Ce caut eu aici? (Timp, spaţiu)

Posted by Oaki     Category: D'ale mele, Romania, Scoala

Prin iulie, CTP zicea că învăţământul pe vremea lui era gratuitate (nu gratis, ci ceva nesemnificativ), şi că învăţai pentru că te simţeai prost în neştiinţă, nu pentru medie -> job -> bani. Şi că şcoala propriu-zisă (şi implicit media) nu erau un etalon de măsurare, ci erai valorificat după cât ştiai.  Acum, de ce să mai înveţe, dacă media oricum iese mare?

Ei bine eu pun problema altfel. Vreau să învăţ, mă simt prost când nu ştiu ceva, dar de ce să fac asta pentru şcoală? Pentru că nu valorează nimic. Practic, pierd timpul acolo. Că oricum tot ce ştiu am învăţat singură acasă. Diplomele…ştim cu toţii cât valorează (vezi situaţia Spiru Haret de acum câţiva ani), examenele…se iau cum se iau, sau mai bine zis cum nu se iau..aşa că de ce să îmi canalizez eu energia pe şcoală, când pot liniştită să-mi văd de treabă acasă (unde am cărţi, resurse, oameni cu care să discut, şi în principiu căldură), fără condiţiile şcolii româneşti, adică mizerie, ore libere în mijlocul programului, gălăgie şi frig de răcesc la “oo”. (Aş vrea să fie o glumă, dar nu este). Şi Marţi începe facultatea. Abia aştept să văd distracţia de acolo.

Read more…

Carnet de conducere

Posted by Oaki     Category: D'ale mele, Romania, Uncategorized

Vestea bună e că am reuşit să iau carnetul de conducere la 18 ani (respectiv în ultima zi înainte de ziua mea).
Vestea proastă e că sunt în şoc.
Excluzând utilitatea evidentă, că pot conduce pe distanţe mari ca să nu mă mai chinui cu tren şi alte dubioşenii (maxi-taxi – modul ideal de transport pentru o tânără firavă – nu comentaţi, sunt slabă pentru înălţimea mea!), prin oraş eu refuz să conduc! Am condus – în general seara, şi cu tata încă, deoarece nu cunosc drumurile dinpoziţia şoferului ci numai din cea a pasagerului, ca să învăţ oraşul. Benzi care se termină brusc în diagonală, treceri puse după colţ, colţuri de borduri care ies în şosea, parcări care ies în semafor, banda întâi inutilizabilă, şi raliuri după ora 00:00!
Plus că oraşul e prea mic pentru câte maşini sunt!
Da, ştiam toate chestiile astea şi înainte, dar aşa din auzite nu realizam ce înseamnă. Acum, că m-am lovit de ele (la figurat – deşi la Billa Berceni unde din  benzi se fac brusc două, o fiinţă feminină cu Şcoala a decis că ea ACUM SE BAGĂ ÎN MORDOR, ACUM ORI NICIODATA, şi dacă nu opream, nu numai oglinzile se ciocneau), realizez că sunt probleme reale!
DN1 e chiar acceptabil, am condus de la 21:30 de la Nistoreşti până la 23:00 când am ajuns în Bucureşti. Viteza legală acolo e 70 în sate si 100 pe afară, dar eu fiind începătoare am voie cu -20 din viteza legală. Deci cu 50 respectiv 80. Oricum, în sate conduceam cu 40 de panică de găini şi căţei şi beţivi, iar ăn afară oricât mă străduiam de 65-70 nu treceam. Nu că nu aş fi putut, dar mi-era teamă să apăs pedala aia, că nu aveam eu siguranţa că pot opri rapid în caz de ceva, considerând că nu mai condusesem niciodată pe drumul respectiv, era noapte, la început ploua, şi conduc pe maşina asta de o săptămână (e o maşină mult mai mare faţă de cea pe care am făcut eu şcoala, şi e pe benzină nu pe Diesel). Aşa că am condus liniştit pe banda 1, câinele şi prietenul au adormit, mama era atentă (dar ea e atentă şi la tata care conduce de 20 ani), şi tata cam căsca. Avantajul a fost că nimeni nu respectă pe bune viteza legală, aşa că în afară de periodicele fulgere care treceau pe lângă mine cu 130 la oră, eram cam singură pe şosea deci totul frumos.

Examenul l-am dat cu (jur) varianta românească a lui Mr Bean, care s-a suit în maşină şi a început să-şi aranjeze sprâncenele şi părul. Examenul a fost mult mai relaxant considerând că nu mai avea foaia aia pe care să sublinieze la fiecare 2m ce fac, deci eram mai liniştită, plus că ştiam şi eu să conduc bine. Tipul dinaintea mea a intrat de pe arteră pe şosea (în sensul opus de circulaţie decât venea), încadrându-se pe străduţă pe contrasens, şi a picat cu 29. Şi i-a mai şi murit motorul de vreo 4 ori, timp în care l-a întrebat pe poliţist dacă măturăreasa de la marginea trecerii de pietoni care mătura liniştită frunzele “teoretic, nu e pieton”. După care la viraj la stînga în intersecţie s-a oprit pe banda celor care veneau cu viteză din sens opus, după ce întorsese pe mijlocul zonei haşurate la o întoarcere. Deci eu sunt ok.
Am greşit că nu am aproximat bine pe o străduţă dacă încap şi eu şi o altă maşină, dar m-a oprit poliţistul. Deasemenea, în timp ce mergeam eu liniştită, face tipu: “ia piciorul de pe accelaraţie.” Şi îmi pune o super frînă! Eu, speriată: “Am greşit ceva, ce s-a întâmplat??” Deja eram cu ochii în toate oglinzile după linii călcate sau altceva, şi el zice extrem de calm: “nu, doar testam frâna”. Bravo tată.

Read more…

Mă ţin de prostii

Posted by Oaki     Category: D'ale mele

Şi nu vă gândiţi la prostii.

Titlul vrea să spună că în loc să-mi văd de pregătire pentru facultate şi ce mai am eu de făcut, stau sa mă joc pe calculator. De când cu nunta lui Notch, eu şi frate-miu (cel mai bun prieten) (pentru că prietenul deja avea) ne-am cumpărat Minecraft 1+1 gratis.
Foarte amuzant momentul de la mare când absolut toţi tinerii de vârsta mea de pe o rază de 3 km erau la concert în Vamă şi eu cu prietenul vorbeam la telefon cu fratele lui şi cu fratele meu pe conferinţă, ca primul frate să folosească numărul de card al prietenului meu şi contul fratelui meu ca să cumpere Minecraft.
O puştoaică îl întreabă pe tata: Fata ta nu e în vamă? Tata: nu! Ea: Dar toţi tinerii sunt acolo!!
Nu, fata lui îşi face user de minecraft. Deci dacă cineva hostează vreun server şmecher, eu sunt robin_goodfellow.

Am terminat Portal 1 & 2, şi deşi eu sunt paralelă cu fizica, chiar mi-a plăcut. Mai amuzant era că mi-am exasperat perechea, pentru că în timp ce el calcula şi îmi explica de ce trebuie să pun acolo şi în ce ordine ca să actvivez gelurile şi razele laser, eu împuşcam pereţii albi la nimereală şi cu obişnuitul meu noroc kilometric, rezolvam camera din prima, fără să-mi dau exact seama ce am făcut sau cum. Norocul noobului. Oricum, aparent eu în jocul ăsta am ochelari de cal, pentru că nu mă uitam aproape deloc în jur. Aşteptăm Portal 3.

Read more…

18

Posted by Oaki     Category: D'ale mele

I’m legal, bitches.

alice cooper I'M Eighteen
Asculta mai multe audio muzica

Joaca

Posted by Oaki     Category: D'ale mele

Toţi mă ştiu că sunt cea mai copilăroasă de prin toate grupurile în care merg. Aiurită, Argint Viu, ziceţi-mi cum vreţi că slabe şanse să veniţi cu ceva nou.
Ei bine azi am fost în vizită la o prietenă de familie, şi am mers cu unul din prietenii mei cei mai buni, Banderas, şi un amic nou, coleg cu el, să-i zicem K.
A fost GENIAL.
Ne-am bătut cu perne, la un moment dat eram un ghemotoc de puf şi urs gigantic care mă teşea, zgârieturi, muşcături (din partea mea), alergări şi tachinări din partea lor, provocări restante de la joc şi alte nebunii.
Nu ştiu încă despre K, pentru că nu ne cunoaştem aşa de bine, dar de câte ori vorbesc cu Banderas, mă sufoc de râs, la propriu. Omul ăsta îmi dă o senzaţie foarte comfortabilă. Este senzaţia aia de la 11 ani pe care credeam că am uitat-o, pentru că nu am mai întâlnit-o în nici un alt loc de atunci.
La 11 ani mă jucam cu demenţii din blocul meu de-a Harry Potter şi Pokemon, role playing şi cu pokemingi imaginare, pentru că nu existau la ora aia în România. Evident, când ieşeau pokemonii, îi personificam la maxim, inventând puteri şi lupte. Irelevant de tot ceea ce se petrecea în jurul nostru, noi eram în micul nostru Univers, nepăsându-ne de nimeni şi nimic.
Şi asta era cheia. Imaginaţia combinată cu nepăsarea. De-a lungul timpului am pierdut nepăsarea, şi asta mă întristează peste poate, pentru că deşi imaginaţia mi s-a triplat, nu mai pot să mă relaxez, pentru că se uită lumea chiorâş.

Şi aici apare Banderas. Cu nepăsarea. Emană aşa un sentiment de comfort, pentru că pur şi simplu nu îi pasă de ce se întâmplă în jurul meu, mai ales dacă e un pain prin jur. Demult nu m-am mai simţit aşa liberă. Bee poate confirma, pentru că azi radiam când am ieşit cu ea. Credeam că nu mai e posibil să mă relaxez atât în prezenţa altora, dar aparent se poate. Cred că implică singuranţa că celălalt te acceptă aşa cum eşti, pentru că nu vrea decât să se….joace? Oare atât de puternică să fie joaca? Eu ştiu că atunci când ieşeam afară puteam să avem febră 40 cu tifos, dacă ne jucam uitam de tot, şi în secunda în care puneam piciorul în prag ne luau iarăşi toate durerile Pământului, dar şi de asta uitasem! Evident, până astăzi. Ieri am ieşit cu rolele şi am avut o febră musculară la mâini şi picioare soră cu moartea, inclusiv dimineaţă, abia călcam. Din secunda în care am pornit pe drum spre vizită, am uitat complet de absolut orice durere. Ca să îmi amintesc totul în secunda în care am coborât din metrou în cartier, la întoarcere.
Nu reuşesc să înţeleg ce e aşa puternic în această “joacă”, de mă face să mă simt atât de liberă şi fără griji. E un concept foarte straniu, dar care din păcate nu reuşesc să îl disec de nici o culoare. Dar poate că asta e şi frumuseţea.

Read more…

Despre reacţii chimice sau cum oamenii acţionează involuntar

Posted by Oaki     Category: D'ale mele

Dragi Oameni,

Se zice că în liceu îţi formezi personalitatea. Ei bine, în cazul meu nu ştiu dacă asta e bine sau rău. Pentru că din hiperactivitatea întruchipată de la 5 ani încet încet s-a metamorfozat într-un alt stil mai jemanfişist şi ulterior în timiditate. Consider că cea mai mare influenţă în direcţia asta au avut-o doi oameni, şi în afară de ei, încă vreo câteva zeci.

Era simplu. Când eram mică, mi se permitea să mă comport cum simţeam, uman, pe temeiul unei scuze: că sunt copil.. Nu am înţeles asta la vârsta respectivă, mie mi-era deajuns că pot să fac ce vreau, nu-mi păsa cine sau ce scuză se servea pentru acest comportament. E şi pe măsura ce am crescut mi s-a dat în cap. Că nu e bine, că eşti fetiţă, că nu e bine nici să fii prea fetiţă, că aşa nu e bine şi pe dincolo nu e bine. Eu nu înţeleg. Cine pune standardele astea de bine? Cum de atunci când eram mică, până şi cea mai măruntă reuşită era aclamata de 20 de oameni, şi acum orice fac nu e bine? Dacă asta e decizia mea, şi nu vă convine, de ce m-ar afecta? Am devenit o introvertită cu stil, şi timiditate excesivă. Şi pentru planurile mele ulterioare, asta mă dezavantajează îngrozitor. Nu înţeleg chestia cu judecatul, nu înţeleg chestia cu făcutu’ mişto de o persoană când eşti într-un grup, şi mai ales nu înţeleg regulile stupide ale societăţii. Nici când eram mică nu le înţelegeam, dar atunci nu mă priveau. Percep totul diferit faţă de percepţia care mi se impune, şi care observ că o adoptă din ce în ce mai mulţi, stau să-mi analizez mult mai mult gesturile, în loc să fac pur şi simplu ce simt, cum obişnuiam. Nu vă place? Regretele mele.
Serios, preferam să trăiesc în secolul XVII măcar acololo corsetele erau doar la nivel fizic. Nici nu am intra calumea în viaţa asta că mi se pun douăj’ de etichete, şi nimeni nu ÎNCEARCĂ să te cunoască, dar toţi VOR să te judece. Desigur, la nivel ipotetic, toţi vor înţelegere, dar la aplicaţii…
Îmi displace complet faptul că sunt judecată în funcţie de parametrii independenţi de voinţa mea, sau de acţiunile mele, şi că în loc să caute cauza acţiunii ei caută scopul.

Read more…

O iluzie

Posted by Oaki     Category: D'ale mele

Pe cuvântul meu de copil în an terminal (şic!)! A trecut la o viteză anu’ ăsta, ceva de nu-i adevărat. Da, postul de mai jos va rămâne parolat, pentru arhivele mele, nu de citit.
Prima amintire legată de clasa a XI-a o am cu colegii cu care eram certată că ne adună diriga complet aleatoriu, pentru Hamlet. Vai şi cât entuziasm că o să jucăm Hamlet, şi toate cele. Şi na că acu’ am şi jucat Hamlet, şi s-a şi terminat anu’; Chiaar nu reuşesc să-mi dau seama când.
Mediile nu contează, punct.
Am 9.40, mai mult ca anul trecut, dar e irelevant.
Pentru că Poloneza face tot cum vrea ea, la sport ne-a dat 6 pentru că ne-a trimis să dăm proba cu alt prof şi dupaia ei n-au mai vorbit între ei, ergo am primit notă din oficiu, şi la Sociologie avem un profesor inapt (nu mai stau să detaliez că mi-e silă), care a stricat mediiile tuturor. Reversul medaliei, faţă de cât am dat eu la şcoală anu’ ăsta, 9.40 este o medie genială; îmi pare rău de Makki, colegă-mea de bancă, ea a muncit de 5 ori mai mult ca mine şi a terminat cu 9.86. Da’ nu e vina mea, dacă sistemu’ permite.

A început vacanţa, şi e superbă. Soare, am program major pe vara asta, nişte cursuri, nişte carnet de conducere, nişte majorat în toamnă. Că dupaia începe nebuneala cu Bacu’ şi o luăm de la capăt ca în clasa a 8-a.
Aş putea spune că anul ăsta am avut parte de experienţe noi, am fost surprinsă mai mult ca de obicei, că am făcut lucruri la care NU MĂ AŞTEPTAM să le fac io vreodată viaţa asta, că am cunoscut oameni super tari şi am pierdut alţii la fel de tari, dar asta e viaţa, deci mă obişnuiesc. Două decizii majore, sute de întrebări. Nu scriu chestii noi, aşa-s toţi adolescenţii, da’ e plăcut. Şi da, am realizat mai mult ca oricând că am viaţa perfectă. Oh, şi mult portocaliu, şi roşu, şi galben.

Read more…

Veşnic călător în timp

Posted by Oaki     Category: D'ale mele

Ideea acestui post a fost declanşată de KK, care, la un gest de al meu elisabetan legat de o afirmaţie de a lui, m-a întrebat:
“hai mă, pe cine ai mai văzut tu secolul ăsta să facă gestul ăsta?”
Şi într-adevăr. După cum am mai menţionat, detest încadrările în tipare, şi faptul că mă încadrezi într-un timp mă perturbă. De ce nu aş putea să folosesc expresii din anii 20 de exemplu? (Ăsta fiind un exemplu frivol).
Întotdeauna am încercat să mă plasez undeva pe axă faţă de trecut şi viitor la o scară foarte mare. Adică nu îmi văd viaţa sub forma 1992-2080, ci sub forma anul 5000 î.Hr – 5000 d.Hr.
Şi eu sunt undeva pe intervalul ăla. Adică am senzaţia că în timpul în care trăiesc eu au trăit şi un Imperiu Roman, va trăi şi Darth Vader.
Iar stilul de viaţă din secolul în care m-am născut eu, este doar o modă de 100 de ani.
Nu mai ştiu în ce clasă am realizat eu, la geografie, când ni s-a spus cât timp îi ia unui munte să se formeze, că practic ei calculează timpul complet diferit faţă de noi. Ceea ce pentru noi e o oră, pentru ei e o clipită. De asta probabil şi trăiesc cu senzaţia lipsei de timp, pentru că realizez cât timp trece defapt.
Mă raportez foarte mult la persoane din alte secole, şi am perioade în timp de care mă simt mai ataşată… de exemplu începutul secolului al XIX-lea în Montmartre, anul 1969 (Woodstock anyone?) anii 60-39 î.Cr în Egipt sau anii ‘20 în România. Pe scurt, îmi percep existenţa la o scară mult mai amplă, şi nu doar în “diverse momente”, cum mai au unii oameni, ci în permanenţă.
Aşa că da, poate uneori am gesturi din alt timp. Uneori nu mă încadrez unde trebuie. Asta e, sunt doar un veşnic călător în timp.

Helou gasca

Posted by Oaki     Category: D'ale mele

Ce mai face lumea? Ok asta a sunat groaznic, mă scuzaţi. Mă simt bine. Adică încerc, pentru că el altfel fuse un week-end groaznic, dar vine Luni! (să mă audă Garfield m-ar sfârteca).
Da, ştiu că pauză. Ştiu, ştiu, n-am mai scris.
Oricum, activitate a fost pe aici, au apărut hateri, şi comentarii. La şcoală ne-am pregătit de teatru pentru liceu, cu Hamlet alea alea, şi am şi examenu’ Cambridge pe drum, da’ astea-s futilităţi, care însă m-au ţinut ocupată pe aici. Faza cu Ofelia a fost sadică, având în vedere că mă ştiţi cât de hiperactivă sunt, şi aia e cea mai calmă persoană de pe mapamond. Aşadar am avut o frumuseţe de contre-amploi, aşa că nu îmi pasă cât de bine a ieşit sau nu, important e că A IEŞIT, ceva la care nu mă aşteptam de nici o culoare la început. Aşa că gege. Şi gege şi tuturor din distribuţie, rulaţi fin. Nu, nu dau nici poză nici filmuleţ pentru că sunteţi cârcotaşi. În orice caz, totul e happy pe aici, e primăvară, zburd, floricele şi steluţe, şi anul ăsta până acum cel puţin este foarte tare, am avut tot felu’ de chestiuni amuzante şi mai puţin, carousel ride alea alea.
Ştiu, e complet incoerent ce scriu aici, dar aţi suprevieţuit voi şi altor postări mai abulice, deci cioculeţu’ mic.

În principiul cursul vieţii mele o ia ca de obicei, surse interminabile de noroc porcesc pe care nu îl merit, totul se întâmplă cum îmi doresc, viaţa perfectă, cu mici pete care se curăţă rapid. De exemplu deşi finalul ăsta de săptămână a fost rece, deja mă simt mai bine cu gândul la noua zi.
Hai, un hug mare de energie tuturor, şi oi mai scris io când îmi mai vine bine. Că deocamdată ce vreţi să scriu, că o duc superb? Am observat că atunci când faci asta lumea începe să te înjure. Aşa că da, sunt supărată pentru voi, plâng într-un copac.
Cum ar zice Nelly F, “you wanna get in my world, get lost in it”.

Etichete

Posted by Oaki     Category: D'ale mele

Ia să vă mai văd acuma, mă mai încadraţi în tipare?

HIPPIE.

1x I love long, flowy peasant skirts.
2x I wear circular-shaped glasses.
3x I have long wavy or straight hair.
4x Peace and love, baby!
5x I own a peace sign necklace.
6x I’m very anti-war.
7x Make love, not war!
8x I’m a big environmentalist.
9x I prefer to go all-natural; so no make up for me, unless it’s a very little amount.
10x Oh, and I don’t like to shave either. It’s just hair!
11x I could never hurt an animal.
12x I boycott products that test on animals.
13x My dream car is one of those vans with all colors and flowers painted on it.
14x My hair is to my hips, or longer.
15x I smoke weed frequently.
16x I think it should be legalized, too!
17x I own items with the cannabis symbol on it.
18x I wear sandals a lot.
19x I’m a vegetarian.
20x I try to recycle as often as possible.

PUNK.
1x I love the Ramones.
2x I wear a lot of skinny jeans and Doc Martens.
3x Oh, and I do love plaid!
4x I love go to shows performed by local bands.
5x I’ve had a mohawk, or considered getting one.
6x My hair has been dyed a crazy, unnatural color before.
7x I have facial piercing(s).
8x I stretch my ears.
9x I can’t stand when people say Good Charlotte is punk. They’re not, damnit!
10x I’m in a band.
11x I play an instrument.
12x I do things my own way, and I don’t care what anyone thinks.
13x I’m a big fan of DIY.
14x I make a lot of my own clothes, or alter a lot of them.
15x I support independent stores and local bands.
16x I’m not a fan of most mainstream things.
17x I can see myself ending up with a lot of piercings and/or tattoos.
18x People stare at me or my clothes a lot when I’m out in public.
19x I like the Misfits.
20x Oi!

Read more…