Oaki

Ia să vă mai văd acuma, mă mai încadraţi în tipare?

HIPPIE.

1x I love long, flowy peasant skirts.
2x I wear circular-shaped glasses.
3x I have long wavy or straight hair.
4x Peace and love, baby!
5x I own a peace sign necklace.
6x I’m very anti-war.
7x Make love, not war!
8x I’m a big environmentalist.
9x I prefer to go all-natural; so no make up for me, unless it’s a very little amount.
10x Oh, and I don’t like to shave either. It’s just hair!
11x I could never hurt an animal.
12x I boycott products that test on animals.
13x My dream car is one of those vans with all colors and flowers painted on it.
14x My hair is to my hips, or longer.
15x I smoke weed frequently.
16x I think it should be legalized, too!
17x I own items with the cannabis symbol on it.
18x I wear sandals a lot.
19x I’m a vegetarian.
20x I try to recycle as often as possible.

PUNK.
1x I love the Ramones.
2x I wear a lot of skinny jeans and Doc Martens.
3x Oh, and I do love plaid!
4x I love go to shows performed by local bands.
5x I’ve had a mohawk, or considered getting one.
6x My hair has been dyed a crazy, unnatural color before.
7x I have facial piercing(s).
8x I stretch my ears.
9x I can’t stand when people say Good Charlotte is punk. They’re not, damnit!
10x I’m in a band.
11x I play an instrument.
12x I do things my own way, and I don’t care what anyone thinks.
13x I’m a big fan of DIY.
14x I make a lot of my own clothes, or alter a lot of them.
15x I support independent stores and local bands.
16x I’m not a fan of most mainstream things.
17x I can see myself ending up with a lot of piercings and/or tattoos.
18x People stare at me or my clothes a lot when I’m out in public.
19x I like the Misfits.
20x Oi!

Read more…

Pe drum spre şcoală trec pe lângă un McDonald destu de mare. Asta înseamnă că are cel puţin zece case de marcat. Dimineaţa la 8 fără ceva sunt doar 2 sau 3 maxim funcţionale. Şi totuşi este COADĂ.
Eu nu mănânc de la acest gen de furnizori de hrană, dar au o cafea destul de mare la 5 lei şi în dimineţile în care urmează o zi grea sau mi-e prea somn, mai scap pe acolo, pentru că de obicei noi suntem în criză de lapte acasă, şi eu nu beau cafea fără.
În orice caz, un Latte se face destul de rapid, în ciuda faptului că maşinile alea ale lor sunt făcute parcă în ciuda cumpărătorului, că abia picură cafeaua în pahar. Şi dacă asta nu era destul de sadic, sunt 3 persoane în faţa mea.
Acum, ştiu că suntem un popor care mâncăm mult şi gras şi nesănătos, dar am şi eu o întrebare:
Cine, în toate facultăţile mintale, mănâncă la 8 dimineaţa 9 McNuggets, 2 dublu cheeseburgeri, şi 3 hamburgeri? A, şi o cola mare şi o brioşă.
Serios oameni buni, organismul meu nici măcar nu funcţionează pe hrană la ora aia, doar pe cafea şi cu chiu cu vai nişte fructe. Unde Dumnezeului băgaţi atâta cărnărie la ora aia? Şi mai ales, de ce?
Am rămas bouche bee zilele trecute când două studente în faţa mea au comandat mâncare cât pentru un sat mai mic de sinistraţi din Zimbabwe. Sau la dama de 50 de ani care a plecat cu o pungă mare de pachet şi încă 3 medii.
Pe lângă faptul că am zis că mai bine nu beau cafea decât să stau în drumul hămesiţilor către Tărâmul Făgăduinţei la ore inumane, efectiv sunt consternată de acest fenomen.
Cum ar zice Sheldon: Fascinating!

p.s. Da, am început să mă uit la The Big Bang Theory. Început e impropriu spus, mă uit de 2 zile şi am terminat cele 3 sezoane.

Am primit premii, iete aici.
Sarumâna Zu! Din nou scuze pentru întarziere!

Read more…

Citiţi asta.
Io merg pe opşpe’, majoră, adulthood, chestii-trestii.
Dar mă regăsesc în 90% din afirmaţiile de acolo.
Asta m-a enervat:
Ştim doar că, la un moment dat, ne e ruşine să ne mai comportăm ca nişte copii. Avem pretenţia şi dorim să fim trataţi ca adulţi.
Da’ nu mă trataţi frate ca pe un adult! Trataţi-mă ca pe o fiinţă umană! Egală vouă şi cu asta basta.
Nu îmi plac categorisirile. Viaţa mea a fost foarte ok până lumea a început să mă definiească plasându-mă în diverse categorii. Pleacă mă, io sunt eu, ce categorii? Pentru că evident dacă eşti într-o categorie, trebuie să te comporţi ca atare, şi în momentul în caee ai încălcat regulile eşti expulzat.
Io mă comport fix cum vreau eu, atâta timp cât nu periclitez sau perturb existenţa altora, şi să mă mai scutiţi voi cu fiţe de “adulţi”.
Fiţi voi adulţi şi insensibili complet, io-s copil şi simt tot.
papa.

Ca să fim clari de la început, îl voi cita pe Moony: NIIIIIICI O TREABĂ FRATE!
Eu v-am mai povestit vouă că am copilărit cu jocuri Pokemon şi Doom 2, aşa că nu am avut parte de mirobolantele truse de machiaj sau servicii de ceai pentru domnişoare.
Cu cosmeticele mamei nu m-am jucat, iar fuste şi pantofiori nu prea purtam, pentru că erau incomode când mă suiam în pom sau mergeam pe bicicletă.
Iar la cumpărături nu îmi place să merg.
Concluzie, ai mei îmi cumpărau toate hainele, sau le primeam cadou. Evident, nu se potriveau între ele, aşa că regula de bază la mine era să fie aceeaşi culoare (dar nu neapărat aceeaşi nuanţă), şi să îmi placă mie cum arată.

Până acum câţiva ani, îmi veneau încă hainele primite cadou la 7, care defapt trebuiau purtate la 11, dar care mergeau şi la 14. Aşa că nu aveam nici o problemă pe tema asta. Încă încap în hainele alea, dar sunt deasupra buricului, deci nu mai sunt purtabile.
E şi aici a început distracţia că trebuia să îmi cumpăr eu haine. Ce îmi sugera mama nu îmi plăcea, pentru că erau prea feminine, cu danteluţe, din materiale subţiri, şi în concluzie ne-practice pentru stilul meu agitat.
M-am prins la un moment dat că fiind slăbătură cum sunt eu, aş putea să port şi haine mulate, faţă de persoanele mai rotunjoare, pentru că “îmi permit”. Nu mă refer la latex expandabil, dar în general chestii care stăteau pe corp. Deci topurile baby-doll sau fustele in A ieşeau din discuţie.
Până m-am prins că nu se fabrică haine mulate pentru copii de 14 ani, şi că foarte probabil alea erau pentru ăia de 12 şi că mi-au rămas mici. Pentru că altfel nu-mi explicam cum de le purtam o lună şi nu mai încăpeam în ele, pentru că grasă nu eram.

Read more…

Dacă vă spun că m-am ocupat de şcoală nu mă credeţi, dar aşa e. Bine, de partea fun a şcolii. Am scos revista, am dansat tango şi acum ne jucăm (teatru). Încerc să îmi şi echilibrez orele de somn între timp, şi să beau apă (lipsă mare). Şi umblu şi seara la tot felu’. Apropo, a fost careva la St Patrick’s Day? Cum vi s-a părut? Dar la Earth hour?
Oricum, au fost nişte săptămâni în care am primit zeci de complimente, m-am împrietenit cu lume de treabă şi am văzut o groază de filme bune.
Ah, am terminat Spider-Man. Tăceţi din gură, că nu ştiţi cât mi-a luat când eram mică! Oricum, încerc să reduc orele de Net/Calculator, dar jocul l-am terminat la munte unde NU AI CE FACE.
Asta era doar ca să vă mai salut, că nu am prea multe de zis. De obicei am program 24/7, nici de videoblog nu m-am mai ocupat, e nebunie pe aici. Dar vine vacanţaaa!

Mi-am amintit de ei pentru că am descărcat Vineri serialul acela scurt, de 10 episoade, despre aventurile lor. Deşi detest filmele alb-negru, şi la calitatea groaznică a ăstuia, l-am devorat din nou.
Ştiu că una din cele mai mari dezamăgiri ale acestei cărţi a fost când le-am citit în clasa a 2-a, şi când am încercat să fac şi eu mica gaşcă de Cireşari în clasă, şi să “le dau întâlnire peste 10 minute pe scări, să discutăm dacă am mai descoperit ceva din coridoarele ascunse ale liceului (Enescu)”, am primti o reacţie de genu’:
-Ce Cireşari, lasă-ne în pace cu prostiile astea..
Am rămas bouche-bais, cum o asemenea reacţie. Când mi-am văzut colegele făcând coregrafii în faţa clasei pe Andre, am realizat că ceva nu se leagă, şi de aia nu le plac Cireşarii mei.
Când eram mic Tic era cel mai tare, fiind a 5-a, adică cel mai apropiat de vârsta mea, iar prezenţa lui de spirit mi se părea incredibilă. Urmat îndeaproape de Victor, care pentru mine era geniul absolut, nu concepeam inteligenţă peste nivelul respectiv. Din nefericire pentru ei, când au apărut filmele, m-am amorezat definitiv de Ursu, care mi se părea superb: grijuliu, arăta cel mai drăguţ, şi era rârâit!
Pe Maria şi Ionel nu i-am suportat niciodată, mă identificam cu Laura, (vise şi altele) dar m-a dezamăgit total când l-a ales pe Tic în faţa lui Victor. Io înţeleg că era deştept, dar Tic era spiriduşul! Şi a suferit săracu’ toată cartea, şi brusc vine Victor şi i-o fură tam-nesam! Ca să nu mai spun că fraza de la sfârşitul cărţii m-a făcut să plâng trei zile, cu săracu’ Tic.
Tic mi se părea că se potriveşte foarte bine cu Olguţa din la Medeleni! Ce asociere ambiguă scoteam şi eu!
Nu am reuşit niciodată să termin de citit toate volumele, pentru că în volumul 4 aventura era iarna, şi devenise şi puţin prea complicat pentru clasa a 3-a, şi am renunţat, după care am intrat în declin total, am uitat. Acum am găsit iar filmele, şi mi se par geniale. Cred că o să citesc şi ultimele două volume.

Azi am fost la analize (a 3-a oară), şi nu, nu am nimic la stomac, sunt doar deshidratată. Cât am aşteptat la doctor mi s-a făcut foame, şi cum mama tot zicea ceva de un restaurant Mandala (vegetarian), am decis să merg acolo, mai ales că de când am dat-o pe vegetariene, nu prea mai am ce mânca la Pizza Hut.
Am umblat cam o oră pe jos, că nu ştiam exact unde e, am sunat-o pe Bb să ne direcţioneze după harta de pe site, am intrat pe site de pe mobil, am întrebat 6 oameni, şi după o oră am ajuns.
Acuma, voi ştiţi pasiunea mea pentru Orient. Vai cât de tare e acest loc!
În primul rând au şerveţele de masă, uşile şi alte chestii roşii. Totul e pe lemn, frumos, şi e tip casă veche, cum e şi şcoala mea. Şi aceeaşi nuanţă de roşu. Se pare că am o înclinaţie pentru genul ăsta de clădiri.
Meniul e total hilar. Nu ştiu cine l-a creat, dar definiţia mâncărurilor e genială – ca şi mâncarea de altfel. Azi a testat mâncare din Bali, salată de andive (prima oară când găsesc anive undeva, când a văzut mama a fost ceva gen: “Andive? Clar, tu aici te muţi!”), şi clătite cu cocos. 90% din dulciuri sunt pe bază de cocos, deci da. Ah, am uitat să menţionez că am avut un chelner extrem de drăguţ?
Ei au mai multe chestii acolo, de la librărie la magazin de cristale la ceainărie şi sală de evenimente…ah, şi o baie cât clasa mea.
Oricum, abia ce mă decisesem şi eu să fac economii. Clar, s-a dus pe aba sâmbetei planu’. Chestia interesantă e că nu ştiam că se pot găti atâtea chestii delicioase numai din vegetariene. Ah, şi aveau şi lumânărele pe acolo. Oficial, Coffee Store-ul a căzut pe locul doi din locurile mele favorite, după 3 ani.
Vă las aici site-ul lor, dacă vreţi să vedeţi cu ochii voştri, dar chiar ar merita să vă duceţi, serios. Preţurile sunt super ok şi un MARE plus, nu se fumează.
Nu, nu e post plătit, pur şi simplu am adorat locul ăla asta e tot Apropo, aveţi link şi în blogroll cu ocazia asta.

M-am înscris din nou. Nu ştiu de ce mă tot încăpăţnez, că oricum nu trec de prima etapă. Dar presupun că merg pentru socializare şi promovare.
Numele ăla e de la primul blog şi habar n-am cum să îl schimb.
Oricum, cine are timp, mă puteţi vota aici:

Lumea a făcut mişto când le-am zis că sunt la intensiv engleză şi chiulesc de la o oră ca să fac istorie în franceză. Calculând cam câtă franceză ştiu eu, au şi de ce. Nu mă înţelegeţi greşit, pot să înţeleg uşor, dar la exprimare e mai greu…
Oricum, azi am avut două hărţi.
Europa înainte de 1914, şi între ‘20-’21.
Eu am memorie vizuală foarte bună, şi foarte multe chestii le-am învăţat după repere vizuale.
Acum urmează să zic ceva umilitor. Pentru că nu am avut profesori exigenţi, nu m-a interesat geografia. Nici vecinii României nu-i prea ştiam, abia abia Europa la margine, de Asia şi Africa sau America nici nu se mai pune problema. De la sine înţeles că istoria era o mare varză în capul meu, neştiind unde e cutare sau cutare ţară, cum să înţeleg eu de ce s-au bătut.
Oricum, azi am găsit hărţile astea două. Care erau colorate, clar, scris mare şi citeţ, şi Puterile Centrale în triunghi, Germania cu Austro-Ungaria şi Italia. Până acum nu m-a interesat să stau să studiez harta să fac paralela cu ce scria în caiet…deh,lene.
Acum am găsit totul desenat, drăguţ, foarte clar şi uşor de învăţat. Am mai învăţat eu şi Uniunea Europeană de la şoriceii ăia de la Minimax la 6 dimineaţa înainte să plec la şcoală, în ziua când mă asculta din asta.
Păcat că nu am reţinut cum se numea desenul respectiv, era foarte clar făcut, cu coifuri cu steaguri, şoriceii pui erau ţări mici, şi şobolanii Germania, Franţa…
Oricum, foarte drăguţ. Mâine (azi) mă duc la CDI să caut cartea aia, că e foarte tare expplicată. Şi uite cum învăţ eu istorie şi franceză.
Dacă aveţi chef de comentarii aiurea cu “vaaai ce urât nu ştii până la vârsta asta” abţineţi-vă. Astfel de comentarii vor fi şterse, am motivele mele pentru care nu ştiu, important e că vreau să învăţ acum.