Aici e mai ceva ca la armată. Sunt în carantină (fără messenger), ceea ce e destul de relaxant, un factor destul de important de stres a fost înlăturat. Însă funcţia mea “răbdătoare” nu se amplifică de nici o culoare. Desigur, faptul că sunt impulsivă şi aş vrea să fac 4823 de chestii odată nu ajută foarte mult. Însă cred că am plănuit puţin cam multe chestii pentru vacanţa asta. Şi nu cred că 3 luni îmi vor ajunge să fac tot ce mi-am plănuit. Deja curăţenia care am plănuit-o la 1 zi s-a extins pe 5 zile, şi sunt abia la jumătate. Cât despre clasificarea articolelor în dosare şi înţiplare, am senzaţia că nu o să mai termin niciodată, atât sunt de multe. Stau cu ele întinse pe jos în cameră de Sâmbătă, şi progresez foarte încet. Necesită mult timp.
Mi-aş dori mai multă răbdare. Simultan cu proiectele programate, mai aveam şi anumite re-coordonări de făcut. În mintea mea, sau mă rog, în stilul de viaţă. Păi cine mai are timp să stea jos să analizeze, să exerseze, dacă eu nici să fac fizic ce vreau nu apuc. Am senzaţia că ziua este foarte scurtă şi vacanţa asta mi-am plănuit să dorm, mult. Evident, nu apuc.
Este 23:35, şi eu bloghez, pentru că restul zilei am avut “treabă”. Şi mâine la 5:45 trebuie să fiu în picioare. M-am băgat în club de voluntariat între timp. Mda. Deşi nu mai stau atât de mult pe Net, acum mă uit la televizor, (mai nou), am devenit dependentă de Discovery, şi înţiplez reviste.
Desigur, dacă aş termina tot ce vreau să fac în 2 ore ar fi perfect, dar după aceea ce aş face? Sunt sigură că aş găsi ceva de făcut, dar…în fine. Trebuie să mă obişnuiesc cu răbadarea
Simultan, un proiect nou a apărut, consolidarea blogului lui Bee, chestie care îmi mănâncă timp, şi nu asta ar fi problema, dar mă enervez că nu funcţionează.
De aici se adună stres, şi nu iese ce trebuie. Trebuie să învăţ să am răbdare, dar când mă gândesc câte am de făcut o voce stresată urlă în capul meu: NU AM TIIIIMP şi mă doare capul.
După cum vedeţi aici e o luptă mai ceva ca în armată, mă simt ca la instrucţie, cu viaţa coordonatp atât de strict, dar nu îmi mai permit să pierd timpul. L-am pierdut destul, 4 ani. E momentul să mă coordonez. Şi să fac tot ce nu am făcut 4 ani. În 3 luni.
Pe cuvânt de caporal, dacă îmi iese tot ce vreau, o să fac implozie de fericire.
La loc comanda, înainteeeeee, marş!
Tags: calculat, cărţi, fecioară, militărie, ordine, organizare, perfecţionism, principii, viata
June 18th, 2009 at 7:42 pm
la ce voluntariat te`ai bagat?
June 23rd, 2009 at 10:03 pm
Mai Mult Verde si GreenPeace