Oaki » D’ale mele

Ce caut eu aici? (Timp, spaţiu)

Oaki — Sun, 02 Oct 2011 02:00:54 +0000

Prin iulie, CTP zicea că învăţământul pe vremea lui era gratuitate (nu gratis, ci ceva nesemnificativ), şi că învăţai pentru că te simţeai prost în neştiinţă, nu pentru medie -> job -> bani. Şi că şcoala propriu-zisă (şi implicit media) nu erau un etalon de măsurare, ci erai valorificat după cât ştiai. Acum, de ce să mai înveţe, dacă media oricum iese mare?

Ei bine eu pun problema altfel. Vreau să învăţ, mă simt prost când nu ştiu ceva, dar de ce să fac asta pentru şcoală? Pentru că nu valorează nimic. Practic, pierd timpul acolo. Că oricum tot ce ştiu am învăţat singură acasă. Diplomele…ştim cu toţii cât valorează (vezi situaţia Spiru Haret de acum câţiva ani), examenele…se iau cum se iau, sau mai bine zis cum nu se iau..aşa că de ce să îmi canalizez eu energia pe şcoală, când pot liniştită să-mi văd de treabă acasă (unde am cărţi, resurse, oameni cu care să discut, şi în principiu căldură), fără condiţiile şcolii româneşti, adică mizerie, ore libere în mijlocul programului, gălăgie şi frig de răcesc la “oo”. (Aş vrea să fie o glumă, dar nu este). Şi Marţi începe facultatea. Abia aştept să văd distracţia de acolo.

Acum avem proiect de lege, pentru eminenţii cu media peste 7 care au picat Bacul, că au şanse să ajungă în anul II odată cu mine. Mulţumesc pentru faptul că mă scuipaţi între ochi, şi îmi arătaţi cât apreciaţi faptul că am “învăţat” pentru Bac, dând aceleaşi oportunităţi şi ălora care nu au “învăţat”, pentru că…de ce nu? Pe cuvântul meu că aşa-mi vine să mă las de şcoala lor…dar fie. Îmi trebuie “diplomă”. Sunt convinsă de faptul că aruncându-mă la grămadă cu ăia de au reuşit să pice Bacul de două ori mă va motiva, şi va fi un mediu extrem de propice pentru mine să-mi dezvolt educaţia şi cultura.

În principiu, eu nu prea aş vrea să plec. Îmi place aici, sunt convinsă că resurse există pentru o schimbare.
DAR.
Trei sferturi din colegii mei (ăia care au luat Bacul), au plecat pe dincolo (şi nici că mai vin).
Aici e..ca aici.

Eu ce speranţe să mai am legate de viitorul meu?

Carnet de conducere

Oaki — Thu, 29 Sep 2011 19:45:58 +0000

Vestea bună e că am reuşit să iau carnetul de conducere la 18 ani (respectiv în ultima zi înainte de ziua mea).
Vestea proastă e că sunt în şoc.
Excluzând utilitatea evidentă, că pot conduce pe distanţe mari ca să nu mă mai chinui cu tren şi alte dubioşenii (maxi-taxi – modul ideal de transport pentru o tânără firavă – nu comentaţi, sunt slabă pentru înălţimea mea!), prin oraş eu refuz să conduc! Am condus – în general seara, şi cu tata încă, deoarece nu cunosc drumurile dinpoziţia şoferului ci numai din cea a pasagerului, ca să învăţ oraşul. Benzi care se termină brusc în diagonală, treceri puse după colţ, colţuri de borduri care ies în şosea, parcări care ies în semafor, banda întâi inutilizabilă, şi raliuri după ora 00:00!
Plus că oraşul e prea mic pentru câte maşini sunt!
Da, ştiam toate chestiile astea şi înainte, dar aşa din auzite nu realizam ce înseamnă. Acum, că m-am lovit de ele (la figurat – deşi la Billa Berceni unde din benzi se fac brusc două, o fiinţă feminină cu Şcoala a decis că ea ACUM SE BAGĂ ÎN MORDOR, ACUM ORI NICIODATA, şi dacă nu opream, nu numai oglinzile se ciocneau), realizez că sunt probleme reale!
DN1 e chiar acceptabil, am condus de la 21:30 de la Nistoreşti până la 23:00 când am ajuns în Bucureşti. Viteza legală acolo e 70 în sate si 100 pe afară, dar eu fiind începătoare am voie cu -20 din viteza legală. Deci cu 50 respectiv 80. Oricum, în sate conduceam cu 40 de panică de găini şi căţei şi beţivi, iar ăn afară oricât mă străduiam de 65-70 nu treceam. Nu că nu aş fi putut, dar mi-era teamă să apăs pedala aia, că nu aveam eu siguranţa că pot opri rapid în caz de ceva, considerând că nu mai condusesem niciodată pe drumul respectiv, era noapte, la început ploua, şi conduc pe maşina asta de o săptămână (e o maşină mult mai mare faţă de cea pe care am făcut eu şcoala, şi e pe benzină nu pe Diesel). Aşa că am condus liniştit pe banda 1, câinele şi prietenul au adormit, mama era atentă (dar ea e atentă şi la tata care conduce de 20 ani), şi tata cam căsca. Avantajul a fost că nimeni nu respectă pe bune viteza legală, aşa că în afară de periodicele fulgere care treceau pe lângă mine cu 130 la oră, eram cam singură pe şosea deci totul frumos.

Examenul l-am dat cu (jur) varianta românească a lui Mr Bean, care s-a suit în maşină şi a început să-şi aranjeze sprâncenele şi părul. Examenul a fost mult mai relaxant considerând că nu mai avea foaia aia pe care să sublinieze la fiecare 2m ce fac, deci eram mai liniştită, plus că ştiam şi eu să conduc bine. Tipul dinaintea mea a intrat de pe arteră pe şosea (în sensul opus de circulaţie decât venea), încadrându-se pe străduţă pe contrasens, şi a picat cu 29. Şi i-a mai şi murit motorul de vreo 4 ori, timp în care l-a întrebat pe poliţist dacă măturăreasa de la marginea trecerii de pietoni care mătura liniştită frunzele “teoretic, nu e pieton”. După care la viraj la stînga în intersecţie s-a oprit pe banda celor care veneau cu viteză din sens opus, după ce întorsese pe mijlocul zonei haşurate la o întoarcere. Deci eu sunt ok.
Am greşit că nu am aproximat bine pe o străduţă dacă încap şi eu şi o altă maşină, dar m-a oprit poliţistul. Deasemenea, în timp ce mergeam eu liniştită, face tipu: “ia piciorul de pe accelaraţie.” Şi îmi pune o super frînă! Eu, speriată: “Am greşit ceva, ce s-a întâmplat??” Deja eram cu ochii în toate oglinzile după linii călcate sau altceva, şi el zice extrem de calm: “nu, doar testam frâna”. Bravo tată.

Acum să vedem dacă mai am curaj să şi conduc singură, la un moment dat, că la ce e pe străzi…

Mă ţin de prostii

Oaki — Sun, 21 Aug 2011 15:56:46 +0000

Şi nu vă gândiţi la prostii.

Titlul vrea să spună că în loc să-mi văd de pregătire pentru facultate şi ce mai am eu de făcut, stau sa mă joc pe calculator. De când cu nunta lui Notch, eu şi frate-miu (cel mai bun prieten) (pentru că prietenul deja avea) ne-am cumpărat Minecraft 1+1 gratis.
Foarte amuzant momentul de la mare când absolut toţi tinerii de vârsta mea de pe o rază de 3 km erau la concert în Vamă şi eu cu prietenul vorbeam la telefon cu fratele lui şi cu fratele meu pe conferinţă, ca primul frate să folosească numărul de card al prietenului meu şi contul fratelui meu ca să cumpere Minecraft.
O puştoaică îl întreabă pe tata: Fata ta nu e în vamă? Tata: nu! Ea: Dar toţi tinerii sunt acolo!!
Nu, fata lui îşi face user de minecraft. Deci dacă cineva hostează vreun server şmecher, eu sunt robin_goodfellow.

Am terminat Portal 1 & 2, şi deşi eu sunt paralelă cu fizica, chiar mi-a plăcut. Mai amuzant era că mi-am exasperat perechea, pentru că în timp ce el calcula şi îmi explica de ce trebuie să pun acolo şi în ce ordine ca să actvivez gelurile şi razele laser, eu împuşcam pereţii albi la nimereală şi cu obişnuitul meu noroc kilometric, rezolvam camera din prima, fără să-mi dau exact seama ce am făcut sau cum. Norocul noobului. Oricum, aparent eu în jocul ăsta am ochelari de cal, pentru că nu mă uitam aproape deloc în jur. Aşteptăm Portal 3.

Evident, după ce am recitit de zeci de ori fiecare volum Harry Potter, m-am băgat în Pottermore. Am rezolvat challenge-ulde la Magic Quill în prima zi, pe telefon în maşină (eu am rău de maşină), şi după ce mi-a murit bateria la telefon fix când rezolvasem problema, m-am chiorât pe telefonul tatei cu touch screen (sunt complet anti-touch screenuri, oribile), şi am intrat în Beta din prima zi, deşi mai erau şase. Ce folos, că acuma mail-urile de Welcome sunt trimis oricum random. De ce nu? Poate vine de ziua mea, că se trimit pana pe 30 septembrie, că în Octombrie se deschide publicului.

Vara asta nu prea a fost vară cu toate examenele şi emoţiile şi nici nu e gata încă. Se termină fix de ziua mea toată cacealmeaua. Vă mai povestesc eu, da’ după ce se termină tot pe aici. Între timp, o să mai scriu câte ceva, dar nu extrem de des. Sunt chiar curioasă ce are facultatea de oferit. Dar şi sceptică.

18

Oaki — Thu, 16 Sep 2010 21:13:29 +0000

I’m legal, bitches.

alice cooper I'M Eighteen
Asculta mai multe audio muzica

Joaca

Oaki — Tue, 22 Jun 2010 20:56:10 +0000

Toţi mă ştiu că sunt cea mai copilăroasă de prin toate grupurile în care merg. Aiurită, Argint Viu, ziceţi-mi cum vreţi că slabe şanse să veniţi cu ceva nou.
Ei bine azi am fost în vizită la o prietenă de familie, şi am mers cu unul din prietenii mei cei mai buni, Banderas, şi un amic nou, coleg cu el, să-i zicem K.
A fost GENIAL.
Ne-am bătut cu perne, la un moment dat eram un ghemotoc de puf şi urs gigantic care mă teşea, zgârieturi, muşcături (din partea mea), alergări şi tachinări din partea lor, provocări restante de la joc şi alte nebunii.
Nu ştiu încă despre K, pentru că nu ne cunoaştem aşa de bine, dar de câte ori vorbesc cu Banderas, mă sufoc de râs, la propriu. Omul ăsta îmi dă o senzaţie foarte comfortabilă. Este senzaţia aia de la 11 ani pe care credeam că am uitat-o, pentru că nu am mai întâlnit-o în nici un alt loc de atunci.
La 11 ani mă jucam cu demenţii din blocul meu de-a Harry Potter şi Pokemon, role playing şi cu pokemingi imaginare, pentru că nu existau la ora aia în România. Evident, când ieşeau pokemonii, îi personificam la maxim, inventând puteri şi lupte. Irelevant de tot ceea ce se petrecea în jurul nostru, noi eram în micul nostru Univers, nepăsându-ne de nimeni şi nimic.
Şi asta era cheia. Imaginaţia combinată cu nepăsarea. De-a lungul timpului am pierdut nepăsarea, şi asta mă întristează peste poate, pentru că deşi imaginaţia mi s-a triplat, nu mai pot să mă relaxez, pentru că se uită lumea chiorâş.

Şi aici apare Banderas. Cu nepăsarea. Emană aşa un sentiment de comfort, pentru că pur şi simplu nu îi pasă de ce se întâmplă în jurul meu, mai ales dacă e un pain prin jur. Demult nu m-am mai simţit aşa liberă. Bee poate confirma, pentru că azi radiam când am ieşit cu ea. Credeam că nu mai e posibil să mă relaxez atât în prezenţa altora, dar aparent se poate. Cred că implică singuranţa că celălalt te acceptă aşa cum eşti, pentru că nu vrea decât să se….joace? Oare atât de puternică să fie joaca? Eu ştiu că atunci când ieşeam afară puteam să avem febră 40 cu tifos, dacă ne jucam uitam de tot, şi în secunda în care puneam piciorul în prag ne luau iarăşi toate durerile Pământului, dar şi de asta uitasem! Evident, până astăzi. Ieri am ieşit cu rolele şi am avut o febră musculară la mâini şi picioare soră cu moartea, inclusiv dimineaţă, abia călcam. Din secunda în care am pornit pe drum spre vizită, am uitat complet de absolut orice durere. Ca să îmi amintesc totul în secunda în care am coborât din metrou în cartier, la întoarcere.
Nu reuşesc să înţeleg ce e aşa puternic în această “joacă”, de mă face să mă simt atât de liberă şi fără griji. E un concept foarte straniu, dar care din păcate nu reuşesc să îl disec de nici o culoare. Dar poate că asta e şi frumuseţea.

Poate că e faptul că m-am revăzut în clasicele mele găşti de băieţi în care m-am simţit comfortabil întotdeauna (şi am atâtea exemple!). Poate că mi-am folosit imaginaţia, pentru că eu oricum “nu am toate ţiglele pe casă”, pentru că mă apucă râsu periodic, câdn fac diverse asocieri în cap cât merg pe stradă, sau în metrou, sau în cele mai nepotrivite momente (examenul Cabridge când am dat Listeningul cu Dumbledore din Harry Potter – nu întrebaţi). Eu nu am nevoie de comedii la vare să mă uit, sau bancuri (oricum ştiu poantele la toate, pentru că la 12 ani am citit timp de o lună un site întreg, bancuri.ro), sau de alte comedii. Viaţa mea e prea amuzantă, sau dacă nu, o fac eu. Şi poate de la asta şi obsesia mea cu jocurile video, mă joc cum vreau eu, e libertate, pot să acţionez caracterele alea cum mă taie capu’, că “nu se pune”.
Şi poate de asta detest eu în halul ăsta societatea, pentru că nu mai pot să mă joc.

În concluzie, astăzi am avut o zi perfectă, “şi aş vrea să mulţumesc pe această cale lui Banderas, un tâmpit şi jumătate, şi cel mai tare nepăsător” (nu o luaţi de bună, tâmpit e gradul cel mai mare de laudă – da, suntem tâmpiţi). Şi relaxaţi-vă oameni buni, că e caterincă rău.

Despre reacţii chimice sau cum oamenii acţionează involuntar

Oaki — Sat, 19 Jun 2010 17:53:07 +0000

Dragi Oameni,

Se zice că în liceu îţi formezi personalitatea. Ei bine, în cazul meu nu ştiu dacă asta e bine sau rău. Pentru că din hiperactivitatea întruchipată de la 5 ani încet încet s-a metamorfozat într-un alt stil mai jemanfişist şi ulterior în timiditate. Consider că cea mai mare influenţă în direcţia asta au avut-o doi oameni, şi în afară de ei, încă vreo câteva zeci.

Era simplu. Când eram mică, mi se permitea să mă comport cum simţeam, uman, pe temeiul unei scuze: că sunt copil.. Nu am înţeles asta la vârsta respectivă, mie mi-era deajuns că pot să fac ce vreau, nu-mi păsa cine sau ce scuză se servea pentru acest comportament. E şi pe măsura ce am crescut mi s-a dat în cap. Că nu e bine, că eşti fetiţă, că nu e bine nici să fii prea fetiţă, că aşa nu e bine şi pe dincolo nu e bine. Eu nu înţeleg. Cine pune standardele astea de bine? Cum de atunci când eram mică, până şi cea mai măruntă reuşită era aclamata de 20 de oameni, şi acum orice fac nu e bine? Dacă asta e decizia mea, şi nu vă convine, de ce m-ar afecta? Am devenit o introvertită cu stil, şi timiditate excesivă. Şi pentru planurile mele ulterioare, asta mă dezavantajează îngrozitor. Nu înţeleg chestia cu judecatul, nu înţeleg chestia cu făcutu’ mişto de o persoană când eşti într-un grup, şi mai ales nu înţeleg regulile stupide ale societăţii. Nici când eram mică nu le înţelegeam, dar atunci nu mă priveau. Percep totul diferit faţă de percepţia care mi se impune, şi care observ că o adoptă din ce în ce mai mulţi, stau să-mi analizez mult mai mult gesturile, în loc să fac pur şi simplu ce simt, cum obişnuiam. Nu vă place? Regretele mele.
Serios, preferam să trăiesc în secolul XVII măcar acololo corsetele erau doar la nivel fizic. Nici nu am intra calumea în viaţa asta că mi se pun douăj’ de etichete, şi nimeni nu ÎNCEARCĂ să te cunoască, dar toţi VOR să te judece. Desigur, la nivel ipotetic, toţi vor înţelegere, dar la aplicaţii…
Îmi displace complet faptul că sunt judecată în funcţie de parametrii independenţi de voinţa mea, sau de acţiunile mele, şi că în loc să caute cauza acţiunii ei caută scopul.

Am priceput că orice persoană cu care interacţionezi îţi influenţează cumva viitorul. Într-adevăr aşa e, şi prietenii mei buni mi-au zis că îmi pasă prea mult de părerile celorlalţi. Din nefericire aşa e, dar asta doar pentru că doresc să fie şi alţi oameni fericiţi ca mine. Dar de vreme ce eu vă fac lucruri bune şi vă vreau binele, de ce ulterior vă uşuraţi în faptele mele? Ok, unii îi zic naivitate, eu îi zic încredere în oameni.
Cea mai dură replică pe tema asta am primit-o odată:
-Tu ai încredere mare în oameni.
-Da.
-De ce?
Mi-a picat faţa. Cum adică de ce, nu sunt tot oameni? Ce mi-au făcut ca să nu merite încredere? Timpul schimbă persoanele extrem de mult, şi vorbesc asta din papucii uneia care a fost schimbată radical de unele evenimente. Şi trist e că dacă cineva e melancolic după perioadele anterioare, este imediat luat în balon pe tema asta, şi nimeni nu recunoaşte că le e dor. Şi că era frumos atunci.
Sunt extrem de supărată pe evenimentele care au dus la reducerea la 0 a unei anume calităţi a mea, pe care aş dori să o recapăt instant, dar găsesc această dorinţă imposibilă. Cred că ar fi o metodă, însă pot fi luată în balon, şi m-am săturat.
Nu mai vreau să fiu judecată, nu mai vreau să aud de îndrăgosteli şi alte porcării, m-am săturat de “sfaturi binevoitoare” şi de bârfe. Nu v-am făcut nimic, aşa că terminaţi. Am o viaţă de derulat aici, cu greşeli cu împiedicări, cu zâmbete şi plânsete, aşa că dacă vreţi să faceţi parte din ea sunteţi bine-veniţi, dar nu târâţi gunoaie în casă. Lăsaţi căcaturile la uşa şi intraţi curaţi. Şi dacă nu vă mai place, ieşiţi singuri, nu-mi îngreunaţi şi mie treaba şi mă forţaţi să vă dau afară.
Că m-am săturat să fac curat după voi.

O iluzie

Oaki — Fri, 11 Jun 2010 14:15:46 +0000

Pe cuvântul meu de copil în an terminal (şic!)! A trecut la o viteză anu’ ăsta, ceva de nu-i adevărat. Da, postul de mai jos va rămâne parolat, pentru arhivele mele, nu de citit.
Prima amintire legată de clasa a XI-a o am cu colegii cu care eram certată că ne adună diriga complet aleatoriu, pentru Hamlet. Vai şi cât entuziasm că o să jucăm Hamlet, şi toate cele. Şi na că acu’ am şi jucat Hamlet, şi s-a şi terminat anu’; Chiaar nu reuşesc să-mi dau seama când.
Mediile nu contează, punct.
Am 9.40, mai mult ca anul trecut, dar e irelevant.
Pentru că Poloneza face tot cum vrea ea, la sport ne-a dat 6 pentru că ne-a trimis să dăm proba cu alt prof şi dupaia ei n-au mai vorbit între ei, ergo am primit notă din oficiu, şi la Sociologie avem un profesor inapt (nu mai stau să detaliez că mi-e silă), care a stricat mediiile tuturor. Reversul medaliei, faţă de cât am dat eu la şcoală anu’ ăsta, 9.40 este o medie genială; îmi pare rău de Makki, colegă-mea de bancă, ea a muncit de 5 ori mai mult ca mine şi a terminat cu 9.86. Da’ nu e vina mea, dacă sistemu’ permite.

A început vacanţa, şi e superbă. Soare, am program major pe vara asta, nişte cursuri, nişte carnet de conducere, nişte majorat în toamnă. Că dupaia începe nebuneala cu Bacu’ şi o luăm de la capăt ca în clasa a 8-a.
Aş putea spune că anul ăsta am avut parte de experienţe noi, am fost surprinsă mai mult ca de obicei, că am făcut lucruri la care NU MĂ AŞTEPTAM să le fac io vreodată viaţa asta, că am cunoscut oameni super tari şi am pierdut alţii la fel de tari, dar asta e viaţa, deci mă obişnuiesc. Două decizii majore, sute de întrebări. Nu scriu chestii noi, aşa-s toţi adolescenţii, da’ e plăcut. Şi da, am realizat mai mult ca oricând că am viaţa perfectă. Oh, şi mult portocaliu, şi roşu, şi galben.

Să vedem la anu’ ce mai facem, deocamdată mă bucur de o vacanţă ce se anunţă a fi minunată. Diseară Clapton, după care munte, adios.
VARĂ!

Veşnic călător în timp

Oaki — Tue, 11 May 2010 13:54:11 +0000

Ideea acestui post a fost declanşată de KK, care, la un gest de al meu elisabetan legat de o afirmaţie de a lui, m-a întrebat:
“hai mă, pe cine ai mai văzut tu secolul ăsta să facă gestul ăsta?”
Şi într-adevăr. După cum am mai menţionat, detest încadrările în tipare, şi faptul că mă încadrezi într-un timp mă perturbă. De ce nu aş putea să folosesc expresii din anii 20 de exemplu? (Ăsta fiind un exemplu frivol).
Întotdeauna am încercat să mă plasez undeva pe axă faţă de trecut şi viitor la o scară foarte mare. Adică nu îmi văd viaţa sub forma 1992-2080, ci sub forma anul 5000 î.Hr – 5000 d.Hr.
Şi eu sunt undeva pe intervalul ăla. Adică am senzaţia că în timpul în care trăiesc eu au trăit şi un Imperiu Roman, va trăi şi Darth Vader.
Iar stilul de viaţă din secolul în care m-am născut eu, este doar o modă de 100 de ani.
Nu mai ştiu în ce clasă am realizat eu, la geografie, când ni s-a spus cât timp îi ia unui munte să se formeze, că practic ei calculează timpul complet diferit faţă de noi. Ceea ce pentru noi e o oră, pentru ei e o clipită. De asta probabil şi trăiesc cu senzaţia lipsei de timp, pentru că realizez cât timp trece defapt.
Mă raportez foarte mult la persoane din alte secole, şi am perioade în timp de care mă simt mai ataşată… de exemplu începutul secolului al XIX-lea în Montmartre, anul 1969 (Woodstock anyone?) anii 60-39 î.Cr în Egipt sau anii ‘20 în România. Pe scurt, îmi percep existenţa la o scară mult mai amplă, şi nu doar în “diverse momente”, cum mai au unii oameni, ci în permanenţă.
Aşa că da, poate uneori am gesturi din alt timp. Uneori nu mă încadrez unde trebuie. Asta e, sunt doar un veşnic călător în timp.

Helou gasca

Oaki — Sun, 09 May 2010 20:24:40 +0000

Ce mai face lumea? Ok asta a sunat groaznic, mă scuzaţi. Mă simt bine. Adică încerc, pentru că el altfel fuse un week-end groaznic, dar vine Luni! (să mă audă Garfield m-ar sfârteca).
Da, ştiu că pauză. Ştiu, ştiu, n-am mai scris.
Oricum, activitate a fost pe aici, au apărut hateri, şi comentarii. La şcoală ne-am pregătit de teatru pentru liceu, cu Hamlet alea alea, şi am şi examenu’ Cambridge pe drum, da’ astea-s futilităţi, care însă m-au ţinut ocupată pe aici. Faza cu Ofelia a fost sadică, având în vedere că mă ştiţi cât de hiperactivă sunt, şi aia e cea mai calmă persoană de pe mapamond. Aşadar am avut o frumuseţe de contre-amploi, aşa că nu îmi pasă cât de bine a ieşit sau nu, important e că A IEŞIT, ceva la care nu mă aşteptam de nici o culoare la început. Aşa că gege. Şi gege şi tuturor din distribuţie, rulaţi fin. Nu, nu dau nici poză nici filmuleţ pentru că sunteţi cârcotaşi. În orice caz, totul e happy pe aici, e primăvară, zburd, floricele şi steluţe, şi anul ăsta până acum cel puţin este foarte tare, am avut tot felu’ de chestiuni amuzante şi mai puţin, carousel ride alea alea.
Ştiu, e complet incoerent ce scriu aici, dar aţi suprevieţuit voi şi altor postări mai abulice, deci cioculeţu’ mic.

În principiul cursul vieţii mele o ia ca de obicei, surse interminabile de noroc porcesc pe care nu îl merit, totul se întâmplă cum îmi doresc, viaţa perfectă, cu mici pete care se curăţă rapid. De exemplu deşi finalul ăsta de săptămână a fost rece, deja mă simt mai bine cu gândul la noua zi.
Hai, un hug mare de energie tuturor, şi oi mai scris io când îmi mai vine bine. Că deocamdată ce vreţi să scriu, că o duc superb? Am observat că atunci când faci asta lumea începe să te înjure. Aşa că da, sunt supărată pentru voi, plâng într-un copac.
Cum ar zice Nelly F, “you wanna get in my world, get lost in it”.

Etichete

Oaki — Mon, 03 May 2010 15:29:37 +0000

Ia să vă mai văd acuma, mă mai încadraţi în tipare?

HIPPIE.

1x I love long, flowy peasant skirts.
2x I wear circular-shaped glasses.
3x I have long wavy or straight hair.
4x Peace and love, baby!
5x I own a peace sign necklace.
6x I’m very anti-war.
7x Make love, not war!
8x I’m a big environmentalist.
9x I prefer to go all-natural; so no make up for me, unless it’s a very little amount.
10x Oh, and I don’t like to shave either. It’s just hair!
11x I could never hurt an animal.
12x I boycott products that test on animals.
13x My dream car is one of those vans with all colors and flowers painted on it.
14x My hair is to my hips, or longer.
15x I smoke weed frequently.
16x I think it should be legalized, too!
17x I own items with the cannabis symbol on it.
18x I wear sandals a lot.
19x I’m a vegetarian.
20x I try to recycle as often as possible.

PUNK.
1x I love the Ramones.
2x I wear a lot of skinny jeans and Doc Martens.
3x Oh, and I do love plaid!
4x I love go to shows performed by local bands.
5x I’ve had a mohawk, or considered getting one.
6x My hair has been dyed a crazy, unnatural color before.
7x I have facial piercing(s).
8x I stretch my ears.
9x I can’t stand when people say Good Charlotte is punk. They’re not, damnit!
10x I’m in a band.
11x I play an instrument.
12x I do things my own way, and I don’t care what anyone thinks.
13x I’m a big fan of DIY.
14x I make a lot of my own clothes, or alter a lot of them.
15x I support independent stores and local bands.
16x I’m not a fan of most mainstream things.
17x I can see myself ending up with a lot of piercings and/or tattoos.
18x People stare at me or my clothes a lot when I’m out in public.
19x I like the Misfits.
20x Oi!

GOTH.
1x My favorite band is Bauhaus.
2x I wear a lot of black.
3x Where would I be without black eyeliner?
4x Mmm, fishnets.
5x I have jewelry with the Egyptian ankh on it.
6x Marilyn Manson isn’t goth.
7x Neither is Evanescence.
8x I’ve been on goth.net before.
9x My grandparents don’t approve of the way I dress.
10x I listen to bands that most people probably have never heard of.
11x I frequent goth clubs.
12x I’m very pale.
13x I intentionally stay out of the sun so I stay pale.
14x I’m wearing a black shirt right now.
15x I’ve worn black lipstick before.
16x Halloween is my favorite holiday!
17x I love spiders.
18x Having a pet tarantula would actually be cool.
19x I write a lot.
20x I enjoy classical music.

PREP.
1x Yay Hollister!
2x I get good grades in school.
3x I actually go to a prepatory school.
4x I study a lot and make sure to focus on my schoolwork.
5x I play sports.
6x I love polos.
7x Most of my clothing is pretty pricey.
8x My parents have a lot of money.
9x I wouldn’t be caught dead in all black.
10x Pleated skirts are just so cute!
11x I stay away from drugs and smoking.
12x Some people think of me as a goody two shoes.
13x I wear Uggs.
14x I wear Birkenstocks.
15x I’m in a lot of Honors or AP classes.
16x I get straight A’s most of the time.
17x I like going to the beach.
18x I wish I had naturally blonde hair.
19x I’d die without Abercrombie!
20x The only facial piercing I’d ever want is a nose stud.

TOMBOY.
1x Why is everyone so concerned about shopping? It’s not that great.
2x I wear baggy clothes a lot.
3x Most of my friends are guys. (used to be).
4x …and they think of me as “one of the guys”. (same)
5x I play a lot of sports.
6x My hair is usually up in a ponytail, or it’s short.
7x I don’t bother with makeup most of the time.
8x Sometimes people pressure me to be more “girly”.
9x I’ve been called a tomboy before.
10x I rather play basketball than get my nails done.
11x I’ve never gotten a manicure and/or pedicure before. (pedicure)
12x I usually don’t do anything to my hair when I get out of the shower.
13x I’m outside playing all day.
14x I’ll admit, most of my clothes aren’t that flattering.
15x I wear sports jerseys a lot.
16x Socks + Adidas sandals = love.
17x I don’t care about my looks that much.
18x I’ve tried makeup, but it just wasn’t for me.
19x I rather hang out with my dad than with my mom.
20x I want a career involving sports.

GIRLY GIRL.
1x I love shopping!
2x I’m nearly always texting.
3x My phone is actually pink.
4x Pink is my favorite color.
5x I enjoy anything sparkly or glittery.
6x I wear lots of makeup.
7x I enjoy doing other people’s makeup and hair.
8x I don’t like to get my hands dirty.
9x I spend over an hour getting ready every day.
10x My dream car is pink.
11x Nothing is more important than looking pretty.
12x I wouldn’t leave the house without makeup on.
13x I love boys! (this kinda comes usually with the genre, why is it here?!?!?)
14x I’m a big flirt.
15x Did someone say Starbucks?!
16x Screw school, let’s go to the mall!
17x Valentine’s Day is my favorite holiday. Sooo romantic!
18x I loved The Notebook.
19x I love Disney movies.
20x I wear high heels.

NERD.
1x I’m on the computer a lot.
2x My best class is math.
3x I get good grades all the time.
4x I wear glasses.
5x I have braces.
6x I’ve worn suspenders before.
7x I’ll admit, some of my pants are floods/high waters.
8x I wear my socks up high.
9x I’m a teacher’s pet.
10x People usually ask me for help when it comes to math.
11x I’ve tutored someone before.
12x My parents are never disapointed with my report card.
13x Unlike most people, I actually enjoy school.
14x I have a pocket protecter.
15x My dream job is an accountant or something else math-based.
16x Bill Gates is my role model.
17x I’m involved in a lot of after-school activities.
18x I’m not on any sports teams though.
19x I don’t have many friends.
20x I get made fun of a lot.

AVERAGE JOE.
1x I’m a jeans and t-shirt type of person.
2x I usually go straight home after school.
3x I’m not a great student, but I’m not a bad one either.
4x School’s alright.
5x I usually blend right into the crowd because my clothes aren’t that special.
6x I’m not looking to go to any special college really.
7x I don’t have much school spirit.
8x I’m not in any clubs or on any sports teams.
9x I’m kind of just “there” at school.
10x I wear blue jeans mostly every day.
11x I wear converse—they’re simple and go with anything.
12x I don’t spend a lot of money on clothes.
13x I like to listen to music and be with friends, like most teenagers.
14x I’ve tried drugs and/or smoking, but it’s not that great.
15x I don’t get out all that much.
16x I blog.
17x I don’t care much about politics.
18x My AIM font or profile is pretty simple.
19x And that’s how I like everything… plain and simple.
20x My room has very little decor.