Jur, câinii aştia conţin o substanţă toxică halucinogenă, care transformă pe absolut oricine îi are în raza vizuală, le simte mirosul de jucărie de poliester şi pluş în aer, într-un copil de 3 ani care vrea “să completeze foaiaaa să ia căţeeeel!!!”. Îl face să fie hipnotizat de o vrajă, specifică lor, şi trebuie să se plimbe cu ei la subraţ prin Real, sau să-i ţină în braţe.
Să facem un mic calcul.
1 câine = 25 de stickere
1 sticker = 40 de lei
25 x 40 = 1000 de lei.
Deci noi dăm 10 milioane pe un căcat de pluş?? Păi mai strângeam încă 25 de cupoane din alea şi îmi luam laptop fraţilor!
Iniţial nu am vrut să-mi iau chestie d’asta. Am zis că am propriul meu câine cu cap mare. “Atipic de mare.” Asta i-au scris pe diploma de la concursul de la Ploieşti, unde trebuia să demonstreze că e rasă pură ca să fie apt pentru împerechere. Cică a avut ceva bunic doberman sau aşa ceva, şi are capul prea mare.
Nu ştiu de ce l-ar opri asta să ****, dar dacă zic ei…
Oricum omu’ s-a cam pişat (la propriu) pe decizia lor, şi când am mers la ţară s-a rezolvat singur, fără aprobări şi prostii.
În concluzie, de ce aş mai vrea încă o copie după câinele meu, care nici măcar nu e viu, şi costă cât un aparat foto? Pentru că e “cul” în America? Nu mersi.
Am zis să iau până la urmă că tot făcusem 25 de prostii din alea, şi nah. Am luat un cocker-whatever care săracu’ zici că a trecut prin trei explozii la Cernobâl şi are nişte ochi de super-emo.
Şi îl cheamă Real. Da, ştiu, inspirat.
Vă las pe voi să decideţi: care e mai mişto?
Sau:
Tags: aberaţii, nebunie, pokemon, the dog, wtf