Mă gândeam la o chestie. Lista de mess se micşorează direct proproţional cu vârsta.
Pe la 12 ani eram disperată că n-am cu cine să vorbesc.
Pe la 13 juma’ deja atinsesem apogeul, aveam vreo 600 în listă.
CU timpul s-au şters..vreo 200 care nu-i cunoşteam..nişte 100 cu care vorbeam din an în paşte…persoane care nu le agreez sau foşti…
S-a golit frumuşel vreo 50%.
Eh să vedeţi voi miştocăreala când om ajunge la 20 de ani cu 50 de contacte maxim.
Cafeaua previne cancerul la sân.
Cafeaua micşorează sânii.
O_o
Jocurile psihologice sunt chinuitoare. Probleme care te provoacă la nivel psihologic, şi mai rau. Eh, acum imaginaţi-vă două persoane, X1 si X2, care..întamplător stau în acelaşi cartier, în părţi opuse, şi au acelaşi nume. Şi au o cunoştinţă comună, X. Şi acum imaginaţi-vă că X1 vrea ceva de la X, acelaşi ceva pe care X îl vrea de la X2.
Si imaginaţi-vă că X nu poate să-i dea lui X1 acel ceva, dar nici X nu poate primi de la X2 acelaşi lucru.
Şi totuşi, şi X1, şi X, continuă să spere. Că poate or primi până la urmă. Şi până atunci se mulţumesc cu..un substitut slab al acelui ceva. Eh şi imaginaţi-vă prin ce torturi psihologice trece X, când în timpul zilei nu poate obţine acel lucru, şi e frustrant dar nu are de ales, aşa că s-a obişnuit, şi seara vine X1 şi îl mai torturează niţel, explicându-i cum vrea el acel lucru. Şi cum se simte X când îl îmbată pe X1 cu apă chioară în loc de vin, şi X îmbătându-se cu apă chioară si vrând vin de la X2.
Şi cum X înţelege exact prin ce trece X1, pentru că şi X trece prin exact acelaşi lucru cu X2. Şi totuşi nici unul din ei, X sau X2 nu pot găsi o soluţie între apă şi vin, deşi X priveşte problema din ambele puncte de vedere şi ar trebui să se descurce.
Şi cum X ascultă melodii care se potrivesc cu situaţia cu X2, şi care [supriză!] îi amintesc şi de situaţia cu X1. Ce drăguţ. Şi cum la finalul zilei, după X1 si X2, X se culcă cu o durere mareeee de cap, stresat din ambele părţi,
cu X1 care nu ştie dacă se ceartă sau o să mai bea nişte apă chioară sau cum să rezolve odată,
cu X2 care nu are absolut nici o vină, decât că…există,
şi cu amândouă amestecate care duc din ce în ce mai avantajos spre un Faint Out.
A: asa ma tine saptamanal
A: asta seara, ailalta ziua
A: o sa-mi iau campii
B: sa nu ajungi sa ai dubla-tripla personalitate ca innebunesc si eu dupa
A: 
[râd, da' nu e râsul meu]
Întrebare: De ce e Mecul din metrou Unirii sadic?
Răspuns: Pentru că după ce asculţi o melodie pe replay timp de 5 ore, cu siguranţă nu vrei să o mai auzi şi la Mec când îţi savurezi cafeaua.
Akon are o conspiraţie cu Mecul.
Am mai scris eu ami demult că Moş Ene îşi bate joc de mine.
Eh nopţile trecute ce visez eu, că e iarnă crâncenă cu troiene de zăpadă şi eu salvez un dihor mic alb din zăpadă şi-l duc la veterinar, pt că avea nişte pete de sirop maroniu pe blana.
Acu’, la întrebarea ce mesaj a vrut să îmi transmită subconştientul meu prin acest vis dubios am ajuns cu Ou la concluzia că, eu oricum visând un anume personaj în fiecare seară, acum mi-a transmis că omul ăla “în adâncul sufletului lui” (expresie care o folosesc eu des ca să îl apăr în faţa fetelor), este un dihor alb. Cu pete dubioase maronii pe el.
Şi acum, întrebarea mea.
WTF???!?!?!!
O-100%. Da. Chestia asta e super.
Î- 60%. Cătinel, cătinel.
I-70%
R-100%.E perfectă. Nu mai am porbleme aici.
T-30%
B-80%.
C-100%.Nici nu-mi mai fac probleme.Pentru că am descoperit motvul care stătea la baza chestiei asteia. Şi după ce am râs jumătate oră singură de cât de naivă am fost, am rezolvat. Nu o să cumpăr braşoavele astea oricâtă prefăcătorie va fi pusă acolo. Pur şi simplu. Tre să fiu tembelă să cred aşa ceva.
Ş-hehe.70%. E bine, avansez ok.
Ca urmare am decis să ating 100% la tot săptămâna asta, ca semestrul II să îl încep în forţă, cu totul la putere maximă.
Şi am mai descoperit ceva. E bine că nu mi-au reparat ăia playerul. Dacă mi-l reparau mă minţeam singură, nu mă ajuta deloc. Aşa, chiar dacă a fost mai dur, odată ce treci de primele zile de şoc si greutăţi, dupaia totul se rezolvă mult mai uşor. Cam ca la o dietă dacă stau să mă gândesc.
Sunt foarte mândră de mine că îmi iese asta.
Zen.Lamazee.Final Jam.
O da, la Final Jam va fi amuzant. Abea aştept. Abia atunci începe distracţia.
Aşa..păi..bassically sunt fericită pentru că ideea merge din ce în ce mai bine. Cam şchioapă, cam chioară, dar se tărâşte.
O – 100%. Merge. Sunt aşa cum trebuie. Sunt în starea aia de “whateva’ happens-i-don’t-care” Adică stai mă nene aşa, ce-mi mai afc eu atâtea griji? Desigur asta se poate datora şi faptului că am băut Cola la 11 noaptea după un an de când n-am mia băut, şi am văzut Twilight, dar am fost aşa şi înainte de asta. Am fost întrebată de 4 ori în 2 zile ce am luat. Sau ce am fumat. Deci e bine, am obţinut starea dorită.
Î – e iar la 50%. Ăsta merge cred cel mai greu. Dar merge. Pentru că mă abţin cât pot. Şi…pot.
I – A crescut, foarte mult. 60%. E destul de mult zic eu, a depăşit jumătatea. Hehe, poate până la urmă pot mult mai mult decât credeam. Trebuie doar să am încredere în mine.
R – 110%, ca de obicei. Deşi încă nu îmi vine să cred, nu mai am nici o problemă aici!
T – Hehe. Avansez. 20%. Cât genunchiul broaştei. Dar avansez. Asta e important. Se poate deci.
B – 60%. E bine, avansez. Îmi ia timp, antrenament, dar e normal. Chiar am făcut nişte paşi importanţi, nu mă aşteptam. Şi, chiar e uşor.
C – Ohohooo… 99,99%! După ziua de azi chiar nu pot să spun că mai am probleme la capitolul ăsta! Dacă am putut ce am reuşit azi, pot să rezist la orice. Cred că azi a fost testul în direcţia asta, şi l-am trecut cu brio. Se pare că undeva în mine, adânc, zăcea un auto-control foarte puternic, de care habar n-aveam. Dar nu-i nimic. E acolo, şi uite că mă ajută. Şi credeţi sau nu, chiar pot. Nu, nici mie nu îmi vine să cred. Ce pot spune, experimentul ăsta mi-a adus multe surprize.
Ş – 50%. Iarăşi am făcut azi un pas în direcţia asta. Se pare că o duc mai bine decât credeam. Ce pot spune, sunt deşteaptă! Ok, reformulăm. Am noroc cu carul, şi ştiu cum să mă strecor. Mă, ideea e că îmi iese? Da? Şi atunci… Chiar nu credeam că va fi aşa. Se pare că trebuia doar să mă concentrez puţin mai mult. Şi cred că am ştiut asta mereu, doar că mi-a fost lene.
Concluzie: Poţi face orice dacă vrei, ai voinţă, şi munceşti. Absolut orice. Am depăşit 50% la toate aspectele, Î şi T merg cel mai greu, dar vor funcţiona şi ele, ştiu că pot, am încredere în mine…o să fie bine, ştiu asta!
Da, ştiu că vă stresez.
Pe scurt:
O – 80%. Dap, chiar funcţionează, credeţi sau nu.
Î – a scăzut la 30%, am scăpat-o azi rău. Ce să fac.
I – creşte..greu, dar creşte. 40%. E imposibilă asta!
R – Ideal. 100%.
T – nici o îmbunătăţire. Mai am mult de lucru aici.
B – Mă descurc. 49%. Mă mir şi eu, dar ce pot spune, e bine.
C – Mai bine. Am atins un 50% aş spune. Desigur, nu e la modul ideal, însă azi am făcut un pas mare în direcţia asta.
Ş, la final, azi a crescut. Independent de restul, am reuşit să le ignor, şi să mă axez pe asta. Pot spune că a fost o creştere de 40%, de la 0, ceea ce e destul de mult. Dintr-o dată. Şi ştiţi ceva? Nici nu a fost aşa de greu! Ok, mint, a fost. Dar ce contează, a mers
Am spus eu că dacă mă apuc de problema asta o să-mi ia ceva timp. Dar e imposibil să nu meargă. Ştiu eu ce vreau. Şi să nu uit. În orice moment în care apar probleme:
Zen.
Lamazee.
Final Jam – whatever ends, whatever starts. Totul va fi permis.
Ideea şi-a atins scopul iniţial. Este abea la 50%, însă mă face fericită, pe mine şi pe sufletul meu, independentă de alţi factori. Şi asta e cel mai important.
Ştiu că vă stresez cu posturile astea şi nu înţelegeţi nimic, dar pe mine mă ajută să-mi contorizez caracterul. Asta e. Ştiu că mă iubiţi oricum.
Cu Î am mai rezolvat. Cam 50%. Mai am şi în viaţă, nu numai în subiectul care mă interesează.
O merge foarte bine. 75%. Mai am un sfert. Mă simt foarte bine. Chiar mă ajută punctul ăsta.
I..tot greu. Am simţit o îmbunătăţire minoră cam de 20%, dar e ceva, decât nimic. Enervant e că nu pot să mă îmbunătăţesc astea decât prin antrenament, care e direct în sala de examen. Asta e mai neplăcut, dar trecem peste.
R…e perfect. 99,99%. Încă îmi mai fac nişte griji, minore, dar e din obişnuinţă. Mă miră, şi mă surprinde. De când mă ştiu am avut probleme la capitolul ăsta. Nu credeam să ajung ziua să mă pricep la asta atât de bine. Cât poate să ajute asta, hehe.
T…nici cea mai mică îmbunătăţire. M-am obişnuit atât de mult să mă comport aşa încât nu mai pot să controlez. Dar persoană mai încăpăţânată ca mine nu există. Nu mă face pe mine un obicei prost.
Ok, punctul B. Serios? Chiar merge? M-am surprins singură de câte sunt în stare, chiar nu credeam că mai am şanse în direcţia asta după toţi anii aştia. Ei bine surprize la tot pasul. Evident că dacă eu fac asta, what goes around comes around, e chestie de karma, şi alţii îl fac. Chiar..wow. Evident, e abea la început, ceva gen 30%, mai nimic, dar…mă mir.
Cât despre Ş…ei bine acum al trebui să îl aplic, dar nu fac asta, nu ştiu de ce. În fine, mâine vă spun cum merge, deşi după cum am spus..slabe şanse până nu scap de restul.
Mă deranjează foarte mult faptul că e greu de lucrat la punctele I, Î şi B. Pentru că m-am obişnuit atât de mult cu ele încât acum au devenit greu de controlat. Dar nu mă las. Nu. Sub nici o fromă. Nu am de gând. Pentru că pot, şi aşa trebuie.
O să pot.
Continuarea de aici.
Da, ideea funcţionează. Foarte greu, pentru că trebuie să dezrădăcinez nişte obiceiuri însuşite de ani buni, dar aşa chiar nu mai merge. Da, mă chinui de 2 ori mai mult decât de obicei,săptămâna asta va fi (cred), zilele de Miercuri şi Joi, unele dintre cele mai grele, însă trebuie să pot. TREBUIE. Nici nu se pune problema că nu aş putea.
Unul din puncte se mişcă, cu viteza luminii stinse dar progresez, punctul Î.
Punctul O este destul de greu, dar şi la ăsta lucrez, şi chiar se poate, dacă am voinţă. Şi AM.
Punctul I este destul de greu, încă nu realizez când îl fac, dar am început să fiu mai atentă.
Punctul R, sunt deja foarte avanasată la el, m-am obişnuit cu cerinţele de aici şi mă descurc foarte bine. Este foarte low seara, cam pe la ora asta, dar oricând o melodie e acolo ca să te susţină în astfel de momente. Deci punctul R e aproape finalizat. 80%.
Punctul C e legat de punctul O, este greu, dar nu insuportabil. Mai ales că ăsta lucrez demult la el şi aproape l-am domesticit. Acuma e numai aşa, epatare.
Punctul T. Şi ăsta e destul de greu fiind un reflex, dar mai ales o mare parte a personalităţii mele, dar nu-i nimic. Tot învăţul are şi dezvăţ.
Punctul B, ăsta este foarte greu. Dar lucrez la el. Şi o să iasă. Pentru că aşa spun eu. pentru că ştiu că pot dacă nu mă mai răsfăţ. Pentru că nu e chiar aşa imposibil pe cât pare.
Şi ultimul punct, cel mai greu din toată lista. Ş. Ş este cel mai greu, pentru că trebuie ca toate celelalte puncte să le stăpânesc ATÂT de bine, să le am în reflex deja pentru ca acest punct să funcţioneze. O să obosesc pentru că practic tot acets plan lucrez SINGURĂ, nu am de gând să cer ajutor, şi trebie să pot. E chestie de voinţă. Deşi jur că mi-ar fi mai uşor să mă las de fumat decât să fac planul ăsta. Însă o să iasă.
Şi mereu când mă simt ca naiba, o să mă gândesc la Final Jam. Când oricum nu va mai conta nimic, totul va fi permis, şi se va termina. Sau va începe. Asta depinde de Idee.
Şi da, e pentru mine asta. Pentru sufletul meu.
V-am spus că găsesc eu o cale de mijloc?
Ideea o să funcţioneze. CÎTBIROŞ. Sună ca naiba planul, dar funcţionează. Dacă reuşesc să le aduc pe toate la un nivel egal, înseamnă că am rezolvat problema.