Aţi observat cum toţi facem/făceam poze în excursiile cu şcoala, la grupuri de oameni cu spatele la noi, după care toţi se întorc cu faţa,pentru că au auzit că ai făcut poză?
Frate, nu mai am nevoie acum, trebuia să fiţi cu faţa acum 5 secunde!
Şi aţi mai observat cum toţi facem poze la peisaje frumoase, geniale, (aceeaşi chestie la pozele cu flori) şi după ce le-am făcut şi le arătăm prietenilor, ÎNTOTDEAUNA o să sărim peste pozele cu peisaje?
“A, da, astea erau dealurile pe acolo…mă rog..şi aici eram EU cu..”
NICIODATĂ nu ne mai uităm la pozele alea cu peisajele amărâte de pe unde am fost! Peisajele nu contează pentru noi decât dacă suntem NOI în centrul pozei, sub forma “aici EU eram la..”
Peisajele sunt făcute ca să fie pozate de aparate profesioniste şi să apară pe site-uri de specialitate.
Când nu mai avem memorie la card, primele poze care le ştergem sunt alea cu peisajele!
“Eee..e doar un deal, nu e aşa frumos, pot să-l şterg!”
De ce pozăm peisaje? Ocupă timp, spaţiu, şi memorie! Şi riscul ca persoana care face poză la o floare minusculă să rămână în urmă şi să se piardă de grup sunt foarte mari!
Peisajele sunt pur şi simplu, NAŞPA!
De obicei verile mi le petrec cu ai mei,sau în tabere.
De câteva veri nu am mai fost în tabere, dar am mers cu ai mei prin ţară, sau în afară. Întâmplător, vara trecută şi vara asta am fost la Sighişoara. Deci eu ador oraşul ăla.
Şi nu numai eu, mai ştiu un Zuz.
La cât am umblat pe acolo, ştiu oraşul ăla ca în palmă. Fiecare magazin unde e, ce are, cât costă. Ştiu până şi unde e singura cofetărie din oraşul ăla, care are cornete cu ciocolată. Însă până anul ăsta nu fusesem la festivalul medieval de acolo.
Doamne! Parcă se transformă complet la festival! E absolut briliant, parcă aş fi pe vremea lui Ştefăniţă Măreţul sau la curtea vreunui împărat Verde,cert e că acolo se ABUNDĂ de viaţă 24 din 24.
La vară am hotărât că moartă, coaptă, eu mă duc acolo cu gaşca.
Vreau din nou să stau acolo,unde efectiv oamenii se distrează, de mii de naţionalităţi, fără griji..
Acolo au langoş!!!
Cel mai bine a definit Sighişoara Zuzu căruia îi place şi lui:
“Acol oamenii stau în castele! Şi le placee!”
Până acum câţiva ani eram convinsă, că indiferent dacă aş călători şi aş vedea lumea, ceva mai tare ca Bucureştiul meu unde m-am născut şi am crescut nu o găsesc. Păi, ba da, o să găsesc.
Se cheamă Sighişoara.
Vreaaau!!!!!
Weekendul viitor pe vremea asta sunt în excursie.
Aşa că vă rog oficial, de vreme ce ne-am declarat război cu pastă de dinţi, toţi care aţi fost vreodată în vreo tabără.
Scrieţi cele mai tâmpite, cretine, proaste, bătai de joc, idei care vă vin depsre glume naşpa de făcut în tabere.
Eu am deja o listă,dar am nevoie de mai multe având în vedere că 3 zile o să stau pe cafea ca să nu îmi facă aştia ceva noaptea.
Daţi-i drumu’!
la munte. Maine dupa-masa revin in Bucuresti, abea astept.
Azi a batut vantul mai spre seara insa dimineata am mers in padure, la rau, si am facut un baraj. Frumos. Am aruncat pietre timp de o ora intr-un anumit loc. Foarte relaxant.
Azi a fost ziua Unhiului meu, la multi ani.
Azi a fost si ziua unuei persoane pe care eu o urasc, si tin mult la ea in acelasi timp. Nu stiu ce sa mai zic, dupa ultimele intamplari. Hai sa traiesti ca..totusi avem nevoie de tine. 
[Ah ce mi-as dori acum sa te bat cu un tac de biliard, da ma abtin. E ziua ta, ce naiba]
Maine posturi noi si multe pe blog. Acum nu mai am Internet in cateva minute
Sunt cu Cookie la munte, vin Luni dupa-masa. Posibil sa ma scriu de aici seara, cand pun mana pe Net.
Aici, plictiseala groaznica ca de obicei dar macar avem filme, si placa de mountainboarding.
Va pupam, mai vorbim.
La Istanbul am stat în ultimele trei zile.
În prima zi am ajuns, seara, după un drum de 12 ore, şi nu mai dădeam de hotel. Poliţia în loc să ne ajute ne încurca, singurul drum care (ziceau ei) duce la hotel e închis o oră şi trebuie să aşteptăm să se deschidă. Noroc cu un taxi.
Acolo am vizitat moscheea albastră,
Pe drum spre Istanbul am trecut prin Bursa, unde mama a găsit faianţă de Iznic (Niceea), tata şi-a găsit marionete Karagoz,
Nişte marionete de 40 cm făcute din piele de cămilă. Le-a inventat un tip pe nume Karagoz, şi împăratul l-a decapitat pt că distrăgea atenţia muncitorilor, dar după asta aceştia au devenit fără chef de muncă şi trişti (emo) aşa că i-a dedicat arta asta teatrala lui.
Iar eu mi-am găsit mătase bună, adevărată, (pure silk) la Koza Han, la Nenateks. Acolo găseşti magazinul lor, şi au mătasea genială, eu mi-am luat 4 metri de mătase roşie, şi încă doi metri de mătase vopsită manual. Au şi nişte eşarfe drăguţe, cu foarte multe modele. Dacă vă duceţi pe acolo, luaţi că e bună. Nu e reclamă, doar că pur şi simplu tipii au fost foaret serviabili, vorbesc engleză şi e foarte drăguţ locul.
Adresa este: Kozahan (Kervansaray) Ust Kat No: 281.
Dacă că duceţi în Bursa, vizitaţi şi Moschea Verde (Ieşil Cami) , şi Mormântul Verde, noi n-am apucat dar sunt superbe.
Postul promis, că deh, dacă am promis am promis.
Excluzând posturile scrise de acolo,
Am ajuns
A doua zi
Ziua 3
Aaa..una din zile
10 august
De pe drum
Ce s-a mai adunat
Vânătoare
Pe drum spre Istanbul
Istanbul
iată o povestire pe scurt a excursiei.
Am plecat spre Turcia, cu maşina, fericirea mea, eu aia cu rău de maşină. Plecat la ora 4 a.m., stat O ORĂ în vamă la turci (6 ghişee), ajuns pe la 3 la Chanakale, unde treceam cu feribotul strâmtoarea, spre Turcia Asiatică.
Apoi am vizitat Troia, cu calul ei troian. Nu am avut mult timp aşa că am băgat repede o fugă, era să mă pierd prin labirintul cetăţii, care estricturată pe 7 nivele, adică cele 7 perioade alea sale, dar am făcut câteva poze şi fuga să ajungem până la 11.
Scriu din İstanbul. Am ajuns aici cu chiu cu vai peripetii povestesc tot cand ajung in tara. Am luat MATASE roşıe (vai ma ador) şi un costum roşu complet de bellydance ma simt genial. Poze şi poveşti cand ajung acasa. Şi marionete Karagöz. Sunt pe fuga şi n-am net la hotel aşaca o sa las poveştile pe alta data, Bee nu poate intra pe blog pt ca nu merge la ea acasa,dar revine şi ea in curand. Noi vorbim ın 2 zile cand ajung in tara. Aici mor de cald, am vazut Marele Bazar şi Moscheea Albastra. Ah da sunt un geniu am decoepriıt ca MArele bBazar e MARE, eu aia care speram sa gasesc ceva amagzin vazut de mine la tv in el. İn fine,aveti grija vorbim, ceau.
Ma duc,sunt pe drum. La 12 am eliberat camera acum sunt n masina şi mai am vreo 5 ore pini acolo. Sa vedem daca oprim sau nu la Niceea.Nenorocita localitate,de asta am luat eu atat in teza la istorie. Prin Turcia, salut.
-hihi, post programat.