Oaki

Din colecţia “Vino mumă să m-auzi”, azi avem programul Jetix, de desene.
Avem o difuzare de desene Disney, American Dragon Jake Long (Dragonul American).
Avem nişte roluri, printre care şi gagica Dragonului American, Rose, blonda cu ochi albaştri.
Desene, traduse în română.
Vocea lui Rose, eu.
Dacă are cineva chef de la 12:30 sau de la 19:30 pe Jetix să m-audă, distraţi-vă.
Povestea e simplă, un puşti are puteri magice, se poate transforma în Dragon şi trebuie să păzească lumea magică de clanul de Vânători (printre care şi Fata Vânător, care avea însemnul Vânătorilor de la naştere când a fost răpită de Vânători de la părinţi ei), pe nume Thorn, fată care defapt e aceeaşi cu Rose, prietena lui de la şcoală.
Şi de aici o întreagă poveste cum se iubesc ei la şcoală şi se luptă după şcoală.

Read more…

Îl şti. E ăla mic care chirăie fix când ai somnul mai dulce. Care face piu piu, sau bip bip, sau I LOVE YOU! ca al meu.
Care îţi vine să-l arunci pe geam când n-ai chef de el. Da’ ce să faci, e ceas! Te scoală, că ai treabă. Genul de chetsie pe care nu poţi să te superi nici să vrei, că ţi-ai făcut-o cu mâna ta.
Eu sunt masochistă, îmi pun 5 ceasuri, şi toate în partea ailaltă a camerei. Să mă scol până le opresc pe toate
Eh, un chin necesar al lumii în care trăim.

E o chestie a naibii de încurcată. În lumea asta plină de măşti şi aluzii şi subînţelesuri, nu mai şti. Asta e pe bune, asta mi se pare mie?
Plus că sunt şi problemele de genu’:
dacă le iei separat, au sens. Înglobate nu mai au sens. Discuţii. E d’ampixu. Şi asta nu e numai la mine, am observat la multe fete asta. Bine, noi stpm şi să analizăm ca deşteptele da vezi într-o discuţie ceva super, dipă care la 5 min ceva care se contrazice total.
Tu ce să mai înţelegi? Ce vrea omu’ / oama’?
Nici să te duci să le zici în faţă nu merge, “hei, mie mi se pare că acolo ai vrut să zici asta”. Pt că cel mai des rişti sp te trezeşti cu uhn : Nu, nu asta am vrut. Da poate să fie şi altfel şi să nu dea raspuns. Pff, e deampixu.
Aveţi de gând să vă exprimaţi vreodată clar, să o daţi naibii de “probabil am vrut să zic asta, dar poate nu?” E extrem de frustrant, niciodată nu poţi lti cu exactitate la ce s-a gândit celălalt.
Zice ceva, dar se contrazice prin fapte. Şi totuţi când decizi că vrea să zicem varianta X, altă aluzie te aduce către soluţia Y, din nou.
Of, explicaţi-mi şi mie, dacă vreţi planul Z cum e ăla!
Chiar nu aveţi..ceva translator? Nu puteţi vorbi pe şleau? De ce trebuie mereu să analizăm, să vedem ce a vrut să zică..da dacă se referea..da dacă nu..nu, nu are cum, mi se pare..da parcă e prea mare coincidenţa! Mii de analize inutile când totul s-ar rezolva prin două cuvinte, DA, sau NU!

Da, îmi place albastrul. Şi vreau să cumpăr fularul roşu vă rog.

Google acest mare Oracol.
Sunt infinite exemplele cu cautari clasice pe google:
cum fac daca paint a zis ca e verde dar eu vreau albastru
ea a ramas însarcinata si el nu vrea copil ea ce face

Oameni buni. Nu mai traim în Grecia Antica. Nu ne mai ducem cu capre luate de picioare sa le ducem la templu ca sa ne zica zeii cum sa rezolvam nu stiu care problema.
Nu mai avem preoti care vorbesc ca în Turcia din tunele subterane sa para ca zeii din pamânt au vorbit.Nu.

Suntem în secolul vitezei, unde avem Internetul, si, DA, GOOGLE care sa ne dea solutii. Dar totusi, Google, cât o fi el de performant ca cel mai bun motor de cautare, nu poate sa va zica ce vreti voi mereu.
Ce va asteptata, sa vina google cu o scrisorica roz la voi cu stelute si sa zica ceva de genu’:

Read more…

Chiar dacă televizorul este inflaţionat de cântăreţi de duzină şi aşa-zişi artişti în vogă, totuşi mai există şi artişti serioşi, care se ocupă cu arta, pictură, literatură, dramaturgie..
Ei există însă..cine să îi remarce în România? Abea se mai găsesc câţiva, ascunşi parc înnadins pentru a fi greu de găsit la uniunea scriitorilor, la uniunea artiştilor plastici, în Hanul cu Tei din Lipscani..
Pe ici pe colo câte o nestemată în ploaia asta de pietre de duzină.
Oricum, să nu sune prea metaforic, un astfel de artist m-a contactat acum… (hm, m-am uitat să văd data la mail, şi amuzant, acum fix o lună), pe mail, găsit prin intermediul blogului,
sugerându-mi puţin din opera sa, dornic de o opinie (nu expertă desigur), ci doar pentru a vedea impactul artei sale asupra diverselor persoane.
Deşi nu e proaspăt absolvent sau generaţia calculatoarelor, are o minte foarte deschisă, gândind destul de nonconformist (zic asta ăntr-un sens cât mai bun) şi cunoaşte foarte bine programele de grafică, opera sa fiind digitală. Vă voi expune mai jos câteva mostre din opera lui, restul putând fi găsit chiar pe blog.
Sper să nu apară comentarii de genul: HA! Articol plătit, publicitar. Nu am ajuns la nivelul de trafic al marilor blogări ca să fiu plătită pt aşa ceva.
El mi-a arătat ce face, mie mi-a plăcut, şi m-am gândit să vă arăt şi vouă. Cine nu se poate bucura în linişte fără crticisme, X-ul e mare şi roşu sus în dreapta.
Deasemenea se mai gasesc posturi si pe blogul lui.

Read more…

Asta a ajuns învăţământul. Învăţământ en gros, unde copii sunt luaţi ca puii la abator, la grămadă pentru a fi tăiaţi.
Doar că noi aşteptăm să fim ascultaţi. Nu v-aţi întrebat niciodată de ce copii geniali, şi toate persoanele deştepte ai fost când învăţământul se făcea acasă, şi nu la grămadă de sardele la şcoală? Pentru că cu cât suntem mai puţini, eventual singuri, profesorul se OCUPĂ DE TINE. DOAR de tine. Te ascultp, îţi mai explică odată unde nu ai înţeles.
Bun, am avansat, şcoala e la grămadă, dar totuşi elevi trebuie să înveţe. S-au inventat meditaţiile. Bun, acolo stau de capul nostru. Bine, până s-au modernizat şi au luat şi 5-6 elevi la meditaţii. S-a ales praful de atunci.
Cum mai vor ei să învăţăm noi, dacă pe profesori nu îi mai interesează? Profesorii s-au obişnuit. A, vin şi ăştia, stau 4 ani şi vin alţii, la fel. S-au săturat şi ei de aceeaşi materie reptataă în continuu. Aşa că nu îi mai intersează. Înainte profesorii dădeau bilete acasă. Nu e bun la materia mea pentru că..dar am observat că îl atrage… aţi putea să îl daţi la un curs de… SE INTERESAU de copil,d e viitorul lui, ltiau că asta e munca lor, să educe pe ăia care o să le dea lor pensie şi ASTA FĂCEAU!

Acuma…salarii mici, pensii..simbolice, elevii prost-crescuţi, iar cei interesaţi trebuie să lupte din greu ca să atragă atenţia.

Read more…

încă la munte, posturile unele din ele le scriu pe fişier text, şi le tanscriu dupaia, de aia nu apar diacreticele, scuzaţi, se pare că pînă la urmă vin Sîmbătă seara, mi-e un dor de mor de ăia de i-am lăsat în Bucureşti dar avem întîlnire pe mess în 5 mnute, hihi (ok, asta sună dubios, recunosc)

Azi am zăcut toată ziua în pat, am revăzut filme (evident, singura care reuşesc să îmi iau 5 cd-uri amărîte cu filme din care 3 zgîriate), am ascultat melodii cu amintiri and shit like that, şi pentru prima oară în viaţa mea exceptînd momentele cînd mă îndrăgosteam la modu grav şi nu aveam nevoie, nu am avut poftă de ciocolată. Mă rog, m-am mai gîndit la chestii şi am pus un plan la punct. Fragil, dar e bun de scut temporar Hai că iar aberez.

Read more…

-post sub forma de poveste. Daca va plac povestile cu mister, despre OM, cititi. Daca nu, o sa va plictieasca. Recomandat tuturor, de la 4 la 94 de ani,

Copila de 13 ani: Eu fac asta asa pentru ca asa îmi place!
Mama: Nu poti în viata mereu sa faci ce îti place!
Copila de 13 ani: De ce? Eu vreau sa fac NUMAI ce îmi place. Restul nu vreau sa le fac!
Mama: Nu poti mama, o sa vezi!

De ce nu putem sa facem NUMAi lucruri care ne plac? Pentru ca gîndim cu doua creiere. Pentru ca ochii vad, inima cere, constiinta nu si nu.
Noi avem creier, ratiune. Care gîndeste, rational. Si care ne spune, ce e logic, corect, si bine pentru noi sa facem-
Si mai avem si o CHESTIE de îi zice inima, suflet. Ei bine aici e problema. Încapatînata încapatînatilor, inima NU VREA sa faca nici în ruptul capului ce zice ratiunea, oricît ai obliga-o. Pentru ca e puternica, mai ales în adolescenta! (hurray…). Si ea vrea ACEL LUCRU, ACUM. Am 16 ani. Sunt o tîmpita care face totul înainte. Adica nu astept sa ma maturizez si sa fac un lucru în tandem cu ratiunea.
Da, e bine, într-adevar, daca faci ceva în tandem cu ratiunea, i se mai duce din magie, ca realizezi cum functioneaza, si nu mai are acea magie, care o are cînd numai te sitrezi pe moment cu inima. Nu întelegi de ce, dar e distractiv. Cînd întelegi mecanismul din spatele unei masinarii, fie ea palpbila sau psihica, nu mai prezinta interes.
“WOW, cît de TARE!” = “A, deci numai despre asta e vorba? Hm..mda..merge.”
De la 12 ani, de cînd am început sa fac NUMAI ce îmi place, si cînd vroiam eu, cum vroiam eu si cum ma taia pe mine capu’, a mers. 1 an, doi. Pîna au aparut niste chestii.
Alea de le zice consecinte. Eeeei, si aici m-am împotmolit. Si acum ce fac?
Nu stiu, cred ca îngerul meu pazitor e ceva sef de rang, cert e ca eu am un bulan extrem de nesimtit (traducere: noroc orb si olog). Mult timp am reusit sa ma sustrag din consecintele actiunilor mele, printr-un noroc sau o întîmplare.
M-a ajuns ziua cînd nu mai am noroc. Îngerul are pauza de cafea.
Am facut ceva. Am stricat ceva, pentru ca, din nou, EU ACUM VREAU..
am vrut. si am obtinut. Mi s-a dovedit ca cei din jur care ziceau “nu te mai stresa, e o problema imaginara, ignor-o!” sa aiba dreptate, si eu încapatînata ca e problema la nivel de securitate nationala, sa nu îi ascult. Am reusit sa stric unul din putinele lucruri frumoase pe care am reusit sa le cladesc eu, fara ajutorul parintilor, în viata mea, si de care în loc sa ma bucur pe moment acum constat, cum a zis si un destept ca
“acum abea realizez cum au trecut timpurile alea, si nu am stiut sa ma bucur de ele, sa ma bucur ca traiesc în clipa aia asa”.
Boon, pîna aici am dat-o în bara. M-am întins mai mult decît mi-era plapuma si m-a pocnit peste picioare.
Acum, trista, realizînd ce am pierdut, cu inima SI ratiunea la pamînt, revedeam amintiri, cînd, deodata ma trezesc ca inima, evident, nu se învata minte, si mai vrea ceva, ACUM. Ceva care ar fi stricat ce mai ramasese de stricat din ce se stricase deja. Ratiunea, mai sa o bata.
“Sa nu te prind! Nici sa nu îndraznesti! Nici nu te gîndi! Out of your mind! ACUM!”
Inima, nimic. “Vaai, da e o oportunitte asa buna, de ce sa nu profit de ea? De ce sa îmi scape?”
Ratiunea: Pt ca dupaia tot tu suferi, si ma faci si pe mine sa sufar.
Inima: Nu, sigur e ceva foarte bun, o sa dureze, o sa tina acuma, stiu eu.
N-a tinut. S-a stricat si ce mai era de stricat.
Poti construi case cu caramizi din darîmaturi? Poti reconstitui ruinele perfect? Poti sa faci tabula rasa cînd “tabula” e zgîriata?
Ratiuneaa zice ca nu. Inima afla ca nu.
Ratiunea: Gata, te-ai învatat minte?
Inima: Da, gata, nu mai fac, da parca totusi sunt sigura ca pot sa rezolv!!!Stiu eu cum!
Ratiunea: O, Doamne..
Inima îsi spune pasul ACUM pentru ca ea ACUM vrea. ACUM crede ca daca zice ca a gresit, ca e proasta, problema se va rezolva. Pacat ca nu toti sunt ca parintii care îti uita si iarta tot.
Teapa.
Darîma DIN NOU ruinele.Interesant e ca ratiunea, de care tin si vointa, nu poate conving inima.
Inima primeste o pedeapsa pentru cîte prostii a facut. Pedeapsa bine-meritata. Nu poate scapa de ea, evident.
Inima iar vrea ACUM ceva.
Alte inimi îi spun sa faca asa.
De data asta, ratiunea aduce niste argumente puternice, pe care inima, acum maturizata de experienta* întelege cu chiu cu vai, desi nu îi convine. Accepta. Dar dupa o luna simt ca nu rezista, nu vrea, ea vrea ACUM ca asa e obisnuita, ea asa vrea, ACUM! Însa apare o supriza. Ce vrea ea nu se mai poate. Cînd darîmi o constructie si se reconstruieste de 3 ori, daca risti sa o darîmi a treia oara, e absolut clar, chiar si pentru Inima, ca nu prea mai ai bani de unde sa o faci la loc.Asa ca apare o dilema. Ce face Inima? pentru prima oara s-a încapatînat asa tare ca nu mai poare repara asta decît cu o singura varianta, dar care cere mult timp. Evident, Inima se agata de speranta aia cu toata puterea. Ratiunea tot munceste sa o convinga, totusi, ca într-o zi mai suparata, sa nu erupa si sa darîme, iar, pentru ultima oara, irevocabil, tot. Ratiunea se zbate, inima se zbate, si are muuult timp în fata în care sa se gîndeasca la ce a facut si sa traga concluzia. Daca dupa tot timpul asta, va iesi tot cum vrea ea, atunci macar va fi ratiunea, în tandem cu inima. Momentan, traieste din amintiri, care i-au mai ramas, ceva obiecte ajutatoare, si o speranta, care pîlpîie mereu acolo, vise, si multe gînduri. Ce ziceti, credeti ca va rezista de data asta?

Read more…

Strămoşi as in ăia care-o să vină. Strănepoţii noştrii. Ştiţi că ficare eră s-a caracterizat cumva.

Presitorie- evoluţia om maimuţă. Nişte maimuţe mai deştepte descoperă roata şi foc şi gata, ele sunt şefele.

Antichitate - apar marii gânditori, se inventează artele, filozofia, şi matematica. Apare civilizaţia, moa şi săpunul. Se construisc marile monumente, probabil momentul de apogeu al omenirii. Plus mrile civilizaţii, mexicanii, egiptenii, romanii, grecii.

Ev Mediu - încep să creadă în vrăjitoare, le vânează cu greble şi le dau foc pe rug, Defapt erau doar nişte viitoare vegetariene care vor să arate 90-60-90, şi mâncau ridichi.Lumea se prosteşte.

Read more…

Suntem nişte ipocriţi, cu toţii. Nu aţi observat? Cu toţii ştim ce a vrut să spună celălalt, “defapt”, dar ne prefacem că nu ştim. Cu toţii ştim când cinva ne urăşte dar ne zâmbim şi faem conversaţie de politeţe. Cu toţii ştim când cineva ne place. Tot noi alegem dacă arătăm că ştim asta sau nu. Nu aţi avut niciodată impresia că cineva ştie că îl-o placeţi dar face ceva în ciuda acestui fapt, sau vă testează? Când defapt nu ar trebui să ştie?

Genu de senzaţie: “ok, now let’s all gather around in a circle and start ignoring the big pink elephant in the fuckin middle of the room, all toghether!”

Read more…