Oaki

Acum mi-am dat seama că am amânat aşa mult postul cu 2008/2009 – ce am făcut/ce o să fac, tot am spus că îl scriu şi am uitat de el.

Păi, 2008 a fost un an…mişto. Nu ca 2007. Hell, atâtea evenimente ca în 2007 n-am avut în viaţa mea într-un an, dar a fost şi 2008 ceva.
Am intrat a 10-a, am vizitat Turcia şi am fost la concert Avril Lavigne, o chestie care mi-o doream demult. Deasemenea am mers la Festivalul Medieval de la Sighisoara, unde DA, A FOST GENIAL. Nişte prieteni au plecat, alţii au venit, cei speciali au rămas acolo.
Am avut acel :bump: de şoc, şi schimbarea aceea rapidă, la care nu mă aşteptam şi m-a luat pe nepregătite..
Am mai dezvoltat nişte obsesii că aşa e frumos, post-its, Twilight, Ponystars..
A plecat profa de fizică, chestie care şi acum o regret, nu pentru că era cum era cu mine, da’ uite cine a venit în locul ei :hittingthewallwiththehead: Nu zic, e tare tipu’, dar notele nu sunt aşa tari.
Am mai ajustat ceva pe la “viitor”, am mai egalat planurile în aşa fel încât să fie chiar realizabile, am aflat că unele chestii nu se întorc oricât ai lupta, am aflat că altele pleacă oricât ai încerca să le păstrezi, am aflat că pur şi simplu unele lucruri o să continuie să fie acolo, şi chiar dacă pe moment le urăşti, în câţiva ani o să-ţi lipsească. (Nu-i aşa Moise? )
Am aflat că maturizarea nu înseamnă să faci chiar tot ce trebuie, mai dai şi cu bâta în baltă, dar damn stropii din baltă sunt aşa mişto.
Am făcut proiectul “Tres de Mayo” şi deşi nu a ieşit ce voiam, ideea a rămas, şi nu va fi uitată prea curând, am învăţat lecţia răbdării, care deşi a durut ca naiba, măcar acum ştiu. Eh, teoretic.
Am învăţat să nu-mi mai pese de toţi idioţii/idioatele care pur şi simplu nu merită, pentru că tot eu mă consum. Teoria “profu’-urlă-tot-pe-el-îl-doare-gâtu’” aplicată invers.
Tot mai am nişte încăpăţânări de ale mele, tot nu vreau să fac ce mi se “ordonă”, pentru că nu vreau, şi tot mai sunt impulsivă când nu ar trebui. Ok, hai că la asta am mai lucrat. Puţin. Come ooon!
Am aflat că e de ajuns să stai în banca ta şi din când în când să te mai ridici în picioare să mai spui câte ceva, şi dupa două-trei faze din astea, chiar o să te asculte. Dupaia poţi să te linişteşti.
Nu, tot n-am învăţat să înot. Dar am tras o beţie zdravănă ca să văd cum e. Am văzut. Nu mai vreau să văd. A fost un an plin. Ah, şi am luat primul meu 2 în calitate de şcolăriţă. La istorie. Ironic. Şi flancat de două note de 10. Sarcasmul ironiei.

2009
Trebuie să nu-mi mai cumpăr parfumuri.Adică doar unu, promit. Dupaia nu mai iau. Ştiu că am 5. O să am 6. Şi dupaia trebuie să mă opresc. Trebuie să nu mai fiu impulsivă. Trebuie să fiu MAI indiferentă. Trebuie să nu mai las trecutul, cu părţile lui negative să se bage peste planurile mele, pentru că dacă ce ceva ce am înţeles în nopţile de anul ăsta e că trecutul A TRECUT.
Trebuie să mă bucur mai mult de chestiile bune, să nu-mi mai pese de alea rele, să fiu mai ordonată şi să iau notele alea care le vreau. Ergo, acum nu ar trebui să scriu pe blog ci să citesc Revoluţia Franceză.
Vreau să fiu mai pragmatică, ca Hirou, care nu îţi lasă aşa mult timp de gândit. Spune ceva, acceptă ce a zis şi taci. O să îţi dai tu seama mai târziu ce voia defapt. Vreau să continui să ţin Taina, Taina care numai eu o ştiu, şi restul lumii nu are cum să o vadă, pentru că numai eu ştiu că e acolo. Într-o zi, poate, o să o ştie toţi. Până atunci o observăm în habitatul ei, din umbră. O să mai fac greşeli şi anul ăsta cu siguranţă, dar la fel de sigur o să trec peste ele. Nu o să mă mai agit atât pt oricine, şi o să încerc să nu văd chiar toate comediile romantice din Univers anul ăsta, mai las şi pentru la anu’.
Anul ăsta, o să plec la Sighişoara singură, fără părinţi, cu prietenii. Asta e sigur. Şi o să mă distrez. Şi o să merg în tabără în Anglia cu fosta “Diriga’ “. Şi cel mai important, anul ăsta o să fiu fericită, cum am fost în câteva seri. Pentru că se poate. Am văzut atunci.
2009, a început genial!

Tags: yes

One Response to “2008/9”

Leave a Reply