materială sau spirituală); p. ext. nivel înalt de dezvoltare a unei societăți.
NU ca să o luăm ca o fiţă. Uitaţi-vă la absolut toate istoriile popoarelor: maiaşii, indienii, chinezii, nativii americani, etc. Toţi au pornit dintr-un trib mic. Ei au realizat că trăiesc în mijlocul naturii, şi faptul că o apreciază şi că trăiesc în comuniune cu ea, îi ajută să supravieţuiască. Pentru ei, ea era ceea care îi ţinea în viaţă, dar şi cea care îi rădea definitiv de pe faţa Pământului dacă nu ştiau cum să se poarte cu ea. Ei erau practic gardienii Pământului pe care locuiau, şi el le furniza cele necesare.
Anarchists are those who advocate the absence of the state, arguing that common sense would allow people to come together in agreement to form a functional society allowing for the participants to freely develop their own sense of morality, ethics or principled behaviour.
Mie îmi place. Mai ales că la noi statul încurcă mai rău decât ajută. Şi mai şi fură. Şi sunt complet de acord cu common sense. (Thomas Paine anyone?)
This is fun.
Eu admir această artă foarte mult. Pentru că mi se pare că este arta momentului. Nu sunt mulţi care se duc la expoziţii de pictură sau la muzee, însă toţi circulă pe stradă.
Deasemenea, legea aia cu nu e voie în spaţii publice mi se pare o aberaţie totală, având în vedere că diverse scursuri în legi permit distrugerea a 90% din mediul înconjurător, dar doamne fereşte să facem nişte desene pe ciment că o să distrugem Planeta.
Şi în baza acestei idei, eu aş face un oraş decorat numai cu Graffiti.
Bine, nu eu, că eu nu am nici cea mai mică treabă cu desenul. Însă aş ruga grafferi.
p.s. filme de văzut:
1. Wild Style
2. Beat Street.
cărţi de citit:
Graffiti – artă pe 5 continente.
Care sunt defapt probleme cele mai importante?
Alea care nu le aflăm ascunse de mass-media (KFC, filmul The Cove)? Sau cele ale noastre, personale (eşecuri, morţi, despărţiri, trădări)? Sau poate cele care ameninţă Planeta sau fiinţele ei (specii masacrate, păduri defrişate, radioactivitate şi organisme modificate genetic)? Sau nici una şi toate? Sau chiar lipsa de comunicare şi prejudecăţile?
Ideea postului a pornit de la filmele motivaţionale precum Age of Stupid şi The Cove. Nu zic, pe mine mă marchează acest gen de filme, şi chiar mă pun pe treabă. Însă eu sunt o singură persoană.
Noi avem probleme de genul rasismului. Sau Palestina. Sau acceptarea punctului de vedere a celuilat (religia,comunismul din şcoli).
Păi mă copii. Dacă noi nu suntem în stare să rezolvăm probleme astea false, inventate, penibile şi meschine, cum o să rezolvăm noi distrugerea eco-sistemelor? Cum o să răsurnăm sistemul cercurilor concentrice de putere? Dacă noi încă, în secolul XXI, unde omul are acces la informaţie cum nu a mai avut niciodată în istorie, şi se poate deştepta, poate fi culturalizat, încă ne certăm care e mai şmecher în funcţie de nivelul concentraţiei de melanină din pielea noastră? Sau fiecare la ce divinitate se roagă? Lumea e un trib la o scară mai mare. Fiecare are idolul său cioplit (nu fac referire la Decalog, ci la indigenii africani care se roagă la statuete, ca la zei). Fiecare are zeul lui propriu, nu? Ei bine la noi suntem mai mulţi care avem în comun un zeu. Şi îl proclamăm atot-puternic.Frate, el e tot unu’, indiferent ce nume îi dăm. De ce pisici ne certăm pentru nişte NUME, pentru nişte SUBSTANŢE, nişte aberaţii atât de nesemnificative, când alţii lucrează intens la distrugerea Planetei sau la războaie?
